Ma bucur sa vad ca vinurile mioritice au parte de recenzii video si pe alte meleaguri. Mai jos aveti un exemplu in acest sens. Inca ceva: unul dintre vinurile apreciate este si o recomandare facuta de mine pe blog, cupajul de Viognier si Tamaioasa Romaneasca al celor de la Halewood (Scurta Vineyard).
Enjoy!
Artizanal
Numele lui este Chateau Lafleur. Se vinde la preturi la care muritorii de rand suspina adanc. Nu este detinut de vreo mare multinationala sau de vreun miliardar excentric, ci reprezinta o traditie exclusiv de familie. Multi specialisti il considera mai bun decat marele Petrus. Beneficiaza de unul dintre cele mai diverse terroir-uri din Bordeaux. Este un vin aproape complet artizanal, cu interventii tehnologice minime; doar natura, solul si devotamentul familiei Guinaudeau, in frunte cu mustaciosul Jacques si sotia sa, Sylvie. Nu-l veti gasi pe aproape nici o harta a zonei Bordeaux, daca faceti o escala prin Pomerol. Este, probabil, cel mai greu de gasit chateau din zona. Ce-i drept, chateau este mult spus; e, mai degraba, o casa de tara, prin fata careia veti gasi tot felul de oratanii care macane si ciugulesc graunte.
Mai jos aveti unul dintre foarte putinele filmulete care prezinta imagini din interiorul acestei proprietati. Enjoy, este o poveste frumoasa si vorbeste despre un vin unic, munca si dedicatie totala.
Mai jos aveti unul dintre foarte putinele filmulete care prezinta imagini din interiorul acestei proprietati. Enjoy, este o poveste frumoasa si vorbeste despre un vin unic, munca si dedicatie totala.
Pe frontul de la Cramele SERVE Ceptura
In ultima vreme, am senzatia ca am intrat intr-un adevarat razboi cu vinurile de pe la noi. Atacurile din partea lor sunt din ce in ce mai feroce, hoardele bahice venind in valuri. Bietele mele papile rezista cu stoicism in fata acestor atacuri constante, asa ca razboiul poate deveni unul chiar placut. Sambata, 4 decembrie, s-a mai dat o batalie apriga; de data aceasta, terenul a fost pus la dispozitie de Cramele Serve, intr-un punct strategic pe dealurile Cepturei. Dupa cum cred ca multi stiu deja, societatea in cauza este patronata de primul investitor strain in materie de vinuri de pe la noi, contele Guy Tyrel de Poix. Ordinul cavalerilor (a se citi comitetul de intampinare) a fost compus din: Dan Savulescu (director de marketing), vinificatorul casei, Aurel Rotarescu, distinsa doamna Mihaela Tyrel de Poix si extrem de agreabilul Louis Heriard Dubreiul, directorul comercial.
Pe o vreme caineasca, am purces intr-o vizita a stabilimentului, incepand cu frumoasa sala a butoaielor si continuand cu instalatiile de vinificare, sala "motoarelor" (linia de imbuteliere), interesanta pivnita supra-terana. Trebuie sa mentionez ca armata noastra a fost una numeroasa, compusa dintr-o cohorta de bloggeri (George, Alin - incantat de cunostinta, in sfarsit; Pivnicerul si Pivnicera si alti vestiki ai clubului, Razvan, Horia, Sunmirror si Chinezul nostru de serviciu), un regiment format din baietii de la Vinul.ro (Cezar, Vali, Alexandra, etc); deasemenea, sa nu-i uitam pe somelier-ul Sergiu Nedelea si "uriasul" Radu Rizea. Daca am uitat pe cineva, imi cer scuze.
