"Cultele" californiene

duminică, 22 august 2010

2 comentarii
Contrar asteptarilor de moment, nu este vorba despre culte religioase ci, dupa cum v-am obisnuit deja, va voi vorbi tot despre vinuri. Cei familiarizati cu aceasta minunata lume, se prea poate sa fi auzit, macar in treacat, de asa-numitele vinuri "cult" din California. Bineinteles, astfel de vinuri nu se gasesc doar in California, doar ca acestea sunt cele mai cunoscute ca entitate si au un numar impresionant  de "adepti". Va invit sa aruncam o scurta privire in aceasta lume oarecum paralela cu cea pe care o cunoastem si cu care suntem familiarizati.

Mai ales in SUA, exista o adevarata religie in ceea ce priveste aceste vinuri cult. De altfel, aceasta denumire formala a fost data tocmai pentru ca acest fenomen poate fi comparat cu un cult religios. Exista adevarate grupuri de entuziasti si adepti dedicati care sunt dispusi sa plateasca orice suma, cat de mare, pentru vinurile in cauza. De fapt, lichidul din sticla este foarte putin important si nu consumarea lui este prioritatea numarul 1. Acestea sunt vazute ca adevarate trofee, sunt destinate aproape exclusiv colectionarilor inraiti sau, si mai important, speculatiilor financiare.

"Cultele" californiene sunt acele vinuri considerate foarte bune (zic unii), produse in cantitati minuscule (de obicei, sub 600 de cutii), aproape toate provenind din zona Napa Valley si care au la baza soiul Cabernet Sauvignon. Cam asta este, pe scurt, fisa tehnica. Iata si cele mai cunoscute nume care produc aceste lichide "miraculoase":  Araujo, BOND, Bryant Family, Caymus, Colgin Cellars, Dalla Valle Maya, Diamond Creek, Dominus Estate, Dunn Howell Mountain, Grace Family, Harlan Estate, Hundred Acre, Kistler, Marcassin, Screaming Eagle, Shafer Hillside Select, Sine Qua Non si Sloan.

Din aceasta lista se detaseaza oarecum Screaming Eagle, Harlan Estate, Caymus sau Shafer. Pana acum nu vi se pare nimic deosebit, nu-i asa? Ei bine, chestiunile interesante abia urmeaza, mai ales cele legate de circuitul acestor vinuri in natura. Draga cititorule, aceste vinuri urmeaza, in mare, aceeasi schema. Vanzarea se face, aproape exclusiv, prin intermediul mail-ului. Practic, exista indivizi care asteapta chiar ani buni sa ajunga pe listele de mail ale producatorilor. Nu, nu e vorba de masini de lux, ci de un banal suc de struguri fermentat. O infima parte ia drumul restaurantelor, singurele locuri in care vinurile in cauza pot fi gasite, in afara caselor de licitatie. Iar o si mai infima parte ramane in interiorul vinariilor, pentru uzul personal al producatorilor. Datorita acestui "fanatism" din partea adeptilor, preturile pentru asemenea sticle sar mai ceva ca acul unui contor Geiger la Cernobil. Sa ne inchipuim urmatorul scenariu: printr-o mare minune, reusesti sa fii unul dintre norocosii care achizitioneaza cateva sticle de Screaming Eagle sau Harlan, sa zicem cu 500 dolari/bucata. Poti spune ca l-ai apucat pe Dumnezeu de picior; mai astepti vreo 2-3 ani (dar cred ca e mult), arunci lotul la licitatie si ai sanse uriase sa scoti un pret de vreo 5-6 ori mai mare. Credeti-ma, doritori exista si inca "big time", cum ar spune americanu'. Asta daca nu preferi sa mangai sticlele si sa le admiri in toata splendoarea pana la obstescul sfarsit...Sa-l mai amintesc si pe mister Parker in aceasta schema? Ce naiba, e de la sine inteles.

Din fericire, mai exista si oameni cu picioarele pe pamant in California si care nu plutesc in cercurile inalte ale stratosferei. Unul dintre ei este Joseph Phelps, o legenda a vinului californian si al carui celebru Cabernet Insignia poate intra oricand in zona vinurilor cult. Este unul dintre cele mai bune si clasice vinuri produse in zona, se gaseste in mai toate retelele de magazine specializate, iar pretul continua sa ramana chiar decent in comparatie cu suratele de mai sus - intre 150-200 dolari/sticla.

