In concluzie, se putea mult mai rau, mai ales la cei 13 lei dati pe sticla (Kaufland).
Concursul de vinuri spumante romanesti 2024 si doua-trei panseuri
Acum 2 săptămâni
Domain Menada Mavrud 2008 (Bulgaria)
Culoare rubiniu-deschis. Nas ce mi-a amintit pe moment de o Feteasca Neagra baricata. Ati ghicit, ceva cascaval pe acolo, dar si puternice nuante vegetale. In rest, cirese si visine. Atac usor, direct, fara briz-brizuri, aciditate ok, tanini imperceptibili. Din nou, cirese, ceva visine si un strop de condiment. Un vin simplu, usor de baut, trece ca marfarul prin gara, dar numai bun de petreceri. Ce m-a surprins placut a fost lipsa acelui caracter verde si amarui, ce marcheaza de obicei Mavrud-ul pe final.
In concluzie, se putea mult mai rau, mai ales la cei 13 lei dati pe sticla (Kaufland).
In concluzie, se putea mult mai rau, mai ales la cei 13 lei dati pe sticla (Kaufland).
Paganus Feteasca Neagra 2007 - Domeniile Urlati (Romania)
M-am intalnit pentru prima data cu acest exemplar, cu ocazia zilelor Vinul.ro. Mi-a placut, asa ca am insfacat o sticla la plecare, pentru a o diseca in amanunt. Ieri a venit momentul sa-si dea obstescul sfarsit, asa ca voi trece rapid la impresiile lasate de acest vin.
Culoare: rubiniu intens, dar nu din cale afara de intunecat.
Nas: sa vedeti surpriza: nici zare de lactate, cascaval sau mai stiu eu ce produse de genul! Se simte putin lemn (se pare ca vinul a fost putin chipsuit), dar e bine integrat. In rest, un nas tipic: fructe rosii de padure, pruna (dar nu afumata), piper macinat, putin tutun aromat, cirese, niscaiva pamant. Nu va asteptati ca toate acestea sa va sara in nas; totul este servit in cantitati rezonabile , fara mare tam-tam si bum-bum. Dupa vreo 2 ore de aerare, si-au facut aparitia si ceva aluzii cerneloase.
Gust: corp mediu, destul de feminin, atac decent care te invaluie subtil, note dominante de fructe rosii, cirese si condiment. Taninii sunt slefuiti, iar aciditatea este killer, conferind o nota de prospetime vinului. Alcool-ul de 14% este neasteptat de bine integrat. Final mediu, dominat de accente puternic piperate si putin tutun. In schimb, post-gustul este destul de persistent, prezentand o vinozitate si o suculenta foarte placute. Cred ca in 2-3 ani, aceasta FN va atinge apogeul.
Astfel de fetesti negre sunt cam rare in peisajul mioritic. In ultima vreme, am observat o tendinta a multor producatori de a chinui acest soi cu o baricare excesiva, cu o extractie dintre cele mai puternice si cu o textura glicerinoasa, oarecum nenaturala. Paganus scoate foarte bine in evidenta virtutile soiului si ii permite acestuia sa si le etaleze intr-un mod cat mai natural. Nimic fortat, doar un vin delicat, echilibrat, mediu ca intensitate si delicios.
O "apucatura" buna la cei 30-35 lei.
Nas: sa vedeti surpriza: nici zare de lactate, cascaval sau mai stiu eu ce produse de genul! Se simte putin lemn (se pare ca vinul a fost putin chipsuit), dar e bine integrat. In rest, un nas tipic: fructe rosii de padure, pruna (dar nu afumata), piper macinat, putin tutun aromat, cirese, niscaiva pamant. Nu va asteptati ca toate acestea sa va sara in nas; totul este servit in cantitati rezonabile , fara mare tam-tam si bum-bum. Dupa vreo 2 ore de aerare, si-au facut aparitia si ceva aluzii cerneloase.
Gust: corp mediu, destul de feminin, atac decent care te invaluie subtil, note dominante de fructe rosii, cirese si condiment. Taninii sunt slefuiti, iar aciditatea este killer, conferind o nota de prospetime vinului. Alcool-ul de 14% este neasteptat de bine integrat. Final mediu, dominat de accente puternic piperate si putin tutun. In schimb, post-gustul este destul de persistent, prezentand o vinozitate si o suculenta foarte placute. Cred ca in 2-3 ani, aceasta FN va atinge apogeul.
