Una rece si una calda din Bordeaux

Doua vesti interesante din Bordeaux, venite pe filiera Decanter.

Voi incepe cu cea mai putin placuta si care a picat ca un baros in capul iubitorilor de vinuri clasice. Informatia a fost publicata chiar de 1 aprilie dar se pare ca nu am avut parte de o pacaleala bine orchestrata. Astfel, multi au aflat cu stupoare ca zburatorul Michel Rolland va oferi consultanta unui domeniu despre care multi credeau ca este unul dintre ultimele bastioane ale clasicismului, cel putin in St. Emilion. Vorbesc aici despre Chateau Figeac, mult iubita proprietate a regretatului Thierry Manoncourt. Iata ca s-a adeverit si celebrul dicton: cand pisica nu-i acasa, joaca soarecii pe masa. Sau, mai bine zis in acest caz, cand pisica a gasit drumul catre o lumea poate mai buna. Chiar nu ma asteptam la o asemenea miscare din partea Figeac si inca nu pot intelege care este ideea, mai ales ca nu se poate vorbi de lipsa unei calitati ridicate aici. Rolland a declarat deja ca principalul lui scop este ca proprietatea sa fie elevata la statutul de premier grand cru classe A. Aha, mai pe romaneste, ca sa poti spera la o asemenea avansare in grad, Rolland este iepurasul din palarie. Sau cel putin asta reiese din toata tarasenia. Probabil bietul Thierry se rasuceste in mormant, mai ales ca toata viata lui a tinut sa-si urmeze propria filozofie si sa faca vinul fara sa-i pese de note Parker sau mai stiu eu ce. Iar principalul motiv pentru care lui Figeac i-a fost respins accesul in liga campionilor absoluti nu a tinut de calitatea vinului, ci a fost unul si mai ciudat: faptul ca pretul la care se da e prea mic pentru acel nivel de clasificare. No comment. Deja toata aceasta filiera Rolland-Parker & Co incepe sa ma dezguste, nu mai poti face vin "bun" in ziua de azi fara girul lor.

@foto credit: winewordsandvideotape.com

A doua stire este una ceva mai calda, si la propriu si la figurat. Etablissements JP Moueix (La Fleur Petrus si Trotanoy, printre altele), a facut o miscare neasteptata si a hotarat sa-si lanseze deja toata gama din recolta 2012. Da, ati auzit bine, si pe mine m-a surprins nespus aceasta veste. Si asta cu ceva timp chiar inainte de lansarea oficiala a campaniei en primeur. O veste si mai buna pentru consumatori este ca preturile vor fi cu 10-15% mai mici decat in 2011. Chiar si greii greilor se pare ca vor lansa vinurile foarte devreme in aceasta campanie, undeva la 30% sub 2011. Nu e cine stie ce, dar macar Parker va fi tras putin pe dreapta. Asta daca nu cumva se va repeta situatia din 2008. Ramane de vazut.

Domaine Le Colombier 2009 Vieilles Vignes (Franta)

Inca un vin din zona Rhone-ului, mai exact din apelatiunea Vacqueyras. Un domeniu foarte apreciat de guru Parker si, in acest caz, trebuie sa-i dau dreptate. Vin obtinut din vii vechi de peste 60 de ani, cupaj de Genache 80% si Syrah 20%.

Culoare rubiniu inchis, cu reflexii visinii. Nas de intensitate medie, debuteaza cu note de fructe rosii si continua cu aluzii de afumatura, carne cruda, masline negre, condimente uscate, piper si pamant. Tipicitate cat cuprinde. Gustativ am fost intampinat de un atac mediu dar foarte bine pronuntat, cu un mijloc de fruct proaspat si pur, concentratie buna. Greutatea este foarte bine dozata si nicidecum agasanta sau obositoare. Dar punctul forte al vinului il reprezinta aciditatea monstruoasa de-a dreptul. Gura iti este spalata instant, prospetimea fiind la cote inalte. Taninurile sunt foarte fine si bine coapte, final mediu-lung, dominat de visina putreda si condiment. Nivelul de alcool - 14,5% - nu-l simti absolut deloc, fiind omorat din fasa de aciditatea fenomenala.

Cred ca este cel mai proaspat vin de 14,5% alc, pe care l-am baut pana acum. Cei din Lumea Noua ar trebui sa ia notite cum sa faci un monstru de genul asta fara sa te oboseasca dupa jumatate de pahar. E posibil ca pe unii sa-i indeparteze acest nivel ridicat de aciditate, pe mine in nici un caz. Sticla s-a terminat intr-un timp record.

In jur de 12 Euro, de la un comerciant belgian. O gramada de vin la banii astia, parol.

O noua runda de vinuri la inaltime

Miercuri, 27 martie, a fost randul unei noi degustari la inaltime, in cadrul restaurantului Perla Dunarii (turnul de televiziune al dragului nostru oras Galati). De data aceasta, a lipsit de la apel Ionut "Vinescu", organizarea sindrofiei revenind lui George si subsemnatului.