Acum intelegeti de ce religia poate fi periculoasa? :)

Chateau Chasse-Spleen: un strop de Baudelaire in pahar...sau poate de Byron?

luni, 16 august 2010

0 comentarii
In ultima vreme, am cam neglijat descrierea unor vinuri reprezentative din Bordeaux. Asa ca voi relua "ora povestirilor", prin a va face cunoscut un vin deosebit si care poate fi incadrat oricand la capitolul valoare ca raport calitate-pret. Este vorba de Chateau Chasse-Spleen, un nume care se bucura de un respect deosebit printre cunoscatorii si iubitorii de Bordeaux.

 Chateau Chasse-Spleen este proprietatea cu cea mai mare notorietate din Moulis, o comuna mica si foarte des trecuta cu vederea din zona Medoc. Cum putina geografie nu strica, Moulis este flancata de St. Julien la nord si de Margaux la sud. Cu ocazia clasificarii din 1855, aceasta comuna a fost lasata cu ochii in soare, nici o proprietate de aici nefacandu-si aparitia pe lista finala. Daca s-ar face vreodata o revizuire a clasificarii din 1855, Chasse-Spleen ar fi un candidat sigur pentru o promovare la statutul de grand cru classe. Totusi, la acel moment, proprietatea in cauza nu exista ca entitate independenta, ceea ce face ca absenta ei din lista sa nu fie surprinzatoare. In consecinta, actualii proprietari trebuie sa se multumeasca azi doar cu statutul ceva mai "umil" de Cru Bourgeois. Dar aceste detalii pot avea o mare importanta doar pentru cei obsedati de clasamente si cifre. Pentru cei familiarizati cu vinurile de Bordeaux, micile detalii conteaza mai putin; ei stiu adevarata valoare a fiecarui chateau, indiferent de clasificari. Iar Chasse-Spleen se bucura de un respect deosebit, fiind clasat fictiv de unii critici la rangul de troisième cru (grand cru classe de categoria a 3-a).

Scurta istorie

Istoria acestei proprietati poate fi urmarita pana in anul 1560, cand inregistrarile vremii consemneaza aici existenta plantatiilor de vie. In acele timpuri, proprietarul acestor pamanturi era un anume Grenier, nume care a evoluat de-a lungul timpului in Gressier. Cert este ca familia respectiva a pastrat controlul proprietatii cunoscute pe atunci ca Grand-Poujeaux, pana la divizarea acesteia in anul 1822. Principala cauza a disolutiei a fost reprezentata de dificilele legi franceze privind dreptul de mostenire. Astfel, jumatate a continuat sub numele de Chateau Gressier-Grand-Poujeaux (nume sub care se vinde si astazi vinul). Cealalta jumatate a trecut sub controlul familiei Castaing, descendenti ai amintitilor Gressier; aceasta portiune va deveni in timp ceea ce cunoastem astazi drept Chateau Chasse-Spleen. Aceasta situatie a continuat intre anii 1830 si 1860 atunci cand, sub directia lui Jean-Jacques Castaing, Chasse-Spleen a luat nastere ca proprietate independenta. Din pacate, cam tarziu pentru a fi prezenta in clasamentul din 1855...

Bineinteles, oricine l-a citit vreodata pe Baudelaire, ar trebui sa remarce o stranie asociere cu marele poet in numele acestui chateau. Circumstantele in care a luat nastere numele proprietatii sunt invaluite intr-o aura de mister si legenda. Si iata cum o aparent banala istorie a unui chateau din Bordeaux, poate deveni brusc interesanta. Exista doua teorii privind nasterea acestui nume. Prima sugereaza ca numele este legat de poemul Spleen (evident), al lui Charles Beaudelaire, cel care a vizitat domeniul la un moment dat. A doua teorie il crediteaza pe la fel de celebrul Lord Byron, cel care a declarat ca vizita sa la acest chateau a facut minuni pentru starea sa generala, un adevarat "remède pour chasser le spleen". Indiferent de varianta pe care o preferati, un lucru este cert: la granita dintre secole, Chasse-Spleen era un domeniu cu reputatie solida in Bordeaux. Dupa o perioada destul de tulbure in care s-au perindat mai multi proprietari, domeniul este achizitionat de Jacques Merlaut, la inceputul anilor 1970. In 1976, acesta a incredintat controlul familiei Villars. Bernadette Villars, o fosta profesoara devenita vinificator, a implementat un program sustinut de modernizare a instalatiilor, propulsand Chasse-Spleen in elita producatorilor din regiune. Dupa moartea tragica a sotilor Villars, proprietatea a revenit celor doua fiice, Celine si Claire. Aceasta din urma a preluat si sarcinile a tot ceea ce inseamna procesul de vinificatie, iar calitatea vinului produs aici a crescut de la an la an.