Dupa aceste tatonari, am trecut la batalia propriu-zisa. Cea cu vinurile casei si, mai ales, cu minunatiile gastronomice pe baza de trufe, mestesugite de maestrul Stefan Bercea. Dar, mai intai, vinurile. Prima intalnire cu ele a fost in sala butoaielor, unde am remarcat, direct din baric, un Chardonnay 2010 interesant, exotic si aromat; si un Sauvignon Blanc 2010 (care va face parte din viitorul cupaj Cuvee Amaury), elegant, ceva mai retinut, echilibrat.
A urmat o verticala de Feteasca Neagra Terra Romana, pentru a observa mai bine evolutia in varsta a viilor de profil si, in acelasi timp, a vinurilor rezultate.
In afara de proba decantata din 2006 si care prezenta, pe final, o usoara nota madeirizata, toate celelalte s-au prezentat neasteptat de bine; mai ales ca nu sunt un fan al acestui soi, fiind dezamagit in mod constant de presupusul soi port-drapel al land-ului mioritic. Personal, cel mai mult m-a incantat proba din 2007 - un vin bine integrat, cu arome ceva mai retinute si elegante, corp mediu, aciditate buna, tanini fini si final usor condimentat. Exact ideea mea de Feteasca Neagra. Cea din 2008 este inca in cautarea identitatii dar, cum era de asteptat, a fost o mostra mult mai buna decat cea incercata la Goodwine. Feteasca din 2009 va avea, cu siguranta, multi fani, cand va lovi piata; un vin mieros, suculent, continut mare de glicerol, extract excelent, destul de sexy inca de pe acum. Este un vin ceva mai modern dar cred ca va mai castiga in eleganta, dupa ce se va aseza cum trebuie.
Ultimele doua vinuri au fost reprezentate de "vedetele" cramei: Cuvee Charlotte 2008 - vin care confirma calitatea constanta a acestei "legende". Nu mi-a placut la fel de mult ca Charlotte 2007, dar structura excelenta si echilibrul sunt la locul lor si doar timpul va avea ultimul cuvant. In sfarsit, surpriza zilei a fost ultima creatie ultra-limitata a celor de la SERVE - Cuvee Alexandru 2007 (predominant Cabernet Sauvignon, dar si putina Feteasca Neagra). Dupa primele adulmecari si inghtituri, reactia auditoriului a fost una de: wow! Intra-adevar, acest vin promite foarte mult; este ferm dar si feminin in acelasi timp; complex, fructe negre, rosii, condiment; echilibru fantastic intre aciditate si tanini fini. Un exemplu mult mai expresiv decat multe vinuri premium si super-premium de pe la noi; ramane de vazut si pretul la care va li lansat dar, oricum, face banii inca de pe acum. Excelent! O scurta confesiune personala, totusi: tot Cuvee Charlotte 2007 e al mai pe gustul meu :).
Tocmai cand ne reveneam si noi dupa aceste atacuri succesive, a venit lovitura de gratie: un festin pregatit de maestrul-general, Stefan Bercea. Dupa cum spuneam mai sus, toat preparatele au avut la baza trufele, aceste "comori" rare si bine ascunse sub pamant. Nu are rost sa insist asupra minunatiilor iesite de sub bagheta maestrului, voi lasa imaginile sa vorbeasca la sfarsit. O nota in plus pentru o minunata si ciudata inghetata cu usturoi si, surpriza, trufe! Am avut parte si de un concurs care a presupus alegerea vinului care se potriveste cel mai bine cu tortul de trufe. Salut, pe aceasta cale, unul dintre finalistii galateni - Sorin. Suntem peste tot :)
Dupa acest atac al trufelor si vinurilor de calitate, am reusit cu greu sa ne ridicam de la mese, doar pentru a vana ultimele picaturi de Cuvee Alexandru, ramase in decantoare. In final, cele doua armate epuizate de luptele grele, si-au strans mainile si si s-au retras in glorie. Pentru unii dintre noi, aventura a continuat la cochetul Conac dintre Vii de la Urlati, unde ne-am tratat ranile cu alte vinuri Tobia, aduse de Razvan, pana tarziu in noapte.