Suspectii au fost dupa cum urmeaza:
- albe: Cuvee Rene Faure 2012, Brumont Gros Manseng/Sauvignon Blanc 2011, Geiben Riesling Kabinett 1974
-rosii: Wine Princess Merlot 2007, Erotikon Cab. Sauv. 2007, Golem 2008.

Dintre toate acestea, doar doua vinuri imi erau necunoscute, restul trecand pe sub lupa mea in trecut. Asa ca nu voi insista prea mult asupra celor deja incercate, mai multe informatii puteti gasi rasfoind paginile blog-ului. Surpriza serii pentru mine a venit din partea lui Herr Geiben, al carui Kabinett 1974 s-a pastrat miraculos pana in prezent. O culoare galben-auriu deschis, un nas destul de complex, cu note de fagure de miere, citrice gen mandarina si portocala, doar o idee de fosili; foarte elegant si precis. Gustativ se tine inca bine, notele de mago se imbina placut cu cele de coaja de portocala, aciditatea s-a mai redus in timp, dar finalul usor citric mentine vinul intr-o zona de prospetime remarcabila. Este incredibila capacitatea de invechire a Riesling-ului. Unde mai pui ca 1974 a fost si un an prost in Mosel, dar Geiben a facut o selectie la sange a materialului avut la dispozitie. Sansele ca un Kabinett sa reziste atata amar de vreme sunt destul de mici, dar de aceea lumea vinului e fascinanta, nu-i asa?

Cab-ul Erotikon s-a prezentat si el bine, cu un nas evoluat, fructe rosii bine coapte, note tomnatice, de tutun, menta, lemn bine integrat; gustativ avem o corpolenta medie, fruct bine reprezentat si usor dulceag, aciditate buna si taninuri complet integrate. Un vin ajuns la maxima exprimare si care deja a dezvoltat arome secundare evidente. De baut in acest moment, posibil sa nu mai reziste foarte mult pe acest platou. Cum la fel de posibil este ca alte sticle pastrate in conditii mai bune, sa se prezinte intr-un alt stadiu de evolutie. Nu va mai povestesc despre discutiile provocate de eticheta :D

In rest, toate vinurile prezente s-au achitat cu brio de sarcina. As mai mentiona doua aspecte: Merlot-ul Wine Princess continua sa ma impresioneze, cu toate ca nu este un vin care sa fie pe placul unora. Cred ca aceasta se datoreaza structurii sale old school, structura care a ramas intacta si dupa vreo 2 ore de stat in decantor. Iar Golem 2008 s-a mai cizelat in ultima vreme, taninurile sunt aproape complet intgrate; ofera aceeasi senzatie de greutate dar la un nivel ceva mai retinut. Este un vin serios, fara indoiala. Dar, sincer, nu stiu cat va mai fi in stare sa capete o complexitate in plus prin invechire. Forma se mai schimba putin, dar fondul ramane cam acelasi. Timpul va decide in final.

A fost un eveniment reusit, placut, cu oameni dornici sa afle amanunte despre fiecare vin in parte. Pe data viitoare!

Domaine A. et P. de Villaine - Bouzeron Aligote 2011 (Franta)

Pentru amatorii de vinuri fine, numele de Villaine nu ar trebui sa mai constituie un mister. Aubert de Villaine este sinonim cu Romanee-Conti. Astfel ca am fost oarecum surprins sa descopar ca modestul Aubert si sotia sa, Pamela, au numele asociate si acestui vin amintit in titlu. Este vorba de un domeniu aflat in Bouzeron, o regiune vazuta drept un soi de Mecca a soiului Aligote. Aceasta "enclava", asezata in inima Burgundiei, a fost revigorata de Aubert, cel care s-a luptat aproape de unul singur pentru ca zona sa obtina dreptul de AOC, misiune indeplinita in 1997. In zilele noastre, domeniul este manageriat de Pierre Benoist, nepotul lui Aubert. Chiar si asa, metodele aplicate au ramas aceleasi iar grija acordata vinurilor nu a dat nici un pas inapoi. Iar acest Aligote sta marturie in acest sens.

Culoare galben intens si stralucitor. Nasul este spectaculos, din punctul meu de vedere. Nu impresioneaza prin intensitatea aromelor, ci prin eleganta aproape eterica pe care o raspandeste. Fin, expresiv, cu note florale, fructe albe, para bine coapta, lime, grapefruit, dar si o usoara adiere vanilata. Totul este livrat cu o precizie si subtilitate de invidiat. De fapt, cred ca este cel mai elegant nas al unui vin alb, dintre cele pe care l-am intalnit pana acum. Acest vin te invita sa-l mirosi, nu iti ataca narile din toate directiile. Si gustativ, lucrurile stau cam la fel. Aceeasi naturalete in exprimare, cu fruct subtil si pur, aproape lipsit de orice greutate. Rotund si echilibrat, aciditate medie si perfect integrata. Finalul mediu-lung aduce un mix puternic de note citrice si minerale. Post-gust usor condimentat. Structura ii permite chiar sa mai stea cativa ani la sticla.