Astfel de fetesti negre sunt cam rare in peisajul mioritic. In ultima vreme, am observat o tendinta a multor producatori de a chinui acest soi cu o baricare excesiva, cu o extractie dintre cele mai puternice si cu o textura glicerinoasa, oarecum nenaturala. Paganus scoate foarte bine in evidenta virtutile soiului si ii permite acestuia sa si le etaleze intr-un mod cat mai natural. Nimic fortat, doar un vin delicat, echilibrat, mediu ca intensitate si delicios.
O "apucatura" buna la cei 30-35 lei.
International WineRound Table - 14 Mai 2011
Sambata, 14 mai 2011, a avut loc o noua editie a IWRT, eveniment organizat, bineinteles, de Oliver si Raluca Bauer. Deoarece am avut din nou privilegiul de a participa la aceasta degustare, voi trece in revista vinurile prezentate cu aceasta ocazie. Multumesc inca o data lui Oliver si Raluca pentru invitatie. De asta data, atmosfera a fost mult mai destinsa, s-a discutat intens cu privire la vinurile degustate si nu numai, multa voie buna si oameni de calitate. Drept dovada, am reusit performanta de a fi "dati afara" din restaurantul Trattoria Roma, in incinta caruia s-a desfasurat degustarea. Din motive de program limitat al locatiei, nu va ganditi la altceva.
Cat priveste vedetele serii, aka vinurile, au fost cateva exemple superbe, dar si unele dezamagiri. Iata si impresiile mele, in ordinea servirii acestora.
Seria 1
- show-ul a fost deschis de o serie de 3 vinuri albe mature, dintre care muream de nerabdare sa incerc Vina Tondonia. Si nu am fost dezamgait, dupa cum veti vedea.
Vina Tondonia Reserva 1991 - Lopez de Heredia
- Heredia a devenit deja unicat in Rioja. Cred ca este ultimul bastion puternic al traditionalistilor, in batalia acestora cu adeptii modernismului din aceasta zona. Vinurile produse de Heredia nu sunt gandite pentru gustul celor multi. Ele reflecta 100% filozofia producatorului, pentru care cuvantul compromis nu exista in dictionar. Ca sa va faceti o idee de ansamblu, astfel de vinuri sunt invechite vreo 3 ani in butoaie, apoi inca vreo 10 in sticla, inainte de a fi lansate pe piata. Dar sa trecem la acest minunat exemplar, Vina Tondonia Reserva 1991. Initial, nas intens dominat de nuante de creme brulee, miere, ceara si un usor iz de petrol. Tipic pentru aceasta varsta. Gustativ, poate fi considerat un vin light dar cu o prezenta buna, cu un mijloc extrem de citric si un final lung si floral, plus o aciditate care taie in limba ca o lama. Post-gust interminabil. Cred ca si dupa vreo 2 minute, inca mai simteam vinul pe papile. Dar partea cea mai interesanta a venit abia mai incolo. Mona a facut un mic experiment, lasand vinul in pahar intreaga seara. Ei bine, acest Heredia s-a comportat ca un vin rosu, imbunatatindu-se dramatic prin aerare. Nasul a evoluat tot timpul, au aparut si fructele uscate, mai ales caise, plus ceva ananas. Si asa a tinut-o cateva ore. De departe, cel mai complex vin alb de care am avut parte, un exemplar superb si cameleonic, diferit de fiecare data cand duci paharul la nas.
Meursault 1er Cru Blagny 1992 - Louis Jadot
- un Chardonnay clasic de Burgundia, venit din partea unui mare producator din zona - Jadot. Dragii mei, asa nas n-am mai experimentat demult. Raiul legumelor murate, in special conopida. Poate veti ridica din sprancene, dar acest vin chiar asa mirosea. Ciudat dar, daca iubesti muraturile, s-ar putea sa te indragostesti de asa ceva. Aici, fructul nu are absolut nici o legatura, poate doar o adiere citrica aparuta ceva mai tarziu. Gustativ, este destul de rotund si elegant, din nou nuante vegetale, dar aciditatea este aproape zero, ceea ce face ca finalul sa devina cam plat si abrupt. Un vin ciudat, care m-a cam pus in incurcatura. Inca nu sunt decis daca mi-a placut sau nu :)
Chateau Carbonnieux 1999 - Pessac Leognan GCC
- un clasic al zonei Graves, iar asteptarile erau destul de mari. Culoare surprinzator de evoluata. Nas destul de interesant, mar brun, piersica, miere si cateva nuante citrice. In schimb, gustativ am avut parte de o dezamagire. Atac destul de anemic, plat si final scurt, degraba pierdut in decor. Din nou, ca in cazul Jadot, aciditate aproape lipsa. Poate am avut noi parte de o sticla nu prea grozava, cine stie?
