In al doilea rand, am avut parte de acel tip de vin care mi-a starnit sentimente contradictorii. Pe de o parte, aceasta Feteasca s-a prezentat exemplar din punct de vedere al prospetimii. Nici o urma de maturitate, culoare galben-pai ca in prima tinerete. Fruct proaspat, nuante florale, aluzii usor minerale. Aciditate extrem de ridicata, de parca am avut in fata un exemplar produs acum cateva luni.
Si, totusi, in pofida acestor aspecte pozitive, am ramas cu o dilema. Va reusi acest vin sa evolueze in continuare? Eu sunt de parere ca nu. Mi s-a parut acel exemplu tipic de vin care poate avea capacitatea de a rezista destul de mult in timp da care, odata cu trecerea anilor, nu pare a se indrepta intr-o directie precisa. Chiar si asa, mi s-a demonstrat inca o data ca albele transilvanene au un potential urias. Totul sta in capacitatea fiecarui producator de a gasi acea formula magica prin care sa exploateze la maximum acest potential.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu