 |
| Chris Kissack |
Dagon Clan: vinuri cu identitate, într-o mare tot mai uniformă
Acum 4 săptămâni
Bordeaux 2010: verdictul "doctorului"
Pentru unii, campania Bordeaux en-primeur 2010 s-a incheiat. Deja au fost postate unele concluzii, iar la sfarsitul acestei luni este asteptat si guru Parker sa-si publice notele. Ca de obicei, una dintre cele mai "pamantene" pareri o puteti citi pe site-ul Winedoctor. Chris Kissack ramane unul dintre favoritii mei, atunci cand vine vorba de analiza vinurilor de Bordeaux. Concluziile sale sunt de o pertinenta rar intalnita printre jurnalistii de azi. De asemenea, pentru cei interesati de vinurile de Loire, Chris poate fi considerat, pe buna dreptate, o autoritate in domeniu.
Ca de obicei, marea intrebare este daca 2010 va fi inca o recolta a secolului, mileniului, etc. Chris isi exprima indoielile in acest sens si are destule motive sa o faca. Se pare ca au fost destule vinuri foarte reusite in acest an, mai ales cele in care Cab. Sauvignon-ul domina cupajul final. Cum era de asteptat, mai ales in St. Emilion sunt unele probleme cu vinuri ultra-extractive, doar suspectii obisnuiti reusind sa creeze exemple echilibrate si demne de a primi o judecata dreapta. Daca un an cu adevarat superb este acela in care Mama Natura iti pune aproape totul pe tava, 2010 este departe de a se inscrie in aceste coordonate. A fost un an extrem de secetos, cu toate ca nu neaparat din cauza temperaturilor extreme. La inceputul sezonului, vremea a fost schimbatoare, ceea ce a dus la o inflorire neregulata. Noptile au fost ceva mai racoroase decat de obicei, mai ales in luna August. In concluzie, in 2010 cele mai multe vinuri sunt rezultatul deciziilor luate atat in vie, cat si in crama. Nu au fost vinuri cu interventie umana minimala, ci dimpotriva. Totul a trebuit sa fie supravegheat indeaproape, pentru ca produsul final sa ia forma dorita. Deci, probleme au fost destule chiar daca multe vinuri s-au dovedit a fi deja excelente. Dar o recolta a secolului? Sa fim seriosi, doar cei cuprinsi de un entuziasm exagerat si suspect, vor putea declara asa ceva.
Jancis Robinson's Wine Course, Ep 7: Pinot Noir
Sunt doar primele 8 minute dintr-un episod mai lung, dar destul pentru a intelege mai bine filozofia unei legende din Burgundia...Henri Jayer
Prince Mircea 2008 - Vinarte (Romania)
Bineinteles, este vorba de un Merlot si cred ca sunt putini cei care nu au auzit de acest vin. Unii il denumesc "micul print" pentru ca, inevitabil, te duce cu gandul la "The Big Boy" Prince Matei.
Culoare: destul de extractiva, rubiniu-inchis, intens.
Nas: afumat si fructuos, dar in limitele bunului simt. Se pot simti note de prune, visine bine coapte, cirese negre si alte fructe de padure, tipice pentru un Merlot. Se mai strecoara si niscaiva condimente.
Gust: intens, domina fructele de padure proaspete, aciditate foarte buna si tanini abundenti, dar bine slefuiti. Final mediu si post-gust marcat de visine, cirese si putin piper. Interesant este ca, initial, vinul mi s-a parut a fi degraba trecatoriu peste papilele mele. Dar, dupa vreo jumatate de ora de respirat, acesta a castigat evident in exprimare; mijlocul a devenit mai solid, iar pe final au aparut si note cerneloase interesante.
Un vin bine structurat, usor de inteles, cu un strop de complexitate in dreptul sau. De asemenea, m-a surprins cat de bine sunt integrate alcool-ul si lemnul. Dar, atentie, trebuie musai aerat minim jumatate de ora. Altfel, riscati sa-l judecati gresit. In plus, are si potential de invechire pe termen scurt-mediu.
Si inca ceva: se pare ca, pana la urma, 2008 este "acel" an excelent pentru vinurile noastre; mult-trambitatul 2007 cred ca a suferit de un puseu publicitar cam lipsit de baze solide. Parerea mea.
Mostra primita de la producator, cred ca in jur de 35 Lei in magazine.