Eleganta, puritate si expresivitate. Cam astea sunt principalele atribute ale acestui Aligote. Da, nu da pe afara de complexitate, pana la urma vorbim de un soi cu limite evidente. Dar nu exista nimic fortat la acest exemplar, totul este lasat sa se exprime in voie. Aubert isi respecta blazonul, chiar si cand vorbim de vinuri de care se pot atinge si umilii pamanteni.

13,50 Euro - Vinatis. Am profitat de o eticheta usor deteriorata, ceea ce a mai dus pretul in jos, putin sub 12 Euro.

Davino Purpura Valahica 2009 (Romania)

Se intampla foarte rar ca un vin romanesc sa ma impresioneze. Recunosc, multe vinuri autohtone sunt pe drumul cel bun dar, in foarte multe cazuri, lipseste acel extra care sa le scoata din anonimat. Si da, atata vreme cat "ale lor" ofera acelasi nivel de calitate sau chiar mai mult, la jumatate de pret fata de "ale noastre", imi rezerv dreptul de a-mi da PROPRII bani pe cele straine. Se pare ca unii nu pot intelege acest principiu simplu. In cele din urma, branza e pe bani, ca ne place sau nu. Iar unul dintre principiile de baza ale democratiei, ca tot este la moda sa oferim definitii, consta in libertatea de a alege. Inca o chestie pe care unii nu o inteleg nici in ruptul capului. Mi se pare stupid si ipocrit sa sustin vinul romanesc doar dintr-un inaltator sentiment de fals patriotism. S-o faca altii, n-am nici o problema cu asta. Dar ar fi indicat ca altii de care pomeneam mai sus, sa-si vada de propriile angoase si probleme.

Ok, am divagat destul de la subiectul acestei postari. Dupa albele Revelatio, iata ca tot un vin Davino a reusit sa-mi provoace placeri nebanuite. De data aceasta, e vorba de un rosu, pe numele lui Purpura Valahica, 100% Feteasca Neagra. Parerea mea despre soiul respectiv am tot expus-o pe blog, nu mai reiau eternele probleme pe care le am in acest sens. Dar sa trecem la disectie.

Culoare rubiniu mediu ca intensitate, nu din cale afara de extractiv. Nas extrem de focusat, de intensitate medie, in care notele fructate - pruna proaspata, uscata si chiar afumata, cirese negre - se imbina fericit cu cele condimentate, de piper proaspat zdrobit, si mai ales cu cele lemnoase. De altfel, lemnul este superb integrat in tot acest ansamblu, reusind performanta notabila de a nu fi intruziv. Dar vinul mi s-a parut cu adevarat spectaculos, la nivel gustativ. Atac mediu, cu mult fruct proaspat, un mijloc neasteptat de bine definit, precis si care gadila placut papilele. Da, le gadila, nu le agreseaza. Aici vorbim de suculenta, eleganta si feminitate, nu de greutate si steroizi. Aciditatea este la cote maxime, taninuri foarte fine si bine coapte. Final lung, expresiv, dominat de visina putreda si condiment.

Diferenta intre un vin bun si unul foarte bun sau excelent sta in astfel de detalii "tehnice". Mijlocul foarte expresiv, precum si lungimea finalului sunt cele care trimit vinul de fata in liga superioara. Le are pe toate, inclusiv un factor de baubilitate ridicat. Echilibrat, mediu si precis in exprimare. Pentru mine este cea mai reusita FN pe care am incercat-o pana acum si un vin dupa care nu ti-ar parea pare rau de banii dati. Bravos!

76 lei - Evino.

Domaine Clavel "Les Garrigues" 2008 (Franta)

Un exemplar din Languedoc, un cupaj clasic tip GSM, doar ca procentele sunt in ordine: Syrah, Mourvedre si Grenache.

Culoare rubiniu intens si stralucitor, dar departe de a fi opac. Nas dominat de condimente uscate, ierburi aromatice proaspete, piper; fructul nu iese in fata, cum m-as fi asteptat. Exista note de fructe rosii, cirese negre, dupa care urmeaza o senzatie de carne cruda si masline negre. Gustativ, vinul este neasteptat de diafan, un atac usor, echilibrat, in care notele de fruct se imbina fericit cu cele condimentate. Aciditate foarte buna, taninuri inca prezente dar fine. Final lung, condimentat, post gust persistent, cu nuante de visine si cirese suculente.

Sincer, ma asteptam la ceva destul de greu, modern si bombastic. Din fericire, am avut parte de un vin clasic in abordare, suculent si foarte baubil. O surpriza foarte placuta.

In jur de 7,50 Euro, la un comerciant belgian. Din pacate, in acest moment nu mai exista in portofoliul acestuia.