Multumiri gazdelor noastre de la SERVE si tuturor cohortelor de iubitori ai vinului, prezente pe frontul de lupta de la Ceptura!
Pe o vreme caineasca, am purces intr-o vizita a stabilimentului, incepand cu frumoasa sala a butoaielor si continuand cu instalatiile de vinificare, sala "motoarelor" (linia de imbuteliere), interesanta pivnita supra-terana. Trebuie sa mentionez ca armata noastra a fost una numeroasa, compusa dintr-o cohorta de bloggeri (George, Alin - incantat de cunostinta, in sfarsit; Pivnicerul si Pivnicera si alti vestiki ai clubului, Razvan, Horia, Sunmirror si Chinezul nostru de serviciu), un regiment format din baietii de la Vinul.ro (Cezar, Vali, Alexandra, etc); deasemenea, sa nu-i uitam pe somelier-ul Sergiu Nedelea si "uriasul" Radu Rizea. Daca am uitat pe cineva, imi cer scuze.
Dupa aceste tatonari, am trecut la batalia propriu-zisa. Cea cu vinurile casei si, mai ales, cu minunatiile gastronomice pe baza de trufe, mestesugite de maestrul Stefan Bercea. Dar, mai intai, vinurile. Prima intalnire cu ele a fost in sala butoaielor, unde am remarcat, direct din baric, un Chardonnay 2010 interesant, exotic si aromat; si un Sauvignon Blanc 2010 (care va face parte din viitorul cupaj Cuvee Amaury), elegant, ceva mai retinut, echilibrat.
A urmat o verticala de Feteasca Neagra Terra Romana, pentru a observa mai bine evolutia in varsta a viilor de profil si, in acelasi timp, a vinurilor rezultate.
In afara de proba decantata din 2006 si care prezenta, pe final, o usoara nota madeirizata, toate celelalte s-au prezentat neasteptat de bine; mai ales ca nu sunt un fan al acestui soi, fiind dezamagit in mod constant de presupusul soi port-drapel al land-ului mioritic. Personal, cel mai mult m-a incantat proba din 2007 - un vin bine integrat, cu arome ceva mai retinute si elegante, corp mediu, aciditate buna, tanini fini si final usor condimentat. Exact ideea mea de Feteasca Neagra. Cea din 2008 este inca in cautarea identitatii dar, cum era de asteptat, a fost o mostra mult mai buna decat cea incercata la Goodwine. Feteasca din 2009 va avea, cu siguranta, multi fani, cand va lovi piata; un vin mieros, suculent, continut mare de glicerol, extract excelent, destul de sexy inca de pe acum. Este un vin ceva mai modern dar cred ca va mai castiga in eleganta, dupa ce se va aseza cum trebuie.
Ultimele doua vinuri au fost reprezentate de "vedetele" cramei: Cuvee Charlotte 2008 - vin care confirma calitatea constanta a acestei "legende". Nu mi-a placut la fel de mult ca Charlotte 2007, dar structura excelenta si echilibrul sunt la locul lor si doar timpul va avea ultimul cuvant. In sfarsit, surpriza zilei a fost ultima creatie ultra-limitata a celor de la SERVE - Cuvee Alexandru 2007 (predominant Cabernet Sauvignon, dar si putina Feteasca Neagra). Dupa primele adulmecari si inghtituri, reactia auditoriului a fost una de: wow! Intra-adevar, acest vin promite foarte mult; este ferm dar si feminin in acelasi timp; complex, fructe negre, rosii, condiment; echilibru fantastic intre aciditate si tanini fini. Un exemplu mult mai expresiv decat multe vinuri premium si super-premium de pe la noi; ramane de vazut si pretul la care va li lansat dar, oricum, face banii inca de pe acum. Excelent! O scurta confesiune personala, totusi: tot Cuvee Charlotte 2007 e al mai pe gustul meu :).
