2 vertical, 6 litere? Raspunsul este unul singur: Davino

Vineri, 23 noiembrie, a fost o zi ceva mai speciala. Prin amabilitatea lui George Moisescu, am fost invitat sa particip la un eveniment usor inaccesibil muritorilor de rand, si anume prezentarea a doua verticale Davino: Revelatio si Domaine Ceptura Rouge. Bloggerii au fost reprezentati cu succes de: George (Lucruri bune), Mihai (Berbecutio), Dan (Provin) si, bineinteles, subsemnatul. Despre alte personalitati care au luat parte la "dezmat", puteti afla amanunte aici.

Degustarea s-a desfasurat in cadrul restaurantului Rossetya, un stabiliment foarte interesant, cu oameni pasionati, priceputi si cu un meniu surprinzator de divers. Printre altele, am incercat un curcan tirolez cu mure de mare exceptie. In special sosul din telemea, smantana si cognac a fost divin. Dar, cum spune o vorba din batrani de pe la noi: macarea-i fudulie, bautura-i temelie. Deci, sa purcedem la impresiile lasate de vinurile celor de la Davino, acest far calauzitor al celor care aspira la vinuri bune si scumpe in asta tarisoara. Bine, una e sa aspiri si alta e sa ajungi la performantele calitative ale respectivilor.

Seara a inceput, cum se putea altfel, cu o degustare de...bere. Ne-au fost prezentate 3 game ale unui producator londonez de mare angajament: Fuller's. Maestrul de ceremonii a fost chiar un englez get-beget, Martin Dixon, directorul de vanzari al unui nou magazin de specialitate deschis de curand in Bucuresti: The Real Beer shop. Berile au fost superbe, dar momentul de maxima intensitate l-a reprezentat un Vintage Ale veritabil, atentie, din anul 2000! Da, ati citit bine, nu e nici o gluma, se fac si beri de genul asta. O minunatie de bere, atat va spun.

A urmat primul suspect din lumea vinului: Revelatio. Anii: 2011, 2010, 2009 si 2008. Nu voi insista pe note de degustare, ma voi rezuma doar la o privire de ansamblu a celor 4 vinuri incercate. In primul rand, am observat un lucru interesant: toti cei 4 reprezentanti au o linie comuna, atat gustativ cat si structural. Poate doar 2011 este ceva mai modern ca stil, cu fruct foarte intens dar, ca si impresie generala, are destul potential cat sa ajunga la nivelul celorlalti. Toate au intensitate, o adancime a gustului pe care, sincer, n-am mai intalnit-o la alte vinuri albe romanesti. Sunt precise ca un laser in exprimare, au cap, mijloc si coada, alcool foarte bine integrat, ba chiar dau si o impresie de taninozitate. Intr-un cuvant: serioase. Preferatii mei au fost 2009 si 2008. Vinuri complexe, care au inceput sa-si dezvolte arome secundare odata cu trecerea timpului. 2009 mi se pare cel mai precis in acest moment, un adevarat monstru monolitic, rezistent si la cele mai vitrege conditii. De fapt, toate exemplarele s-au comportat excelent chiar si la temperaturi mai inalte. Surpriza cea mare a venit din parte lui 2008 care, la inceputul serii a fost mai timid dar, dupa vreo 3 ore, s-a deschis minunat intr-o simfonie florala de invidiat si a tinut-o asa pana l-am dat gata definitiv. Pacat ca aceste vinuri nu se mai gasesc pe piata, dar nu disperati; atat 2010 cat si 2011 au destul potential de dezvoltare, sunt acolo sus si gata de lupta. In concluzie, Revelatio chiar a fost o revelatie pentru mine. Iar eu sunt foarte greu de impresionat, mai ales de catre vinurile romanesti.

Daca Revelatio a fost o incantare, nu acelasi lucru il pot spune si despre Domaine Ceptura Rouge. Dupa demonstratia de putere afisata de albe, ma asteptam ca rosiile sa se ridice macar la acelasi nivel. Din pacate, nu prea a fost asa, fiind chiar dezamagit de unele performante in acest departament. Am trecut prin toata gama, incepand cu 2004 si terminand cu 2009. De fapt, istoria Ceptura Rouge poate fi impartita in 2 faze distincte: 2004-2006 si 2007-2009. Vinurile din prima perioada au fost oarecum dezamagitoare, s-a simtit ca nu au fost gandite pentru o invechire nici macar pe termen mediu. Sunt foarte evoluate, mai ales 2004 si 2005. Sunt inca baubile, nu zic nu, dar lipsa unei structuri sanatoase le-a fost fatala, parand a fi imbatranite inainte de vreme si intr-un ritm foarte accelerat. Mai au inca putin fruct, dar taninurile sunt duse cam de multisor, aciditatea e mare iar senzatia de fragilitatea e cea care domina. 2006 este ceva mai bine inchegat, inca se tine binisor dar nu cred ca minunea va dura multa vreme, este la inceputul pantei descendente. Mai degraba am fost surprins de 2005, un vin ok tinand cont de conditiile mizere ale anului respectiv, mai ales in Dealu Mare. Incepand cu 2007, se observa o evolutie pozitiva in filozofia producatorului dar, totusi, am simtit ca ceva lipseste in continuare. 2007 a fost cea mai mare dezamagire pentru mine, un vin care pare ratacit intr-un tunel intunecat si spera ca intr-o zi sa vada lumina de la capatul lui. Destul de inexpresiv in nas, dar mai ales gustativ, cu o mare gaura in mijloc, tranzitia de la inceput pana la final realizandu-se in 2 timpi si 3 miscari. Nu prea imi dau seama daca trece printr-o perioada "dumb" sau, pur si simplu, e un vin "impuscat" inainte de vreme. 2008 si 2009 au multe elemente comune, notele de baric sunt inca dominante, fructul bine copt iese in evidenta, sunt bine rotunjite, baubile, chiar sexoase pe alocuri. E un stil ceva mai modern, cu taninuri foarte coapte si deja aproape complet integrate. Tocmai de aceea sunt sceptic in privinta potentialului de invechire si in aceste cazuri. Vorbim evident de bestii diferite dar tare imi este ca vor avea aceeasi soarta ca si celelalte si ca, la un moment dat, vor sucomba brusc si fara avertisment. In contextul pretului cerut pe aceste vinuri, ma asteptam la ceva mai multa personalitate si structura, mai mult zvac. Pana la urma, gasesc oceane de vin pe acest stil, dar la cel putin jumatate de pret. Deci, daca totusi sunteti interesati sa incercati ceva din aceasta gama, va recomand 2008 si, mai ales, 2009.

