Un nou inceput si vinul alb al anului 2015: Chateau Latour-Martillac 1975

Mi-am propus sa incep 2016 cu forte proaspete si sa revin pe linia de plutire cu acest blog. De obicei, prefer sa nu imi propun tot de felul de obiective pentru ca, de cele mai multe ori, acestea esueaza lamentabil. Totusi, pentru inceput, imi pot face macar un strop de curaj pentru a imi duce la indeplinire obiectivul mentionat mai sus.

Motivele pentru care am neglijat activitatea pe draga mea platforma online sunt diverse: lipsa de chef si inspiratie, stari de "depresie" cauzate de industria autohtona de profil, lehamite si lipsa de timp. De latrat ca un caine in fata portilor inchise nu prea mai are rost. De fapt, daca cineva a observat pana acum, am renuntat demult sa mai ating subiecte controversate sau sa-mi bat capul inutil cu probleme care, din punctul meu de vedere, nu se vor rezolva prea curand. Ma voi abtine chiar si de la diverse recomandari. M-am ars destul si nu imi mai trebuie. In plus, am invatat din plin un lucru in acesti aproape 7 ani de bloggerit: gusturile personale trebuie sa ramana asa, proprii si personale. Este inutil si usor lipsit de etica sa faci o recomandare bazata pe propria ta experienta cu un vin sau altul. Este ca si cum, indirect, ai impune altora preferintele tale. Bestia creier lucreaza pe toate fronturile posibile, nu trebuie sa uitati asta niciodata. Suntem oameni diferiti, cu viziuni, filosofii si experiente diferite. Asa ca ma voi concentra in continuare, aproape exclusiv, pe propriile experiente cu diverse vinuri care imi vor taia calea, fara sa intind coarda mai mult decat este necesar.

Acestea fiind spuse, va aduc in atentie un vin special pe care l-am incercat pe ultima suta de metri a anului trecut. Si care a reusit sa impuste premiul cel mare in topul personal, la capitolul albe seci. Este vorba de o sticla de Chateau Latour-Martillac 1975. Da, stiu ca unii vor ridica din sprancene si se vor intreba daca sunt inconstient sau doar un nebun caruia ii place riscul extrem. Probabil cate putin din fiecare, as spune. Cand vine vorba de risc, nu ma dau in laturi niciodata. Cu toate astea, reusesc sa-mi calculez pasii cu atentie si nu fac o achizitie doar pe baza unui impuls de moment. Orice sticla (cu un vin vechi, in special), oricat de ciudata pare alegerea, are in spate o investigatie prealabila.

Atunci cand m-am decis sa licitez pentru sticla de Martillac, stiam exact la ce ma arunc. Stiam ce potential bine ascuns au albele seci produse mai ales in zona Graves/Pessac-Leognan. 1975 a fost un an de succes pentru albele de Bordeaux, iar Latour-Martillac a fost mereu recunoscut ca fiind un reprezentant de vaza pentru aceasta zona. Intre noi fie vorba, albele din Graves au avut mereu mai multa faima decat cele rosii. Puteti gasi aici unele vinuri albe cu un statut aproape legendar: Haut-Brion, Laville-Haut-Brion sau Domaine de Chevalier.

Latour-Martillac 1975 a fost, cu siguranta, un vin care s-a prezentat mult peste asteptari. Inca de cand am turnat primele valuri de lichid in pahar, mi-am dat seama ca voi avea parte de un vin sanatos: culoare galben-auriu deschis, claritate maxima, fara prea multe impresii de maturitate. La nivel olfactiv, nu a fost din cale afara de spectaculos; note lemnoase predominante, cu aluzii de fructe exotice gen papaya si ananas, plus condimente care au amintit de ghimbir si sofran. Totusi, nu am putut sa nu remarc precizia si prospetimea aromelor; plus impresia generala ca oxidarea lenta de-a lungul celor 40 de ani de viata a functionat in avantajul vinului. Gustativ insa, am fost lasat complet in offside de performanta musteriului nostru. Un atac dozat cu o precizie de laser, integrare perfecta, textura densa dar eleganta si stilata, concentratie inca mirobolanta a fructului. Final proaspat, plin de note citrice savuroase si o aciditate inca incredibil de angrenata in lupta. Lungime superba in post-gust, aromele stand lipite de papile pentru minute bune.

In concluzie, am riscat, am pariat si am castigat. Pentru ca, oricat de temeinic te pregatesti inaintea unei achizitii de genul asta, norocul joaca un rol pivotal in toata povestea. Si tare imi e ca va urma o mica obsesie personala vis-a-vis de albele mature/vechi din Bordeaux...