Via si Vinul

Viile domeniului sunt puternic parcelate si sunt situate nu departe de Arcins, la sud de satul Grand Poujeaux. Solul este compus in principal din pietris Garonne, combinat cu ceva argila calcaroasa.. Cele 80 ha de vie, cu o varsta medie de 30 ani, au ca soi predominant Cabernet Sauvignon-ul (73%), urmat de Merlot (20%) si Petit Verdot (7%). Strugurii sunt culesi manual. Fructul este fermentat in cuve de inox si ciment, cu temeperatura controlata, ai apoi pastrat intre 12 si 14 luni in butoaie de stejar (dintre care, 40% sunt noi in fiecare an). Se obtin circa 28 000 cutii de grand vin, Chateau Chasse-Spleen, si circa 14 000 cutii dedicate celor doua vinuri secundare, L'Ermitage de Chasse-Spleen si L'Oratoire de Chasse-Spleen.

Alaturi de Chateau Poujeaux, Chasse-Spleen este unul dintre favoritii multora, printre care ma numar si eu. Calitatea acestui vin este constanta, indiferent de anul recoltei. Intr-adevar, dupa cum am mentionat si mai sus, statutul sau de cru bourgeois ii poate indeparta doar pe cei care au prejudecati majore si judeca doar in functie de clasamente. Odata ce ai gustat acest vin, iti dai seama ca ofera mult mai mult decat rangul sau. Dar, in acelasi timp, Chasse-Spleen ramane si unul dintre putinele vinuri din zona inca traditionaliste, fara a aluneca inspre un stil modern, doar de dragul unor note mai mari din partea criticilor. In concluzie, daca iubiti stilul traditional, cel care pune accent pe terroir, structura si eleganta, acest chateau este o alegere perfecta. Cat priveste pretul, acesta variaza destul de mult in functie de recolta si sursa. Sa spunem ca il puteti gasi in intervalul 25-50 Euro, preturile mai mari fiind, de obicei, pentru recolte mai vechi si legendare. Si din acest punct de vedere, Chasse-Spleen ramane una dintre marile valori ca si raport calitate-pret, atunci cand ne raportam la situatia actuala din Bordeaux.

Cocosul Chardonnay 2009 - Recas (Romania)

3 comentarii
Nu voi insista din cale afara asupra acestui vin, despre care George a amintit in ultima lui postare. George, ai legatura:

"Chardonnay Cocosul 2009, Recas. A fost trupa de deschidere la concertul eveniment Uberland 2007. Avand in vedere canicula, s-a prezentat bine, ca un chardonnay atipic, virat spre sauvignon blanc, in care doar notele unctuoase amintesc de celebrul strugure. Proapat, cu nas floral, gust citronat, cu grapefruit, portocala, banana, vanilie, soc (socata), tamaie. Aciditate foarte buna. Un vin reusit, potrivit in pret (25 lei), care are un singur cusur: lasa in postgust note usor neplacute, fructe prea coapte, cu un iz dulgeag si drojdios (am zis “un iz”, nu ca ar avea gust de maia). Prima oara cand l-am incercat i-am dat 82. Sa-i fie de bine!"

Parerea mea coincide in cea mai mare parte cu cea de mai sus, doar cu unele mici amendamente. La inceput, am agreat vinul, dar dupa alte 2 pahare a inceput sa nu-mi mai fie chiar atat de mult pe plac. Sunt de acord sa aplicam metodele de vinificare ale Lumii Noi, dar macar sa le aplicam cum trebuie in functie de soi. Mirosul acestui Chardonnay mi-a adus instant aminte de un Sauvignon Blanc neo-zeelandez, prin notele puternic ierboase si de soc.Gustul a fost ok la inceput, destul de onctuos si persistent. Doar ca, dupa vreo 15 minute, mie mi s-a parut ca acest vin s-a "rupt" la propriu: intrare buna, mijloc dominat de aciditate si un final drojdios, putin cam neplacut. Pur si simplu echilibrul s-a dus, iar vinul a devenit putin confuz si dezlanat in comportament. In final, as putea spune ca este un vin de vara decent.