Ca o concluzie generala, albul a batut rosul in acea seara de noiembrie, chiar la pas as putea spune. Dupa acest festin, discutiile s-au prelungit pana tarziu in noapte, dupa cum a devenit obiceiul in astfel de cazuri. Multumesc inca odata lui George Moisescu pentru sansa acordata, a fost o seara excelenta, in compania unor oameni de calitate si a unor vinuri pe masura.

Jurnal de razboi: Operatiunea Goodwine

Voi intra direct in paine, fara marete introduceri si prezentari. In primul rand, marele minus al acestei editii: lipsa apei plate, minerale, si de care mai doriti voi. Se puteau umple niste sticle cu apa de la robinet si tot era ceva. Mi se pare de neinteles cum acest aspect a scapat complet organizatorilor pentru ca, sa fim seriosi, ar fi fost chiar penibil sa intru cu sticle de apa in sacosa. Dragii mei, cand ai rauri de vin care curg in pahare, apa este esentiala pentru a-ti mai spala papilele. Sper sa se gaseasca o solutie pe viitor. Marele plus a fost schimbarea locatiei, in pavilionul C de la Romexpo. Standuri mult mai mari, mai aerisite, loc destul sa poti patrula in liniste printre ele.

Si acum , cateva cuvinte despre vinurile pe care am apucat sa le incerc in cele aproximativ 4 ore de vizita. Timpul limitat m-a impiedicat sa trec pe la toti, asa ca a trebuit sa ma rezum la cativa producatori de-ai nostri, plus noutatile venite de peste hotare.

Am inceput cu cei de la Smartdrinks.ro, unde mi-a trecut prin fata mai toata gama unui cunoscut producator din Rhone: Brotte. Cotes-du-Rhone, Gigondas, Chateauneuf-du-Pape, Cote-Rotie, Hermitage. Toate vinuri bune spre foarte bune, tipice, suculente, care se duc foarte usor pe gat. CdP-ul mi s-a parut putin cam moale pentru aceasta apelatiune, iar campionul personal a fost Hermitage: piperat, condimentat, fruct cat cuprinde, echilibrat, structura excelenta.

Dupa aceea am trecut la standul Dragasanilor, mai exact la Stirbey. Aici cred ca am stat peste 20 de minute la taclale cu Oliver Bauer, degustand in tihna ultimele noutati. Noul spumant extra brut din 2007, elegant si puternic in acelasi timp, excelent. Merlot Rezerva 2008 si Cabernet Reserva 2007, echilibrate, corp mediu si focusate. Sauvignon Blanc Vitis Vetus 2010, dupa umila mea parere e cel mai reusit de pe la noi si al mai pe placul meu: nas fin, retinut, elegant, rotund, fara exotisme de tot felul; taie ca laser-ul prin gura, extrem de mineral, praf de creta cat cuprinde si foarte sec. Pot intelege de ce multi nu ar fi fani ai acestui vin. La sfarsit, ne-am delectat in compania unui minunat Desert, obtinut din Tamaioasa, cu doar 9,5% alc. si 170g zahar. Nas incredibil de fin si floral, gustativ e foarte fresh, cu aciditate buna si nu iti creeaza nici un moment impresia de greutate. Chiar am dorit sa-l compar cu Nectar de la Liliac si pot spune ca acesta din urma, chiar daca este mai exploziv si mai bombastic, nu are prospetimea celui de Stirbey. E ceva mai sticky, iar zaharul se simte mult mai puternic. Un vin foarte bun in categoria lui, de altfel.

La Vinitaly, am avut minunata ocazie sa pun ochii pe un Barolo 2007 de la Pio Cesare. Surpriza de proportii, era o sticla deja desfacuta, asa ca nu am putut rata o asemenea sansa. Din pmdv, cel mai reusit vin de la targ si asta in conditiile in care nu s-a bucurat de cele mai bune circumstante. Nas foarte intens, floral, ierburi uscate, pamant, fruct rosu; gustativ, precis ca un ceas elvetian, structura masiva, finish lung si expresiv. Inca e foarte tanar si se simte prin toti porii sai. Este cumva paradoxal cum un soi atat de delicat ca Nebbiolo poate da vinuri cu asemenea structura si putere. Am mai incercat aici si un foarte reusit Amarone de la Cesari.

La standul cramelor Recas, m-am intretinut cateva minute cu Ciprian Rosca, timp in care am luat rapid in primire un Solo Quinta 2011. Si da, recunosc ca este unul dintre cele mai reusite albe ale noastre, cu toate ca nu sunt neaparat un fan al stilului. De cum il duci la nas, iti dai seama de pe ce meleaguri e venit Hartley Smithers :). Dupa care a urmat o surpriza neasteptata, si anume o mini verticala Cuvee Uberland - 2006, 2009 si 2011. 2006 se tine inca bine, cu toate ca are acea senzatie de fruct supra-copt dupa care nu ma omor. 2009 si 2011 sunt inca tinerei, mai trebuie rabdare cu ei. Un plus pentru 2009, foarte bine lucrat si echilibrat.

