Albele Davino, seria 2014

Imi poate oferi cineva o solutie pentru a iesi din plictisul si care ma incearca in ultima vreme? Mai ales cand vine vorba de scris pe acest blog? Inca nu imi dau seama daca vremea este principalul vinovat sau daca, pur si simplu, este doar propriul sictir existential, integrat in universul vinului de la noi.

Ma rog, trecand peste toate astea, m-am gandit totusi sa-mi exprim impresiile generale despre noua serie de albe de la Unicom, sau Davino, sau cum doriti sa-i mai botezati. Nu voi lua fiecare vin in parte si-l voi diseca in diversi descriptori. Intre noi fie vorba, mi s-a cam acrit si de aspectul asta. Sa recunoastem, 99% din vinurile care ne trec prin fata, au ajuns sa aiba un profil asemanator, foarte putine aducand cu sine ceva original si care sa te determine sa exclami: Evrika! Dar asta-i alta discutie, dam ignore si mergem mai departe.

In 2014, cei de la Davino ne prezinta o serie de albe extrem de consistenta in calitate. Ca de obicei, as putea spune. Totusi, aceasta consistenta mi se pare ceva mai compacta acum, diferentele intre game facandu-se nu la nivelul profilului aromatic, ci mai degraba la nivel "microscopic", de textura si expresivitate. Faurar este un mic monstru la banii lui. Are intensitate, concentratie si este un vin extrem de solid pentru nivelul sau de pret. Da, se exprima ceva mai rustic si are un mic defazaj la nivel gustativ dar, din propriile experiente trecute, pot banui o integrare mai buna in viitor. Iacob se prezinta cu un plus de rafinament si o integrare mai reusita in acest stadiu al vietii sale. Are o precizie mai mare si mai mult sarm. Domaine Ceptura Blanc creste nivelul rafinamentului si al precizie, dupa cum era de asteptat. Cred ca este cel mai bun DCB tanar pe care l-am incercat pana acum. Are si un strop de eleganta, plus o subtilitate aromatica prin care se poate plasa pe o treapta superioara de calitate. In viziunea mea, bineinteles. Si, la final, un magnific Revelatio, cel mai complex si abordabil de pana acum. Retineti, va rog, este tot o parere personala. Foarte expresiv, compact, intens dar si subtil in acelasi timp, concentrat dar si rafinat, extrem de bine echilibrat si cu un final persistent, a carui lungime mi-a amintit de Rezerva 2011. De fapt, are destule similitudini cu Rezerva, daca stau sa ma gandesc mai bine. Avem un vin complet, cu destul potential in fata, mai ales pentru cei inzestrati cu rabdare.

In concluzie, o noua serie Davino, ceva schimbari la nivelul metodelor de productie, dar aceeasi constanta de invidiat. Aici sunt extrem de greu de batut, indiferent de afinitatile fiecaruia, vis-a-vis de un producator sau altul.

The star