Acum, cred ca ati observat ca evit sa dau note vinurilor; nu cred in acest sistem. Dar, pentru conformitate, daca ar fi sa apelez la asa ceva, as fi destul de exigent. Ceva in stilul lui Antonio Galloni (Wine Advocate), un critic care, desi lucreaza pentru Parker, este mult mai rezervat cu notele acordate vinurilor. Asa ca, pe scara Galloni (care e, de fapt, scara Parker), nota pentru acest Cocos s-ar situa undeva pe la 77-78 de puncte. Haideti ca nu am scazut foarte mult fata de nota lui George :)

Cuvee Uberland 2007? Mda, aproape cam uber alles...

marți, 10 august 2010

3 comentarii
In primul rand, tin sa-i multumesc prietenului George pentru ca mi-a oferit sansa sa degust acest vin. Voi trece direct la impresiile lasate de mandria celor de la Recas, deoarece imi inchipui ca orice iubitor de vin ar trebui sa stie destule despre vinul in cauza. Dar, iata pe scurt, o mica trecere in revista a profilului: cupaj de Cabernet Sauvignon si Merlot, doar 12 000 de sticle produse, proces de productie asemanator vinurilor Amarone.


 Vinul a fost carafat vreo 4-5 ore, pentru a nu mai avea impresia ca l-am prins intr-o pasa proasta sau ca a fost dezamagitor de-a dreptul.

Culoare: rosu-rubiniu foarte intens

Nas: a evoluat destul de mult in decursul degustarii; a trecut de la un puternic iz de alcool (15,5 %, apropos) si lemn, la note de pamant, piele, coacaze si visine negre extrem de coapte. Ceva senzatii de dulce, dar nu la modul deranjant.

Gust: atac puternic, structura bogata si foarte concentrata, fructe confiate, stafide, cacao. Dupa acest atac agresiv, au aparut ca un tavalug taninii extrem de puternici si fermi, doar o idee amarui. Am zis ca mi-au trecut Panzerele prin gura. Stiu ca acesti tanini pot deranja pe multi dar, pentru mine cel putin, prezenta lor a fost salutara. Ei sunt acei indicatori ai potentialului de evolutie. Iar acest Cuvee Uberland are potential cat cuprinde. Post-gust intens, dominat de visine coapte;  final lung si expresiv.

Si acum, cateva concluzii generale. Este cel mai reusit vin romanesc pe care l-am baut pana acum? In mod sigur, da. Este un vin excelent? Hmmm, in acest stadiu nu pot sustine asta dar, oricum, este mult peste media a ceea ce se produce pe la noi. Are posibilitatea de a deveni excelent, deoarece acest Uberland 2007 este, in  momentul de fata, infiorator de tanar. Inca se afla intr-un stadiu de agresivitate care doar cu timpul poate fi imblanzita si rafinata. Este ca un tinerel care, momentan, se ingrijeste doar de musculatura sa. Un sfat pentru cei care detin prin pivnite asa ceva: nu m-as apropia de vinul asta cel putin inca vreo 5 ani. Cu toate ca are calitati indiscutabile, intervine din nou gustul personal. Este un vin modern, tipic Lumii Noi, stil pe care nu-l agreez din cale-afara. Asta nu inseamna ca nu pot fi obiectiv si, in consecinta, ii dau Cezarului ce-i al Cezarului.

Eiii, si acum ajungem la aspectul cel mai sensibil al discutiei: pretul. Vinul poate fi gasit la preturi cuprinse intre 90 Ron si 120 Ron, in functie de sursa. Intrebarea comuna este: face banii ceruti pe el? Initial, am fost tentat sa spun ca nu face atata banet. Dar, dupa ce am analizat putin problema, nu mai pot spune cu certitudine acest lucru. Atat calitatea unui vin, cat si pretul sau tin de perceptia fiecarui consumator in parte. Nu exista un barometru universal care sa indice daca un vin face sau nu banii ceruti pe el. Poate unii vor sustine raspicat ca e un pret exagerat, poate altii sunt dispusi sa-si goleasca putin conturile pentru a-l achizitiona. Problema e mult mai complexa decat pare. Eu nu as da banii astia din alte motive si care nu tin de calitatea evidenta a vinului, dar care tin de stilul acestuia. La cest pret, pot gasi destule Cru Bourgeois-uri sau chiar Cru Classe-uri de Bordeaux care mi se potrivesc mult mai bine ca stil. Sau, ca sa dau un exemplu mai recent, as alege un Cuvee Carmenere de la Misiones de Rengo. Nu pentru ca pretul este mult mai mic, ci doar pentru ca acel vin mi s-a parut mai slefuit si mai elegant la momentul respectiv.