Si acum, pe repede inainte. La SERVE, toate bune si frumoase. A ajuns in pahare noul rose Terra Romana 2012 si care pastreaza linia traditiei neschimbata. In rest, sunt familiarizat cu toata gama prezenta la targ, asa ca nu am insistat. La Wine Princess, o Cadarca interesanta si un Cab Franc si mai interesant, din gama Stonewine. A urmat Domeniile Anastasia cu al lor Merlot 2009 foarte laudat pe la noi. Intr-adevar, un vin reusit si echilibrat. Am incheiat cu 2 vizite scurte la Crama Borha si Arzuaga, doi producatori spanioli interesanti. De la Borha mi-a atras atentia Teorema, un vin cu un rcp de invidiat. Cum era de asteptat, La Rioja Alta Gran Reserva 890 din 1995 si Vina Ardanza Reserva Especial 2001 nu erau deschise pentru public, multumindu-ma sa le admir doar vizual. La Arzuaga, am trecut zambind peste pretentiile cuiva de la stand care, cu un ton foarte serios si superior, a decretat suprematia acestora asupra Vega Siciliei. Bine, asa o fi, cum spuneti voi. Am inceput cu Fan D. Oro, un Chardonnay ultra baricat, interesant nu zic nu, dar complet atipic. Am continuat cu vinul casei de la Burj Al Arab - La Planta - un vin ok, echilibrat si suculent. Am incheiat cu Arzuaga Crianza 2009, unde nu a fost nici o surpriza la nivelul respectiv de clasificare. Baric, fruct bine copt, dar usor de baut si nu over the top.

In concluzie, un eveniment cat se poate de reusit, probabil cel mai reusit Goodwine de pana acum. Imi pare rau ca nu am apucat sa acopar si alti producatori, dar poate vor fi si alte ocazii pe viitor. Numai bine!

(P) Invata despre vin la festivalul Provino Iasi

Nu mai este un mister pentru nimeni ca, in perioada 6-9 decembrie 2012, va avea loc o noua editie a Festivalului Provino. Evenimentul se desfasoara la Iasi, este organizat de compania ABplus Events, iar presedintele onorific al acestei editii va fi Prof. Dr. Univ Valeriu V. Cotea.

Printre diversele evenimente tematice care vor avea loc cu aceasta ocazie, unul in special mi-a atras atentia. Este vorba de proiectul Tutored Tastings. Aflat la prima editie, Tutored Tastings reprezintă o serie de 7 seminarii sustinute de profesionisti în domeniu, pe teme cheie de interes pentru pasionatii de vinuri. Astfel, prin participarea la aceste seminarii, iubitorii de vin pot deprinde din tainele, istoria și specificul celor mai apreciate si deosebite vinuri.

Seminariile vor fi sustinute in zilele de 7, 8 si 9 decembrie, la Lifestyle Center PALAS IASI in Sala Vivaldi. Iata si numele celor care va vor reaminti cum este sa astepti cuminte lectia in banca scolii: Valeriu V. Cotea, Catalin Paduraru, Cintia Colibaba, Liviu Grigorica, Catalin Zamfir, Marian Timofti, Gheorghe Craciunescu si Traian Mihail Petrea.

Pentru mai multe detalii privind aceste seminarii, puteti accesa site-ul Provino. 

1 Euro pentru fiecare punct

James Suckling a comis-o din nou. In acest moment ma incearca o lipsa crasa de inspiratie, asa ca am sapat dupa ceva stiri pe la Costachel. Intr-una din ele se mentioneaza lansarea unui pahar de 100 puncte. In spatele acestei mega lansari se afla Suckling, in colaborare cu producatorul Lalique. Mai multe detalii puteti citi la Costachel.

Ce mi s-a parut de-a dreptul haios este numele produsului: Lalique & James Suckling 100 Points Wine Glass. Ei hai, serios? Pe bune? Cat de original! Amu', eu nu imi prea dau seama daca e un pahar de 100 de puncte sau destinat vinurilor de 100 de puncte, evident gratulate de marele cerber al punctajelor. Cica ar merge la orice fel de vin. Oare asa reuseste Zestrea Murfaltlar sa ajunga la mirobolantele punctaje din Wine Enthusiast? Nu costa decat 100 de Euro, un chilipir.

Oare ce urmeaza? Decantorul de 100 pct? Tirbusonul de 100 pct? Dopul de 100 pct? Doar timpul si Suckling ne pot lamuri...

Ceptura 2009 - Unicom Production (Romania)

M-am tot invartit pe langa acest vin, sa-l iau, sa nu-l iau, dar mai intotdeauna altele au fost prioritatile. Sansa a aparut la Ethic Wine, acest Ceptura fiind unul dintre vinurile care m-au impresionat destul de mult. Dintre cele romanesti incercate cu acea ocazie, baiatul mijlociu de la Davino a cam maturat cu restul pe jos.

Culoare rubiniu intens si dens. Nas intunecat, cu note de cafea, lemn, fructe rosii si negre, coacaze, prune proaspete si afumate. Plus ceva cernelos, grav si care iti induce o senzatie de seriozitate. Intens dar nu neaparat over the top. Gustativ, se continua linia nasului, corpolent, degraba atacatoriu de gingii, rotund, cu o concentratie a fructului foarte buna in mijloc. Aciditatea buna si taninurile ferme, dar bine integrate, se combina fericit oferind structura atat de necesara unui vin de calibrul asta. Final mediu spre lung, cu note de condimente uscate si piper.

Un vin foarte serios pentru cei in jur de 40 lei ceruti. Nu are finete sau eleganta deocamdata, dar sunt foarte curios cum va arata peste cativa ani. Detine destul material pentru a rezista. Comparativ cu un Cab + Shiraz 2009 de Lacerta, degustat cu aceeasi ocazie, Ceptura l-a spulberat. Parerea mea, bineinteles.

St. Ilona Olaszrizling 2009 Somlo - Kreinbacher (Ungaria)

Olaszrizling este echivalentul Riesling-ului italian, asta sa lamurim problema din start. Kreinbacher este un mic producator din zona Somlo, recunoscuta pentru obtinerea vinurilor din acest soi. Din cate am descoperit pe gugal, vinul cu pricina s-a odihnit circa 10 luni in butoaie mari de stejar.

Culoare galben-pai intens. Nas nu din cale afara de expresiv, ba chiar destul de mut. Note lemnoase, usor florale, o idee de telina si ceva para coapta. Dar aromele vin, gadila putin narile si dispar in eter. Din fericire, gustativ se prezinta ceva mai in forma, destul de plin, rotund, fructe albe, mar golden, aciditate inca ok si un final scurt, cu aluzii migdalate. Nivelul alcool-ului este cam naravas - 14% - si sunt momente in care "arde" putin pe gat.

Un vin care nu ofera revelatii dar, fara indoiala, este mult mai focusat decat Ezerjo de la Frittmann. In jur de 25 lei/sticla, dar am observat si preturi mai mici pe unele site-uri unguresti.