Tocmai cand ne reveneam si noi dupa aceste atacuri succesive, a venit lovitura de gratie: un festin pregatit de maestrul-general, Stefan Bercea. Dupa cum spuneam mai sus, toat preparatele au avut la baza trufele, aceste "comori" rare si bine ascunse sub pamant. Nu are rost sa insist asupra minunatiilor iesite de sub bagheta maestrului, voi lasa imaginile sa vorbeasca la sfarsit. O nota in plus pentru o minunata si ciudata inghetata cu usturoi si, surpriza, trufe! Am avut parte si de un concurs care a presupus alegerea vinului care se potriveste cel mai bine cu tortul de trufe. Salut, pe aceasta cale, unul dintre finalistii galateni - Sorin. Suntem peste tot :)
Dupa acest atac al trufelor si vinurilor de calitate, am reusit cu greu sa ne ridicam de la mese, doar pentru a vana ultimele picaturi de Cuvee Alexandru, ramase in decantoare. In final, cele doua armate epuizate de luptele grele, si-au strans mainile si si s-au retras in glorie. Pentru unii dintre noi, aventura a continuat la cochetul Conac dintre Vii de la Urlati, unde ne-am tratat ranile cu alte vinuri Tobia, aduse de Razvan, pana tarziu in noapte.
Multumiri gazdelor noastre de la SERVE si tuturor cohortelor de iubitori ai vinului, prezente pe frontul de lupta de la Ceptura!
Distinsele noastre gazde:
Yummy!
Din nou, gazdele noastre in formula completa
Artileria grea
Off, draga Charlotte!
Subsemnatul la datorie si Alina, o tanara speranta in ale degustarii (are un nas excelent, trust me)
Maestrul Bercea are cuvantul
Cramele SERVE, dupa ploaie
Nasterea unui super-vin
Cu ceva timp in urma, semnalam o miscare de marketing foarte interesanta a celor de la Chateau Lafite Rothschild - inscriptionarea semnului chinezesc pentru cifra 8, pe noile sticle din recolta 2008. Deunazi, iata ca si verii de la Mouton au pornit pe un contraatac fulgerator, si au inscris in poarta chinezilor naivi: noua eticheta pentru 2008, va purta semnatura unui artist...ati ghicit - chinez. Mai multe puteti citi pe vinul.ro.
Bineinteles, s-a intamplat o mare minune: deja, preturile pentru Mouton 2008 au inceput sa creasca. Eram doar ironic; nu e nici o minune, doar ceva foarte logic. Pe cat de reusita este o astfel de idee de marketing, pe atat de absurda incepe sa devina aceasta joaca de-a bordolezii si chinezii. Dar nu asta doresc sa analizez aici, ii las pe altii mai competenti sa o faca. In schimb, am remarcat un post foarte haios pe excelentul blog al lui Tyler Colman. Acesta, beneficiind de ajutorul prompt al catorva cititori fideli, a propus nasterea unui super-vin in Bordeaux - Cuvee 88888888.
N-o luati de buna, este doar o gluma, dar una foarte reusita. Mai jos puteti admira eticheta noului ultra, mega-vin. Asteptam reactiile chinezilor, care sunt convins ca vor comanda prima transa en-primeur, cat ai zice chi.
Vorba unui comentator: in curand, celebrul turn de pe eticheta Latour va fi inlocuit cu Marele Zid, iar dragutul castel Margaux va deveni Palatul Interzis. Ridicol, nu? Hmm, mai vedem noi :)
Bineinteles, s-a intamplat o mare minune: deja, preturile pentru Mouton 2008 au inceput sa creasca. Eram doar ironic; nu e nici o minune, doar ceva foarte logic. Pe cat de reusita este o astfel de idee de marketing, pe atat de absurda incepe sa devina aceasta joaca de-a bordolezii si chinezii. Dar nu asta doresc sa analizez aici, ii las pe altii mai competenti sa o faca. In schimb, am remarcat un post foarte haios pe excelentul blog al lui Tyler Colman. Acesta, beneficiind de ajutorul prompt al catorva cititori fideli, a propus nasterea unui super-vin in Bordeaux - Cuvee 88888888.