Nas: afumat si fructuos, dar in limitele bunului simt. Se pot simti note de prune, visine bine coapte, cirese negre si alte fructe de padure, tipice pentru un Merlot. Se mai strecoara si niscaiva condimente.
Gust: intens, domina fructele de padure proaspete, aciditate foarte buna si tanini abundenti, dar bine slefuiti. Final mediu si post-gust marcat de visine, cirese si putin piper. Interesant este ca, initial, vinul mi s-a parut a fi degraba trecatoriu peste papilele mele. Dar, dupa vreo jumatate de ora de respirat, acesta a castigat evident in exprimare; mijlocul a devenit mai solid, iar pe final au aparut si note cerneloase interesante.
Un vin bine structurat, usor de inteles, cu un strop de complexitate in dreptul sau. De asemenea, m-a surprins cat de bine sunt integrate alcool-ul si lemnul. Dar, atentie, trebuie musai aerat minim jumatate de ora. Altfel, riscati sa-l judecati gresit. In plus, are si potential de invechire pe termen scurt-mediu.
Si inca ceva: se pare ca, pana la urma, 2008 este "acel" an excelent pentru vinurile noastre; mult-trambitatul 2007 cred ca a suferit de un puseu publicitar cam lipsit de baze solide. Parerea mea.
Mostra primita de la producator, cred ca in jur de 35 Lei in magazine.
Bordeaux 2010: primele reactii
Mi-am pierdut interesul cu privire la ceea ce se intampla in Bordeaux de cativa ani incoace. Totul a devenit un soi de hora in care criticii, jurnalistii si comerciantii joaca pe ritmurile impuse de proprietarii din ce in ce mai lacomi. Deja stim care vor fi vinurile punctate din greu, ne asteptam la preturi de pornire care sfideaza bunul simt si, cel mai probabil, ne astepata inca un an de exceptie, inca o recolta a secolului, etc. Cu toate acestea, voi incerca sa va tin la curent, pe cat posibil, cu desfasurarea campaniei en-primeur 2010. Nu prea ma pot abtine, macar mai am si eu ce comenta.
Nici bine nu a inceput campania 2010, ca reactiile deja sunt dintre cele mai exaltante. Se pare ca a fost un an destul de secetos si care a favorizat din cale afara Cabernet-ul, atat Sauvignon cat si Franc. Cu toate ca multi au recunoscut deja ca Merlot-ul are mari probleme anul acesta, prin nivelul urias de alcool acumulat, nu cred ca acest aspect va impiedica presa sa descrie 2010 ca fiind unul exceptional.
De exemplu, iata ce a declarat Steven Spurrier pentru Decanter: "Daca vinurile din 2009 au fost exuberante si bogate, cele din 2010 sunt expresive si solide. Nu este nici o problema cu nivelul de alcool sau de coacere. Nu am simtit taninii mai deloc." Cu toate ca a degustat pana acum doar Sauternes, Barsac plus cateva vinuri Bordeaux Superieur si Haut-Medoc, Spurrier deja descrie anul ca fiind unul "clasic". Recunosc faptul ca am ramas putin perplex la declaratia lui Steven, mai ales la sfarsitul acesteia. Deci, un an din Bordeaux in care taninii nu se simt defel, a ajuns sa fie declarat unul clasic. Trist, D-le Spurrier, trist de tot...
Nici bine nu a inceput campania 2010, ca reactiile deja sunt dintre cele mai exaltante. Se pare ca a fost un an destul de secetos si care a favorizat din cale afara Cabernet-ul, atat Sauvignon cat si Franc. Cu toate ca multi au recunoscut deja ca Merlot-ul are mari probleme anul acesta, prin nivelul urias de alcool acumulat, nu cred ca acest aspect va impiedica presa sa descrie 2010 ca fiind unul exceptional.
Cateva reguli de baza pentru ca un vin modern sa aiba succes
Cum in ultima vreme m-am delectat cu o serie superba de vinuri mature, nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la diferenta enorma dintre aceste exemple si vinurile "realizate" in zilele noastre. Pe zi ce trece si odata cu fiecare vin matur degustat, ma incearca un sentiment puternic de atasament fata de aceste lichide din alte vremuri. Trebuie sa recunoastem ca, de vreo 15-20 de ani incoace, stilul de vinificatie s-a modificat radical in multe regiuni viticole ale lumii, chiar si in zone traditionale din Lumea Veche (Rioja, Bordeaux sau Brunello). Bineinteles, exista si exceptii dar, daca sunteti fani ai stilului traditional, trebuie sa sapati adanc dupa ele. Sunt de acord ca si schimbarea climei a avut un impact asupra vinului modern dar, de cele mai multe ori, avem de-a face cu o actiune "voita" in aceasta directie. Fie ca vorbim de ce se intampla in vie si in crama, sau fie ca ajungem la spinoasa problema a vanatorii de puncte Parker.