Chateau Leoville-Las-Cases: marele aspirant la masa bogatilor

De foarte multe ori i s-a reprosat clasificarii de la 1855 ca este mult prea rigida si ca ar trebui adus un update in acest sens. Cert este ca multe proprietati aflate in acest clasament nu prea isi merita locul ocupat in acele vremuri, tot asa cum destule proprietati si-au depasit demult conditia de la coada ierarhiei, producand constant vinuri superioare multora aflate in varful piramidei. Doua exemple graitoare sunt Pontet-Canet si Lynch-Bages. Singura modificare adusa clasificarii cu pricina a fost in 1973, atunci cand Mouton Rothschild a fost promovat la rangul de premier grand cru classe. Si cred ca aceasta va ramane singura schimbare pentru multa vreme de acum incolo. Sunt interese financiare foarte mari, iar cu astea e greu sa te lupti cand nu ai toate armele in dotare. Ei bine, de cativa ani incoace, multi specialisti au tot trambitat ca, daca se va intampla vreodata minunea unei schimbari, aceasta ar putea fi una singura: Leoville-Las-Cases la rangul de premier grand cru classe. Constanta in calitate a acestei proprietati este extraordinara, mai ales din anii '90 incoace. In ani ca 2000, 2005 sau 2009, vinurile de aici au fost vazute la acelasi nivel cu Lafite, Latour sau Margaux. Ramane de vazut daca familia Delon va ridica concret problema promovarii in stratosfera si daca va reusi miscarea...

Scurta istorie

Cei care au plantat primii vita-de-vie aici, au fost cei din famila Moytie, candva prin sec. 17. Mai tarziu, proprietatea a intrat in posesia lui Blaise Antoine Alexandre de Gascq, seniorul Leoville si presedinte al parlamentului din Bordeaux, un ins foarte bogat si influent la acea vreme. Din fericire, acesta s-a luptat cu darzenie pentru a creste prestigiul proprietatii, inca de pe atunci Leoville fiind vazut primul din spatele celor 4 "regi": Latour, Lafite, Margaux si Haut-Brion (Pontac in acele timpuri).

Blaise de Gascq a murit fara mostenitor direct in 1769, domeniul trecand sub tutela marchizului de Las-Cases-Beauvoir, fratelui si celor 2 surori ale acestuia. Dar a venit Revolutia si, dupa cum stim, nobilii nu au dus-o prea bine, astfel ca marchizul a fost nevoit sa paraseasca Franta. Domeniul a fost pus sub sechestru, cu toate ca intentia initiala a fost sa fie vandut in intregime. In cele din urma, a fost scoz la mezat doar un sfert, ceea ce avea sa devina Leoville-Barton. In 1815, restul proprietatii care a ramas in posesia familiei, a fost preluat de Pierre-Jean, fiul Marchizului de Las-Cases. De asemenea, o mica parte a revenit si surorii sale, Jeanne. In 1840, fiica lui Jeanne s-a casatorit cu baronul Jean-Marie de Poyferré, iar viile din posesie au devenit ceea ce cunoastem astazi drept Chateau Leoville-Poyferre. Partea lui Jean-Pierre, adica jumatate din proprietatea originala Leoville, reprezinta si inceputurile Leoville-Las-Cases. Si uite asa ati aflat si cum au luat nastere cele 3 Leoville-uri :)

In urma clasificarii de la 1855, toate cele 3 domenii Leoville au fost ridicate la rangul de 2eme grand cru classe. A urmat o intreaga telenovela in care au fost implicati urmasii familiei, actionari, etc. Vine si momentul in care un domn, pe numele lui Théophile Skawinski, a reusit sa cumpere o parte din actiunile Leoville. Acesta s-a implicat serios in administarea domeniului, dupa care partea lui a trecut in mainile ginerelui, Andre Delon. Incepand din acest moment, familia Delon a achizitionat din ce in ce mai multe actiuni la Leoville-Las-Cases, devenind cu timpul actionari majoritari, castigand controlul absolut al proprietatii si reusind sa ramana la carma acesteia pana in zilele noastre.

Via si vinul

Viile Las-Cases se afla in cel mai nordic punct din St.Julien si, in mare parte, sunt concentrate intr-o singura mare parcela: Grand Clos. Totul este inconjurat de un zid de piatra a carui punct de atractie este deja celebra arcada deasupra careia troneaza simbolul domeniului: leul marca Las-Cases. Exista un total de 100 ha, dintre care jumatate intra in Grand Clos. Circa 5 ha intra in componenta Petit Clos, spre sud, si alte 7 ha plantate de Michel Delon. Soiurile plantate sunt dupa cum urmeaza: 65% Cabernet Sauvignon, 19% Merlot, 13% Cabernet Franc si 3% Petit Verdot, cu o varsta medie a plantatiilor de 30 ani. Recoltarea se face manual, dupa care urmeaza desciorchinarea, o usoare presare si apoi fermentarea in conditii de temperatura controlata. Vasele de fermentatie sunt o combinatie ceva mai ciudata, din lemn, ciment si inox. Maceratia se intinde pe 2-3 saptamani. Cand totul este gata, vinul rezultatul este pompat catre sala butoaielor, prin intermediul unei conducte subterane. Va puteti da seama despre ce nivel vorbim aici, nu-i asa? Dupa care vinul este transferat in baricuri, intre 50% si 100% stejar nou pentru grand vin, Chateau Leoville-Las-Cases. 25% stejar nou pentru Clos du Marquis, al doilea vin al casei. Vinurile se odihnesc in baricuri pana la 20 de luni. Unele butoaie folosite pentru Leoville se pot indrepta catre o alta proprietate detinuta de familia Delon, Chateau Potensac.

Inca nu am avut ocazia sa incerc un Las Cases pana acum, dar in mod sigur situatia se va schimba pe viitor. Exista recolte mai vechi care se pot achizitiona la preturi ceva mai normale decat in aceste vremuri nebune si tulburi care traverseaza Bordeaux. Singurul vin din portofoliul Delon care mi-a trecut prin fata este Potensac. Se poate gasi la preturi decente si fiti siguri ca i se acorda aceeasi grija ca si in cazul fratilor mai mari. Pentru un Medoc, vinul este foarte serios si cu potential mare de invechire, nu prea va recomanda sa-l incercati in primii 5 ani.