N-o luati de buna, este doar o gluma, dar una foarte reusita. Mai jos puteti admira eticheta noului ultra, mega-vin. Asteptam reactiile chinezilor, care sunt convins ca vor comanda prima transa en-primeur, cat ai zice chi.
Vorba unui comentator: in curand, celebrul turn de pe eticheta Latour va fi inlocuit cu Marele Zid, iar dragutul castel Margaux va deveni Palatul Interzis. Ridicol, nu? Hmm, mai vedem noi :)
Goodwine 2010
Voi incerca sa fiu cat mai scurt si la obiect. Targul de vinuri Goodwine 2010 a fost o reusita. Cel putin, aceasta a fost impresia mea in cele cateva ore in care m-am invartit printre licorile bahice, care de care mai diverse. A fost un mini-maraton care mi-a confrmat ca producatorii seriosi de la noi se misca in directia cea buna. In plus, a fost un bun prilej de a ma intalni cu persoane pe care le cunosteam doar virtual :)
Despre vinurile prezentate, aproape numai de bine. Bineinteles, au fost si cateva exceptii, dar unde nu exista padure fara uscaturi? Bine ca au fost putine la numar. Cel mai haios mi s-a parut standul Murfatlar, unde nu a fost de gasit nici macar un oficial al firmei respective; doar niste fetite cu fundite, picioare lungi si fustite cat mai scurte. A fost o sansa pentru mine sa testez cateva dintre vinurile cu staif, produse pe la noi. O ocazie buna sa vad daca sunt justificate preturile cerute pe ele. In cazul meu, am destule retineri in a arunca zeci sau chiar sute de lei pe o sticla de vin romanesc. In continuare, imi permit sa pastrez aceste retineri, chiar daca vinurile degustate au fost bune.
Printre remarcati s-au numarat:
- Cuvee Charlotte 2007 - cu o finete si un echilibru aproape perfect
- Tamaioasa Romaneasca Budureasca (anul nu-l mai retin exact, cred ca 2008) - cea mai buna si fina Tamaioasa pe care am baut-o pana acum
- Barolo Cannubi 2004 - Tenuta Carretta - un vin special, dar nu pentru oricine; delicatete si forta bruta in acelasi timp; mai are nevoie de ani buni.
- Prince Matei 2007 - un infant, dar toate elementele sunt acolo pentru ceva special
- Santa Carolina Petit Verdot 2008? - o surpriza foarte placuta din partea unui soi foarte "rau"
- Corcova Roy&Damboviceanu - Cab/Merlot 2008 - o mica mostra de Bordeaux pe meleaguri autohtone
- BV Enira - un mic monstru ultra-modern, cu o concentratie uriasa de fruct; e clar ca acest vin se va bucura de multi fani - totusi, pentru mine, e cam mult din ce pot duce papilele personale, dar mai ales buzunarele (multumiri lui Ghenadie, stie el de ce)
Au mai fost si alte vinuri bune, imi cer scuze ca nu le-am amintit pe aici, dar "suspectii de serviciu" se stiu deja :)
La capitolul dezamagiri, nu prea am ce nota, cu o singura exceptie notabila: Emeritus de la Rotenberg. Sincer, cred ca, in acest caz, a fost de vina mostra de care eu si Radu am avut parte. Ceva nu a fost in regula cu ce ne-a intampinat in pahare: un puternic iz de cognac (?!) si un gust plat, fara nici un orizont. Repet, nu cred ca acesta este adevaratul Emeritus. Va trebui sa revin asupra lui, in conditii ceva mai normale de degustare.
La final, fu bine de tot la Goodwine. La mai multe!