Sa fim seriosi, cea mai mare parte a vinurilor premium si super-premium nu isi justifica banii. Dar asta e piata; ori o accepti asa cum este, ori te rezumi sa bei doar vinuri de supermarket. Este decizia fiecaruia ce face cu finantele sale. Un studiu facut in Statele Unite a aratat ca, pentru un vin premium, costurile de productie nu justifica un pret mai mare de 25 Dolari/sticla. Dar un Screaming Eagle poate ajunge si la 3 000 de dolari/sticla. Si, credeti-ma, se fac liste de rezervare cu vreun an inainte pentru achizitionarea acestui vin.

La final, nu pot decat sa-i felicit pe cei de la Recas pentru grija aratata acestui Cuvee Uberland. Stiti foarte bine ca eu sunt foarte zgarcit cu laudele, mai ales cand vine vorba de vinurile autohtone...

La Croix D'Austeran - Bordeaux Rose 2009 (Franta)

luni, 9 august 2010

0 comentarii
Nu prea imi pot explica, intr-un mod decent, de ce nu ma dau in vant dupa rose-uri. Poate ca, pe undeva, le consider un soi de hibrid nereusit si cam inutil, un fel de ratacitori in intuneric si care se straduiesc sa iasa la lumina. Doar ca nu prea reusesc cu adevarat. Poate pentru ca cele mai multe rose-uri incercate de mine s-au dovedit ori mult prea dulci, ori mult prea confectionate si cu niste caracteristici asemanatoare unor odorizante de camera. Asa ca, atunci cand dai de un vin care iese putin din schema de mai sus, incepi sa-ti reconsideri usor pozitia. Am devenit un fan? Nicidecum. Mai e mult pana cand un rose va inlocui cu succes un vin alb fresh pe timp de vara.


Acest Bordeaux Rose mi-a picat in mana prin amabiltatea unei persoane foarte dragi mie. Nu da pe afara de complexitate si nici nu vrea asta, un lucru evident de la primele adulmecari. Nasul este destul de timid, cu note de fragi, putine capsuni si foarte mult grapefruit rosu.In gura, este cam aceeasi poveste. Vinul este fresh, neasteptat de echilibrat pentru categoria sa, aciditatea este prezenta exact in doza care trebuie. Notele dominante sunt, din nou, cele de grapefruit rosu, ceea ce nu ma deranjeaza defel. Pe final se simt vagi urme de fructe de padure. Servit bine racit, acest vin mi-a oferit destula placere, mai ales datorita naturaletii sale. Dar, ceea ce m-a atras la el, a fost tocmai austeritatea lui, lipsa trilioanelor de fructe "confectionate" care razbat de obicei in astfel de cazuri, doar pentru a fi pe placul multora . Aa, da, am mentionat ca este sec pana in maduva oaselor? Nici urma de zahar rezidual. Bordeaux nu se dezminte nici cand vine vorba de un banal rose. Mai  e nevoie sa mentionez ca vinul in cauza ar merge ca uns si in compania unor mancaruri usoare? Ahh, tocmai am mentionat. Un ultim aspect demn de semnalat ar fi nivelul clasic de alcool: 12,5%. In zilele noastre, e foarte greu sa mai gasesti asa ceva, chiar si rose-urile incepand sa escaladeze scara absurdului si ajungand la 13,5-14% alc. Vinuri de vara, huh?

Ullage - ce ar trebui sa stim despre acest fenomen

joi, 15 iulie 2010

7 comentarii
Nu stiu cati dintre iubitorii de vin sunt familiarizati cu acest termen: ullage. Bineinteles, mai mult informatii puteti gasi pe wiki, dar si pe alte sute de site-uri de specialitate. Pe scurt, in domeniul care ne intereseaza, ullage reprezinta spatiul aflat intre baza dopului si nivelul lichidului (al vinului), sau poate da numele fenomenului de evaporare care creaza acest spatiu. Pe langa sticla propriu-zisa de vin, fenomenul este aplicabil si in cazul butoaielor. Orice sticla de vin dotata cu un dop de pluta se preteaza acestui fenomen, datorita oxigenului care se infiltreaza prin porii dopului in acest spatiu de care aminteam mai sus.