Champagne Laurenti Brut Grand Cuvee

O sampanie care a "cantat" intr-un alt registru comparativ cu Billecart-Salmon. Casa mica, familiala, si o cautatura buna la banii ceruti.

Culoare galben intens si stralucitor, bule mici si persistente. Un nas intens frucat, cu para bine coapta, mar Golden, putina gutuie, toate fiind invaluite intr-un strat sanatos de aluzii drojdioase si de biscuiti. Gustativ, are o prezenta consistenta pe papile, rotunda, fructata, onctuoasa si directa. Aciditatea este bine integrata, iar finalul este mediu si usor drojdios. Nu are eleganta afisata de Billecart si nici precizia de laser a acesteia dar, chiar si asa, Laurenti s-a dovedit un companion de incredere la o ora tarzie din noapte.

In jur de 120 lei - Ethic Wine. Nu e o afacere rea, tinand cont de preturile in aceasta categorie efervescenta.

Frittmann Ezerjo 2011 (Ungaria)

Recunosc, in afara de Tokaji si, la un nivel mult mai redus - Egri - nu prea am cochetat cu vinurile unguresti. Astfel ca la propunerea lui Zoltan (cunoscut comunitatii noastre drept Zoli), un pasionat incurabil al vinului, am decis sa ma aventurez in universul viticol al vecinilor nostri. Pentru o prima incercare mai consistenta, nu am beneficiat de un buget generos la momentul respectiv, asa ca vinurile achizitionate se invart undeva in plaja 20-45 lei. Ceea ce presupune asteptari nu din cale afara de ridicate, cum este si normal.

Frittmann este un producator foarte cunoscut in Ungaria, iar vinul pe care il voi prezenta mai jos este obtinut din soiul Ezerjo si cu ajutorul metodei reductive. Despre Ezerjo puteti citi ceva mai multe aici. Cat priveste metoda reductiva, multi spun ca vinul obtinut astfel are de castigat la nivel olfactiv, retinand caracterul proaspat si fructat al strugurelui. Totusi, exista si reversul medaliei: cele mai multe vinuri reductive pierd la capitolul corp, sunt subtiri, chiar apoase, cu aciditate extrem de ridicata. Nici acest Ezerjo nu prea se abat de la regula.

Culoare galben-pai destul de intensa. Nas intens fructat, cu mult mar verde, caisa, piersica si putin grapefruit. Mai intervin si ceva nuante de fan proaspat cosit, boaba de strugure (ce mi-a amintit putin de Muscat), dar si o usoara aluzie de ardei gras. Per total, un nas deloc rau, foarte fresh chiar. Gustativ insa, lucrurile au stat diferit. Corp foarte subtire, inexpresiv, doar o puternica senzatie de citrice care acopera cam tot. Mijloc aproape inexistent si final scurt, degraba trecatoriu. Aciditatea e la cote inalte dar, in lipsa unui corp ceva mai bine definit, da nastere dezechilibrului. Totusi, nu pot spune ca vinul e rau sau are vreun defect anume. Pur si simplu, cred ca atat poate soiul respectiv in varianta sec, la care se adauga si metoda mai sus amintita. De prospetime e clar ca nu duce lipsa, doar ca limitele sunt evidente.

In jur de 20 lei/sticla. Multumiri inca o data lui Zoli pentru efort!

Champagne Billecart-Salmon Brut Rose (Franta)

Nu am fost niciodata un mare fan al bulelor si nici nu cred ca voi deveni vreodata. Asta e, nu ma atrage foarte mult acest departament, cu toate ca, in anumite circumstante, un astfel de vin este binevenit. Un asemenea moment s-a nimerit la fix in deja obsesiva seara de la Ethic Wine, atunci cand toti am simtit nevoia sa ne curatam papilele la final cu...ati ghicit, niscaiva sampanie.

Acum, mai toti cunoastem preturile destul de mari atunci cand vine vorba de Champagne. Dar in seara cu pricina, mi-am dat seama ca unele vinuri din aceasta categorie isi cam fac banii. Sau altfel spus, odata ce inaintezi pe scara preturilor, diferentele de calitate si stil sunt din ce in ce mai evidente. Si am mai avut o epifanie: in fata unui vin "mare", nu prea iti mai gasesti cuvintele si consider ca disectia ulterioara in jdemii de arome nu prea isi are rostul. Un vin reusit isi spune singur povestea. Tot ce trebuie este sa-l incercati, daca veti avea ocazia vreodata.

In primul rand, m-a frapat culoarea, mai degraba inspre un galben-portocaliu, cu doar o foarte usoara aluzie de rose. Perlatie fina, intensa, cu bule extrem de persistente. Nasul este un amestec de forta si eleganta, in acelasi timp. Fructat initial, dar retinut imediat dupa, cu o austeritate old-school pe care o ador. Exista si o mica nuanta vegetala foarte placuta, care pune si ea umarul la complexitate. Gustativ, se continua aceeasi senzatie din nas. Un atac initial plin, carnos si care invaluie papilele cu totul. Dupa care se vireaza catre o mineralitate pronuntata. Din nou, senzatia de putere bruta amestecata cu eleganta este de-a dreptul intriganta. Dar echilibrul este aproape perfect. Final lung, persistent si usor condimentat.

Pentru o varianta rose, sampania de fata este neasteptat de serioasa. Ce sa mai, un lichid extrem de reusit si care poate converti un "infidel" :) Asta si daca ai banii care se cer pe sticla respectiva...

335 Lei la Ethic Wine, dar cred ca poate fi gasita ceva mai ieftin si la alte surse.

Sassoalloro 2005 - Jacopo Biondi Santi (Italia)

In cadrul deja celebrei nopti de la Ethic Wine, acest Sassoalloro a venit in cele din urma pe primul loc in topul preferintelor personale, la mare lupta cu Ronchedone. Am preferat toscanul in primul rand datorita maturitatii la care a ajuns si pentru care am o slabiciune deja cunoscuta de cei care-mi citesc insignifiantul blog.