Seria 2
Chateau Giscours 1981 - Margaux GCC
- alaturi de Vina Tondonia si inca un spaniol ce isi va spune povestea mai jos, acest Giscours a fost favoritul serii pentru mine. Culoare rubinie superba, nu din cale afara de evoluata. Nas de povestit nepotilor. Intens, intoxicant, arome puternic autumnale, de fruct matur, cedru, cutie de trabucuri, ierburi aromate, pamant, fum cat cuprinde. Parfumul tipic unui Margaux. In gura, atacul este elegant, exista inca destul fruct (cirese, coacaze), proaspat si o aciditate excelenta, tanini complet integrati si un final lung, usor dulceag. Post-gust persistent, marcat de o vinozitate suculenta. Vorba lui Oliver, astfel de vinuri au facut ca Bordeaux sa aiba reputatia de acum. Un exemplar aflat in ultima faza a apogeului, perfect echilibrat in toate compartimentele si pe care l-as fi putut folosi la fel de bine pe post de parfum. Excelent.
Chateau Batailley 1981 - Pauillac GCC
- doar in astfel de degustari, iti poti da seama despre caracteristicile fiecarei comune din Bordeaux. Daca Giscours a exprimat feminitate, Batailley a fost exact opusul. Culoare sanatoasa, rubiniu intens. In nas, un Pauillac clasic: barbatesc, afumat, arome puternice de cedru, tutun, ceva fructe negre, cafea. Gustativ, vinul nu se ridica la nivelul nasului. Atacul initial da impresia de plinatate, dar finalul abrupt si marcat de tanini uscati, vine sa iti risipeasca sperantele. Dupa cum ar spune americanul: drink up! Un vin ceva mai neslefuit si mai direct, nu la fel de subtil si complex ca Giscours dar care, in ciuda perioadei de "uscare" prin care trece, se tine destul de bine la varsta lui.
Castillo Ygay Gran Reserva 1989 - Marques de Murietta
- un alt nume clasic din Rioja si in care imi puneam mari sperante. Din pacate, aceste sperante au murit imediat dupa ce am gustat vinul. Pacat de nasul proaspat, marcat de prezenta multor fructe rosii si ierburi aromate. Poate nu din cale afara de intens, dar macar promitator. Ehh, gustul insa a fost alta poveste. Corp subtire, gust plat cu o usoara tenta de diluare, final scurt si...cam atat. Mie, cel putin, acest vin nu mi-a spus prea multe. Nici pe departe cel mai bun exemplu pentru Ygay. Asta e, sa mergem mai departe.
Reserva "Vina Ardanza" 1989 - La Rioja Alta
- ramanem in compania clasicilor si unde, la capitolul Rioja, acest vin a castigat detasat batalia cu ceilalti competitori. Nas intens, cu note puternice de scortisoara, coaja de portocala, fructe proaspete, fum si tutun. Gustativ, vinul este de o eleganta desavarsita, fin, mijloc dominat de cirese negre, aciditate debordanta. Finalul este lung si post-gust intens, marcat de fructe rosii proaspete. Un exemplar de rasa si care demonstreaza capacitatea exceptionala de invechire a vinurilor de Rioja. Nu degeaba, aceasta regiune este comparata cu Bordeaux la acest capitol. Superb.
Seria 3
Septentrion 2001 - Bodegas Orvalaiz
- seria celor mai tineri a fost deschisa de un vin produs in regiunea Navarra (Spania). Nas afumat, dominat de fructe rosii si negre, cafea. Gustativ, vinul este destul de simplu si direct in exprimare, iar fructul este vioara intai. Final mediu si usor condimentat. Un exemplu modern, uni-dimensional, dar departe de a fi o bomba de fruct. Probabil o valoare buna, daca poate fi gasit la un pret corect.