Si mai important, nivelul acestui ullage este foarte mult influentat de conditiile de stocare, mai bine zis de schimbarile de temperatura la care sunt supuse sticlele de vin. Si exact aici vroiam sa ajung pentru ca, prin verificarea atenta a nivelului de lichid din sticla, ne putem face o idee asupra conditiilor de pastrare a diverselor vinuri. In exemplele de mai jos, am preferat sa pastrez termenii din limba engleza. Pentru conformitate, "neck" reprezinta "gatul" sticlei, iar "shoulder" face referire la "umerii" acesteia. Oricum, imaginile vor vorbi de la sine.

 Si acum, explicatiile general acceptate pentru fiecare tip de sticla de mai sus:

1. Sticle de tip Bordeaux (stanga), si tipul cel mai des intalnit pe rafturi:

In neck (IN) - nivel normal pentru orice vin tanar; in cazul unui vin vechi, semn ca acesta a fost pastrat in conditii excelente.
Base neck (BN) - nivel normal pentru vinuri tinere sau ceva ma vechi; pentru vinuri de peste 25 ani, semn al pastrarii in conditii excelente.
Top shoulder (TS) - nivel standard pentru vinuri mai vechi de 10 ani; pentru vinuri de peste 25 ani, semn al pastrarii in conditii excelente; pentru vinuri tinere, nu e de bine, a se evita eventuala achizitie.
Mid shoulder (MS) - nivel normal pentru vinuri de 30-40 de ani; in cazul celor mai tinere, poate indica conditii slabe de pastrare sau un dop degradat.
Low shoulder (LS) - nivel normal pentru un vin vechi de peste 40 de ani; in rest, nu este un semn prea grozav.

2. Sticle de tip Burgundia (dreapta) - pentru ca forma acestora nu permite o clasificare a nivelului de lichid, se aplica o masuratoare incepand de la baza dopului.

2 cm - nivel excelent pentru orice tip de vin, tanar sau vechi.
3-5 cm - nivel standard pentru vinuri mai vechi de 10-12 ani si chiar mai vechi; 3 cm ar indica conditii excelente de pastrare pentru vinuri mai vechi de 25 de ani.
5-7 cm - nivel normal pentru vinuri mai vechi de 30 de ani; in rest, a se evita pe cat posibil.

In mare, cam asa s-ar citi indiciile prezente in imaginile de mai sus. Totusi, aceste comentarii nu au decat un rol indicativ si nu sunt litera de lege pentru toate cazurile. Trebuie retinut ca, in cazul vinurilor tinere, nivelul de lichid in sticla poate fi determinat si de decizia in acest sens a fiecarui producator in parte.

De ce ar trebui sa luam in seama aceste indicii? In primul rand, este util celor care ahizitioneaza vinuri de pe internet si nu numai. Deasemenea, cei interesati de vinuri vechi pot avea mult de castigat daca ofera atentia cuvenita acestui aspect. Indiferent de sursa virtuala de unde va aprovizionati, va recomand sa cereti inainte poze ale produselor dorite. Pentru ca nu puteti inspecta personal acele sticle, analiza nivelului de ullage poate fi un indicator destul de eficient cat priveste conditiile de pastrare. Este o metoda infailibila? Nicidecum. Dar in lipsa altor metode mai eficiente, aceasta ramane una de luat in seama. Sa nu uitam ca marile case de licitatie folosesc aceasta analiza inainte de a achizitiona loturi de vinuri vechi, in special.

La sfarsit, va las in compania altor exemple "pe bune"...

Chateau Leoville-Poyferre 1943: daca acest vin este autentic, nivelul este unul incredibil pentru o asemenea varsta

Chateau Latour 1974: nivel excelent, semn al conditiilor bune de pastrare; pe deasupra, mai are si un pret foarte bun pentru o astfel de sticla :)


Chateau Haut-Brion 1973: aici avem un caz mai special datorita formei atipice a sticlei; sa spunem ca este un nivel normal pentru varsta vinului, dar cu rezervele de rigoare

Copyright © 2010 Vinul si Pasiunea | Layout by Atomic Website Templates | Distributed by: best minimal blogger theme free blog template html codes | best vpn galaxy s2 best vpn l2tp