Culoare rubiniu deschis, stralucitor, fara urme evidente de maturitate. Nas extrem de fin, fructat, cu tone de cirese negre, visine, o idee de liquorice, putin tutun aromat dar si note florale, in special violete. Exista si acea aluzie care-mi aminteste de toamna, atat de specifica unui vin matur, dar inca in stare incipienta. Gustativ, predomina senzatia de eleganta, vinul este usor curgator, neintruziv, echilibrat. Suculent in mijloc, cu o foarte buna concentratie a fructului, aciditate excelenta si un final lung, cu taninuri fine, plin de cirese si usor condimentat.

As bea astfel de vinuri la orice ora din zi si din noapte. In acest moment, totul se afla intr-o armonie desavarsita si pare ca vinul a ajuns la apogeu. De preferat sa fie consumat in acest stadiu dar, oricum, cred ca mai rezista ceva timp pana la declinul inevitabil.

95 Lei - Ethic Wine.

Jurnal de razboi: prezentarea noilor arme de la Vinarte

Vineri, 2 noiembrie, a avut loc o prezentare a noilor vinuri produse de Vinarte si destinate segmentului Horeca. Evenimentul a avut loc la restaurantul Neptunus, un stabiliment interesant cu specific mediteraneean si care detine in meniu o mare varietate de preparate ce au la baza diverse vietati marine.

Imi astern impresiile cu o oarecare intarziere, dupa o saptamana in care am reflectat la nemurirea sufletului, tainele universului, starea natiunii si alte chestiuni metafizice de mare angajament. Dar sa lasam angoasele personale si sa vedem, pe scurt, cum s-a prezentat noul armament din dotarea Vinarte. Prezentarea vinurilor a fost facuta de sommelier-ul "casei", Stelian Stefan, dupa o scurta introducere a d-lui Sergio Faleschini. Noile vinuri au fost urmatoarele: Riesling 2011, Sauvignon Blanc 2011, Rose 2012, Merlot 2011, Feteasca Neagra 2011, Negru de Dragasani 2011, Nedeea (sau Nedeia) 2011- un cupaj exclusiv din soiuri romanesti: novac, negru si feteasca neagra. La sfarsit, a venit si randul vedetei, Soare 2007. Nu voi insista asupra fiecarui vin in parte si ma voi rezuma la a aminti pe cele care mi-au placut in mod deosebit. Negru de Dragasani m-a surprins printr-un nas intens, cu lemn, vanilie, fructe rosii bine coapte, ciocolata. Corp mediu, mult fruct, are o suculenta interesanta, aciditate ok si taninuri abia perceptibile. Stil New World evident, dar cat se poate de ok. Nedeea mi s-a parut cel mai reusit vin al noii game, cu un nas destul de echilibrat, in care nuantele de fructe rosii se imbina fericit cu cele lemnoase si condimentate. Gustativ, are un strop de structura in plus fata de Negru, este mai serios, foarte baubil inca de pe acum, cu aciditate buna si taninuri fine care gadila placut pe finalul condimentat. La capitolul albe, am remarcat SB-ul, un soi de Starmina pe steroizi, nici o surpriza aici. Din pacate, cu Riesling-ul nu m-am impacat defel, parandu-mi inexpresiv, exagerat de sulfitat si fara prea multe lucruri de spus. Asta dupa ce la masa noastra s-a nimerit inainte si o sticla cu probleme, vinul imprastiind o minunata boare de ou fiert.

Despre Soare 2007 voi scrie un post separat, va spun doar ca e din alta liga. Un vin cu un viitor frumos in fata. Vinarte reuseste sa mentina standardul foarte ridicat in aceasta categorie asa-zis "premium" si, in plus, consider ca ofera si un rpc bun in comparatie cu alte vinuri care aspira la acest statut.

Era sa uit. Chiar daca new yorkezii il injura de mama focului la ora asta, eu indraznesc sa-i multumesc (cu jumatate de gura), uraganului Sandy. Fie si doar pentru ca mi-a oferit ocazia, indirect, sa pot conversa in tihna cu un MW (Master of Wine). Este vorba, bineinteles, de Christy Canterbury, cea care a ramas blocata in tarisoara noastra in acea perioada. Finuta, modesta si, spre surprinderea mea, o admiratoare a vinurilor europene si a stilului clasic, elegant si echilibrat.

In concluzie, o seara reusita. Multumiri speciale d-lui Costel Cainamisir pentru invitatie. Sa fiti iubiti!

@foto credit: vinul.ro

Nu ma mai intereseaza

Nu ma mai intereseaza industria autohtona de profil.

Nu ma mai intereseaza vinurile romanesti overpriced, care imi sunt prezentate drept sfantu' graal, lana lui Iason, muncile lui Hercule si alte minunatii.

Nu ma mai intereseaza vrajeala de marketing, branding-ul si rebranding-ul vostru, mesajele publicitare pe facebook, linsul gratuit in fund.

Nu ma mai intereseaza nesimtirea comerciantilor mioritici, care sunt in stare sa puna si adaosuri de 400% si, culmea, au si clienti destui pentru a le merge smecheria. Pentru toti cei care cumparati vinurile lor: sunteti idioti. Aici stiu ca nu va intereseaza. 

Nu ma mai intereseaza invitatiile la crame, degustari, nunti, botezuri si inmormantari, doar daca imi sunt asigurate toate cheltuielile de deplasare, cazare si masa. Sau daca va deplasati in orasul meu anost si fara de evenimente de acest gen.

Nu ma mai intereseaza decat vinurile pentru care platesc din propriul buzunar, cele mai multe din strainatate, fie ca va place sau nu. Nu ma intereseaza oricum.

In general, nu ma mai intereseaza nimic din ce-i intereseaza pe altii, ci doar ce ma intereseaza strict pe mine. Pfiuu, parca-s Seinfeld.

Am zis.

In exclusivitate pentru Romania: imagini din cuibul de nebunii al lui Rudy Kurniawan

Il mai tineti minte pe Rudy Kurniawan? Daca nu, va puteti reimprospata memoria aici. Pe excelentul forum Wine Berserkers, au aparut primele imagini din barlogul lui Rudy, locul unde acesta isi desfasura activitatea extrem de profitabila care implica falsificarea de vinuri vechi si rare (ba chiar si unele inexistente).