Deci, pentru a-mi exprima sentimentul de plictis acut provocat de multe "bombe" moderne, iata o serie de reguli pentru ca acestea sa aiba succes garantat - atat la critici, cat si la consumatori:
1. Culoare cat mai intunecata, uneori chiar neagra de-a dreptul. Vinurile de genul asta pur si simplu ma sperie. Apropos, stiati ca exista un aditiv folosit in industria alimentara si denumit "Mega Purple" ? Ghiciti, va rog, pentru ce este folosit. Exact, pentru a intensifica atat culoarea, dar si mirosul sau gustul. Un studiu recent a aratat ca acest aditiv este folosit, in proportie de 20%, in industria vinului.
2. Fruct, fruct si iar fruct. In cantitati industriale si cat mai copt, daca se poate. De cele mai multe ori supra-copt, dar ce mai conteaza? Cand duci paharul la nas, trebuie sa fii invadat de arome, acestea trebuie sa te loveasca ca un pumn in plex. Impact reusit, succes garantat, mai ales in degustarile in orb sau in cadrul concursurilor de profil. Ce ma amuza e faptul ca multi confunda abundenta aromelor de fruct cu nivelul de complexitate al vinului.
3. Nivel de alcool cat mai ridicat. Aceasta problema a fost atacata de multi comentatori din domeniu si s-au tras destule de alarma in acest sens. Ehh, prea putin interesant. Astazi, daca nu faci un vin de cel putin 13,5% alc., toti se uita stramb la tine. Am citit si auzit opinii de genul ca un nivel mai mare de alcool ajuta vinul sa reziste mai mult in timp. Permiteti-mi sa ma amuz putin. Din nou. Sunt curios ce parere au despre asta un vechi Riesling german de 8-9% alc sau un Bordeaux matur de 11-12% alc, aflate in forma maxima si acum. Dar cu aciditatea si taninii cum ramane? Deh, simple detalii...Pentru unii ciuma, pentru mine muma.
4. Vinul modern trebuie sa fie cat mai "greu", extractiv, sa apese cat mai tare pe bietele papile gustative, sa fie cat mai glicerinos. Normal, aromele trebuiesc potentate la maximum. De altfel, asta e si o modalitate foarte ingenioasa de a ascunde eventualele defecte. S-a ajuns pana la situatia in care unii reproseaza lipsa de corpolenta in cazul unui Pinot Noir sau Gamay de Beaujolais. Sa acuzi astfel de vinuri ca sunt ceva mai "light" este, pe cat de amuzant, pe atat de penibil. Cuvantul de ordine acum este "subtire", vremea lui "fin" sau "elegant" s-a pierdut demult in negura.
Recunosc faptul ca vinul a castigat dramatic in calitate, in ultimii 10-15 ani. Acum depinde si ce intelegem prin calitate. As spune, ma degraba, ca s-au eliminat multe defecte din trecut. In schimb, acest produs s-a uniformizat, s-a globalizat pana intr-un punct in care exista riscul sa-si piarda identitatea si unicitatea in panteonul bauturilor de tot felul. Din pacate, acest virus a cuprins si multi producatori autohtoni. Am baut multe vinuri romanesti in ultima vreme si ceea ce pot spune e ca multe se pierd in mediocritate. Culmea, nu poti spune ca nu sunt calitative, doar ca nu au macar un strop de personalitate. Exceptiile sunt foarte putine, iar de multe ori preturile sunt prohibitive in acest caz. Raportat la ce poti gasi in alte regiuni al lumii, bineinteles.
Chiar nu imi doresc ca vinul sa devina un soi de Coca-Cola cu infuzie de alcool.