Despre vinurile prezentate, aproape numai de bine. Bineinteles, au fost si cateva exceptii, dar unde nu exista padure fara uscaturi? Bine ca au fost putine la numar. Cel mai haios mi s-a parut standul Murfatlar, unde nu a fost de gasit nici macar un oficial al firmei respective; doar niste fetite cu fundite, picioare lungi si fustite cat mai scurte. A fost o sansa pentru mine sa testez cateva dintre vinurile cu staif, produse pe la noi. O ocazie buna sa vad daca sunt justificate preturile cerute pe ele. In cazul meu, am destule retineri in a arunca zeci sau chiar sute de lei pe o sticla de vin romanesc. In continuare, imi permit sa pastrez aceste retineri, chiar daca vinurile degustate au fost bune.
Printre remarcati s-au numarat:
- Cuvee Charlotte 2007 - cu o finete si un echilibru aproape perfect
- Tamaioasa Romaneasca Budureasca (anul nu-l mai retin exact, cred ca 2008) - cea mai buna si fina Tamaioasa pe care am baut-o pana acum
- Barolo Cannubi 2004 - Tenuta Carretta - un vin special, dar nu pentru oricine; delicatete si forta bruta in acelasi timp; mai are nevoie de ani buni.
- Prince Matei 2007 - un infant, dar toate elementele sunt acolo pentru ceva special
- Santa Carolina Petit Verdot 2008? - o surpriza foarte placuta din partea unui soi foarte "rau"
- Corcova Roy&Damboviceanu - Cab/Merlot 2008 - o mica mostra de Bordeaux pe meleaguri autohtone
- BV Enira - un mic monstru ultra-modern, cu o concentratie uriasa de fruct; e clar ca acest vin se va bucura de multi fani - totusi, pentru mine, e cam mult din ce pot duce papilele personale, dar mai ales buzunarele (multumiri lui Ghenadie, stie el de ce)
Au mai fost si alte vinuri bune, imi cer scuze ca nu le-am amintit pe aici, dar "suspectii de serviciu" se stiu deja :)
La capitolul dezamagiri, nu prea am ce nota, cu o singura exceptie notabila: Emeritus de la Rotenberg. Sincer, cred ca, in acest caz, a fost de vina mostra de care eu si Radu am avut parte. Ceva nu a fost in regula cu ce ne-a intampinat in pahare: un puternic iz de cognac (?!) si un gust plat, fara nici un orizont. Repet, nu cred ca acesta este adevaratul Emeritus. Va trebui sa revin asupra lui, in conditii ceva mai normale de degustare.
La final, fu bine de tot la Goodwine. La mai multe!
Prospaturi
Cateva noutati picate in mica mea adunatura de vinuri. Lauda de sine nu prea miroase a bine dar, asta e; daca nu eu, atunci cine?
Tocmai am intrat in posesia a trei sticle fromoase si dragastoase din zona Bordeaux, bineinteles. Vinuri mature si gata de a fi devorate in curand.
In ordinea numerelor de pe tricou, puteti admira:
Chateau Lagrange 1989 (rapoartele recente indica un vin minunat in acest moment)
Domaine de Chevalier 1996 (an excelent pentru zona Graves/Pessac)
Chateau Chasse-Spleen 1994 (un etern favorit de-al meu)
Sa-mi traiasca! :)
Amin!
P.S. Despre conditia excelenta a "subiectilor", las imaginile sa vorbeasca...
Tocmai am intrat in posesia a trei sticle fromoase si dragastoase din zona Bordeaux, bineinteles. Vinuri mature si gata de a fi devorate in curand.
In ordinea numerelor de pe tricou, puteti admira:
Chateau Lagrange 1989 (rapoartele recente indica un vin minunat in acest moment)
Domaine de Chevalier 1996 (an excelent pentru zona Graves/Pessac)
Chateau Chasse-Spleen 1994 (un etern favorit de-al meu)
Sa-mi traiasca! :)
Amin!
P.S. Despre conditia excelenta a "subiectilor", las imaginile sa vorbeasca...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