Daca sunteti curiosi cum arata "laboratorul" unui falsificator de vinuri, iata si pozele incriminatoare:

V-ati dori un hol ca asta, nu-i asa?

Coltul de relaxare

Sticle "nud" care isi asteapta linistite etichetele

Ce este in neregula cu acea chiuveta?

Pun pariu ca va intrebati la ce naiba foloseste aceasta ustensila. Ei bine, e simplu: la imbuteliere, mai exact la introducerea dopurilor in sticle

Ronchedone 2009 - Ca' dei Frati (Italia)

Un vinut foarte interesant acest exemplar italienesc. L-am incercat cu ocazia orgiei bahice din magazinul Ethic Wine de acum cateva zile si, sincer, a cam venit in topul preferintelor, la mare bataie cu un alt italian. Dar despre acesta din urma, voi face o postare separata.

Acest Ronchedone provine dintr-o regiune obscura, Lugana (Brescia, zona Lacului di Garda), si este obtinut din Marzemino, Sangiovese si un strop de Cabernet Sauvignon. Pe eticheta nu apare nici un DOC, ci doar un sec Vino Rosso. Petrece in jur de 14 luni la baric, deci vorbim de un vin destul de serios.

Culoare rubinie intensa. Nas dominat de fructe rosii, negre, lemn foarte bine integrat. Mai apar si nuante pamantoase foarte intrigante, fum si foarte usoare aluzii mentolate. Un nas modern, dar foarte echilibrat si destul de complex. Gustativ, se continua impresiile din nas, vinul are continuitate, concentratie buna a fructului, precizie, echilibru si chiar un strop de eleganta. Aciditate foarte bine infipta, taninuri extrem de fine si bine integrate. Final mediu spre lung, suculent, cu multe cirese negre si visine, plus adieri condimentate.

Ce s-o mai lungim, exista o singura concluzie scurta si la obiect: un vin foarte bun.

In jur de 100 de lei - Ethic Wine.

Le Volte dell'Ornellaia 2010 (Italia)

Daca Le Serre Nuove e un soi de frate mai mic al super-toscanului, Le Volte poate fi considerat un soi de nepotel. Mai exact, avem de-a face cu a treia eticheta a casei, in ordinea numerelor de pe tricou. Ceea ce inseamna ca, daca se intampla sa va treaca acest vin prin fata, nu trebuie sa va asteptati la complexitati majore sau la vreo experienta unica. Dar asta-i partea interesanta cu etichetele "minore" ale marilor case: se bucura de atentie sporita, pentru ca reputatia trebuie aparata si mentinuta.

Le Volte este un cupaj de 50% Merlot, 30% Sangiovese si 20% Cabernet Sauvignon. Fermentatie malolactica in tancuri de inox, apoi se odihneste in jur de 10 luni la umbra butoaielor de stejar. Butoaiele respective au o varsta cuprinsa intre 2-4 ani si au fost folosite anterior la maturarea marelui Ornellaia. Sticla de fata a fost incercata la magazinul Ethic Wine, din Bucuresti, in cadrul unui adevarat dezmat bahic. Multumiri infinite lui Bogdan pentru o noapte memorabila, in compania unor oameni si vinuri de mare calitate. Trebuie sa mentionez ca vinul nu a mai trecut prin chinurile decantarii, asa ca e posibil ca impresiile sa fie diferite in alte circumstante. Oricum, baiat prevazator cum sunt, am lasat paharul vreo 2 ore la aerat :)

Culoare rubiniu intens si stralucitor. Nas intial inchis dar, odata cu trecerea timpului, vinul s-a deschis interesant aruncand sageti florale, note de fructe rosii proaspete, cirese si visine negre, o idee de vanilie. Mi-a placut puritatea si simplitatea fructului, nimic nu este fortat. Gustativ, se remarca gradul ridicat de baubilitate, corp usor spre mediu, un strop de eleganta si un echilibru foarte reusit intre fructul proaspat, aciditatea buna si taninurile extrem de fine. Final mediu si suculent. Un vin care ar merge de minune cu o varietate larga de preparate gastronomice, lipsa de intruzivitate fiind principalul sau atuu.

85 lei - Ethic Wine.

(P) Primul masterclass din Romania sustinut de un Master of Wine, la Festivalul PROVINO de la Iasi

Iata o veste foarte interesanta venita pe filiera Provino. Puteti citi mai jos intregul comunicat, asa cum mi-a parvenit. Nu cred ca vor fi multe oportunitati de genul acesta, asa ca va sfatuiesc sa profitati de un asemenea eveniment.

Premiera absoluta la Festivalul PROVINO de la Iasi – Primul masterclass sustinut de un Master of Wine in Romania va avea loc pe 7 decembrie, la Iasi, in cadrul Festivalului PROVINO - Vin, Arta, Gastronomie organizat de Abplus Events. Frank Smulders Master of Wine, wine-director al luxosului Hotel “Palais Coburg” din Viena va oferi pasionatilor de vin din Romania ocazia de a descoperi unele dintre cele mai bune vinuri ale lumii intr-o atmosfera relaxanta si instructiva in acelasi timp.

O incursiune inedita in lumea vinurilor spaniole, cu Frank Smulders MASTER of WINE

Comunitatile de profesionisti si iubitori ai vinului din intreaga tara au o ocazie unica de a participa la primul masterclass de vin din Romania sustinut de un Master of Wine, in cadrul Festivalului PROVINO – Vin, Arta, Gastronomie organizat la Iasi in perioada 6 – 9 decembrie. Invitatul special al editiei 2012 a PROVINO Iasi este Frank Smulders, MW originar din Olanda, o autoritate internationala in lumea vinului, actualmente wine-director al Pühringer Group (Austria/Elvetia) si responsabil pentru toate activitatile legate de vin in hotelurile “Hertenstein”, “Park Hotel Vitznau” si “Palais Coburg” din Vienna. Acestea doua din urma detin impreuna cea mai importanta colectie de vinuri din lume.