Deci, pentru a-mi exprima sentimentul de plictis acut provocat de multe "bombe" moderne, iata o serie de reguli pentru ca acestea sa aiba succes garantat - atat la critici, cat si la consumatori:
1. Culoare cat mai intunecata, uneori chiar neagra de-a dreptul. Vinurile de genul asta pur si simplu ma sperie. Apropos, stiati ca exista un aditiv folosit in industria alimentara si denumit "Mega Purple" ? Ghiciti, va rog, pentru ce este folosit. Exact, pentru a intensifica atat culoarea, dar si mirosul sau gustul. Un studiu recent a aratat ca acest aditiv este folosit, in proportie de 20%, in industria vinului.
2. Fruct, fruct si iar fruct. In cantitati industriale si cat mai copt, daca se poate. De cele mai multe ori supra-copt, dar ce mai conteaza? Cand duci paharul la nas, trebuie sa fii invadat de arome, acestea trebuie sa te loveasca ca un pumn in plex. Impact reusit, succes garantat, mai ales in degustarile in orb sau in cadrul concursurilor de profil. Ce ma amuza e faptul ca multi confunda abundenta aromelor de fruct cu nivelul de complexitate al vinului.
3. Nivel de alcool cat mai ridicat. Aceasta problema a fost atacata de multi comentatori din domeniu si s-au tras destule de alarma in acest sens. Ehh, prea putin interesant. Astazi, daca nu faci un vin de cel putin 13,5% alc., toti se uita stramb la tine. Am citit si auzit opinii de genul ca un nivel mai mare de alcool ajuta vinul sa reziste mai mult in timp. Permiteti-mi sa ma amuz putin. Din nou. Sunt curios ce parere au despre asta un vechi Riesling german de 8-9% alc sau un Bordeaux matur de 11-12% alc, aflate in forma maxima si acum. Dar cu aciditatea si taninii cum ramane? Deh, simple detalii...Pentru unii ciuma, pentru mine muma.
4. Vinul modern trebuie sa fie cat mai "greu", extractiv, sa apese cat mai tare pe bietele papile gustative, sa fie cat mai glicerinos. Normal, aromele trebuiesc potentate la maximum. De altfel, asta e si o modalitate foarte ingenioasa de a ascunde eventualele defecte. S-a ajuns pana la situatia in care unii reproseaza lipsa de corpolenta in cazul unui Pinot Noir sau Gamay de Beaujolais. Sa acuzi astfel de vinuri ca sunt ceva mai "light" este, pe cat de amuzant, pe atat de penibil. Cuvantul de ordine acum este "subtire", vremea lui "fin" sau "elegant" s-a pierdut demult in negura.
Recunosc faptul ca vinul a castigat dramatic in calitate, in ultimii 10-15 ani. Acum depinde si ce intelegem prin calitate. As spune, ma degraba, ca s-au eliminat multe defecte din trecut. In schimb, acest produs s-a uniformizat, s-a globalizat pana intr-un punct in care exista riscul sa-si piarda identitatea si unicitatea in panteonul bauturilor de tot felul. Din pacate, acest virus a cuprins si multi producatori autohtoni. Am baut multe vinuri romanesti in ultima vreme si ceea ce pot spune e ca multe se pierd in mediocritate. Culmea, nu poti spune ca nu sunt calitative, doar ca nu au macar un strop de personalitate. Exceptiile sunt foarte putine, iar de multe ori preturile sunt prohibitive in acest caz. Raportat la ce poti gasi in alte regiuni al lumii, bineinteles.
Chiar nu imi doresc ca vinul sa devina un soi de Coca-Cola cu infuzie de alcool.
Terra Romana Milenium Alb 2010 - SERVE (Romania)
Un cupaj de Sauvignon Blanc si Riesling dar, din cate am inteles, si un strop de Chardonnay. Un procent de 15% a fost maturat in baricuri timp de 3 luni.
Nas interesant, chiar exotic, dominat de ananas, pepene galben, grefe si putina banana.
Gustativ, vinul se prezinta destul de fructat si echilibrat. Final scurt spre mediu, in care accentele puternic citrice sunt vioara intai. Aciditate buna si post-gust marcat de coaja de portocala si caisa.
Un exemplu nu din cale afara de complex dar proaspat si bine facut.
Mostra primita de la producator, probabil in jur de 35 lei/sticla, prin magazine.
Gustativ, vinul se prezinta destul de fructat si echilibrat. Final scurt spre mediu, in care accentele puternic citrice sunt vioara intai. Aciditate buna si post-gust marcat de coaja de portocala si caisa.
Un exemplu nu din cale afara de complex dar proaspat si bine facut.
Mostra primita de la producator, probabil in jur de 35 lei/sticla, prin magazine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