Venit pentru prima data in Romania, Frank Smulders MW se va intalni la Iasi cu specialistii si antreprenorii din industria vitivinicola si reprezentantii segmentului HoReCa si iubitori ai vinului in cadrul masterclassului programat pe 7 decembrie, in intervalul orar 11.30 – 14.00. MW va ghida participantii intr-o calatorie a simturilor si emotiilor iar acestia vor descoperi complexitatea si prospetimea vinurilor spaniole prin intermediul unei degustari.

In cadrul Festivalului PROVINO de la Iasi, Frank Smulders MW, un cunoscator desavarsit al vinurilor spaniole, va transmite cursantilor cunostintele sale despre istoria si regiunile viticole ale Spaniei. in cadrul evenimentului, participantii vor descoperi formidabila varietate a vinurilor de calitate spaniole, selectia vinurilor pentru degustare realizata de master of wine-ul invitat fiind definita de acesta ca una “perfecta”.

“Spania, ca si producator de vin, este o tara care a trecut printr-o revolutie in ultimii 20 de ani. Calitatea vinurilor s-a imbunatatit dramatic, tipurile de vin s-au schimbat, noi regiuni au crescut, noi producatori s-au evidentiat. Am lucrat intens in aceasta fascinanta tara producatoare de vin, inca de la inceputul acestei revolutii si am fost consultant pentru multe proiecte importante de-a lungul anilor. Voi explica in cadrul masterclassului ce s-a intamplat in Spania (in materie de vinur-n.r.) si de ce s-a intamplat asa iar explicatiile mele vor fi sustinute de o degustare a catorva vinuri reprezentative care au fost in fruntea revolutiei din Spania”, a declarat Frank Smulders MW.

Scurta prezentare a domnului Frank Smulders MW:

Cu o activitate intensa care s-a derulat pe durata a 15 ani in regiunile viticole Rioja, Ribera del Duero si Priorat, Frank Smulders MW si-a construit reputatia de personalitate activa in promovarea vinurilor spaniole in intreaga lume, acesta reprezentand producatorii de vin spanioli pe piata europeana. Frank Smulders a obtinut titlul de “Master of Wine” in 1992, acesta fiind una dintre cele mai inalte calificari care poate fi obtinuta de un specialist in vin, in urma unei serii riguroase de examene, inclusiv degustari in orb si o disertatie sustinuta la “Institute of Masters of Wine” din Londra. Comunitatea internationala din care face parte numara in prezent 297 de membri, acestia avand calitatea de promotori ai excelentei, implicarii si invatarii in toate sectoarele comunitatii globale a vinului.

Evenimentele Festivalului de Vin, Arta, Gastronomie de la Iasi promoveaza cultura vinului si un consum echilibrat, in cunostinta de cauza, in programul evenimentului fiind cuprinse, alaturi de masterclassul sustinut de Frank Smulders MW, o “scoala a Vinului” condusa de profesionisti din industria vitivinicola si industria ospitalitatii, opt seminarii tematice, de tip “tutored tastings”, un “Imperial Brunch” pe tema vinurilor efervescente si o serie de degustari asistate de specialisti. Degustarile se vor derula pe intreaga durata a festivalului in Expozitia PROVINO care reuneste producatori din industria vinului, industria conexa si gastronomie din intreaga tara. Amfitrionii profesionisti si serile de socializare intr-un cadru rafinat, cu muzica buna si o expozitie de arta, sunt doar cateva dintre reperele care recomanda Festivalul PROVINO ca fiind cea mai buna alternativa de petrecere a timpului liber la Iasi, in perioada 6 – 9 decembrie.

Mai multe detalii despre eveniment gasiti pe site-ul oficial al festivalului: www.iasi.provino.ro si pe pagina http://www.facebook.com/festivalul.provino.

Muscat Ottonel Sec 2011(?) - Domeniile Urlati (Romania)

Probabil va intrebati de ce am pus un semn de intrebare langa anul de recolta. Ei bine, pentru ca acesta nu apare nicaieri, pe eticheta sau pe contra-eticheta. Doar data imbutelierii. Atunci cand am achizitionat vinul de aici, s-a mentionat 2011, asa ca merg pe mana lor. Totusi, ar trebui mai multa atentie cu astfel de informatii, mai ales ca vorbim de un DOC-CMD, nu de vreun vin mediocru de masa. De mentionat ca acelasi caz l-am intalnit si la Muscat-ul produs de Alcovin Macin.

Ma rog, sa trecem la disectia vinului.

Culoare: galben stralucitor, tipic pentru un Muscat.

Nas: din nou, arome tipice, cu boaba de strugure bine coapta, coaja de portocala, nuante florale, gutuie. Nu la fel de "saritor" ca in variantele dulci, dar bine echilibrat si focusat.

Gust: atac fortos, greutatea aromelor tipice soiului este evidenta, dar nu intruziva. Rotund, cu multa gutuie bine coapta, caisa, portocala si o foarte usoara nuanta de dulceata de trandafiri. Aciditate ok, chiar piscatoare, dar care se manifesta mai degraba la intrare decat la final. Mi-a amintit o idee de un Riesling german tanar. Final usor abrupt, dar un post-gust surprinzator de persistent. Cred ca am simtit vinul pe papile mai mult de 1 minut.

Si acum, cateva concluzii. Vinul face cam cei 25-26 de lei, la cat il puteti gasi in comert. La 13 lei, cat l-am insfacat la oferta, este de luat cu bax-ul. Ce mi s-a parut ca-i lipseste este o mai buna prezenta in mijloc, trecerea de la atacul initial la final se face cam abrupt. Ce m-a surprins foarte placut a fost pastrarea intacta a aromelor de Muscat, extrem de persistente pe tot parcursul trecerii sale catre sfantul gat. Este una dintre putinele variante seci a unui soi aromat de pe la noi, care reuseste acest lucru. Multe sunt tipice in nas, dar in gust sunt banale, fara prea mare personalitate si tipicitate. Alaturi de cel produs de Alcovin si cel din gama Ana - Jidvei, este cel mai reusit Muscat sec pe care l-am incercat. Pe cel de la Avincis nu l-am incercat si, din cate am inteles, si Corcova mai are o astfel de varianta. Diferentele se fac la pret, unde Urlati si Alcovin ofera un rcp mai bun.