Veenwouden - Merlot "Private Cellar" 1999
- iata si un reprezentant al Lumii Noi, mai exact un sud-african. Cu exceptia unor mici scapari, acest Veenwouden a fost o surpriza neasteptat de placuta. Cine s-ar gandi ca un Merlot matur din Africa de Sud, ar putea rezista cu brio atatia ani. Ei bine, se poate. Initial, nasul a fost dominat de volatili destul de puternici si care s-au lasat cu greu imblanziti. Sub acestia, insa, destul fruct, ierburi aromate, ceai negru si usoare note de menta. Gustativ, vinul s-a prezentat destul de elegant, corp bun, tanini integrati si final scurt spre mediu. Poate nu a dat pe afara de complexitate, dar nu a fost rau deloc.
Chateau La Tour Figeac 1996 - St. Emilion GCC
- din pacate, in acest caz nu voi putea spune prea multe. Am prins acest vin in plin stadiu de adormire. Atat nasul, cat si gustul, au fost cam mute in exprimare. Toate elementele sunt acolo, structura este destula pentru ca, in cativa ani, vinul sa-si dezvaluie potentialul. Oricum, acest La Tour Figeac este un St. Emilion care mi se pare mai bine facut decat multe altele din aceasta zona, mai ales in 1996. De incercat peste vreo 8-10 ani.
Alion Reserva 1998 - Bodegas y Vinedos Alion
- Vega Sicilia va spune ceva? Daca da, aflati atunci ca Alion face parte din portofoliul acestui legendar producator. In consecinta, asteptarile erau pe masura. La sfarsit, am fost putin dezamagit. Ce-i drept, 1998 nici nu a fost cel mai reusit an in Ribera, iar acest lucru se simte si la acest Alion. Nasul este destul de fin, floral, cirese negre, putin tutun. Gustul este usor, din nou ceva cirese si coacaze, dar totul se pierde rapid, intr-un final scurt si abrupt. Din pacate, mijlocul este inexistent si acestui vin ii lipseste substanta. Nu mai exista loc de imbunatatire, asa ca trebuie consumat de urgenta.
Seria 4
Chateau La Tour Blanche 1995 - Sauternes 1er Cru Classe
- asa cum ne-am obisnuit in astfel de ocazii, am incheiat acest periplu oenologic cu un Sauternes. Nas clasic si intens, mult sofran, caise uscate, miere si putina ceara. Gustativ, vinul are o prezenta buna, este onctuos, cu un nivel de dulceata suportabil. Final scurt spre mediu. Cu toate ca multi l-au considerat un exemplu tipic pentru Sauternes, eu l-am gasit putin cam lipicios pentru gustul meu, si asta din cauza lipsei unei aciditati pe masura. Daca ar fi prezentat mai multa prospetime pe final, l-as fi plasat ceva mai sus in topul preferintelor.
Nu voi mai face un top al preferintelor, cred ca am mentionat deja vinurile care au stralucit, in viziunea mea. Nu pot incheia fara a aminti si de alte 2 vinuri aduse de Oliver, ambele marca Stirbey. O Feteasca Regala 2003 si un Novac 2007, inca nelansat oficial, din cate am inteles. Chiar daca Feteasca 2003 prezinta urmele anului canicular de care a avut parte, ma declar placut surprins de cat de bine s-a pastrat pana acum. Poate nu mai are prospetime dar, chiar si asa, vinul rezista cu brio in continuare. Novac 2007 este un vin delicat, floral, elegant, foarte asemanator cu un Pinot Noir in exprimare. Si culmea, vine tot dintr-un an dificil, mai ales pentru acest soi.
Pe data viitoare! Sau, cel putin, sper :)
Cat priveste vedetele serii, aka vinurile, au fost cateva exemple superbe, dar si unele dezamagiri. Iata si impresiile mele, in ordinea servirii acestora.
Seria 1
- show-ul a fost deschis de o serie de 3 vinuri albe mature, dintre care muream de nerabdare sa incerc Vina Tondonia. Si nu am fost dezamgait, dupa cum veti vedea.
 |
| Foto credit: Cosmin Grozea |
- Heredia a devenit deja unicat in Rioja. Cred ca este ultimul bastion puternic al traditionalistilor, in batalia acestora cu adeptii modernismului din aceasta zona. Vinurile produse de Heredia nu sunt gandite pentru gustul celor multi. Ele reflecta 100% filozofia producatorului, pentru care cuvantul compromis nu exista in dictionar. Ca sa va faceti o idee de ansamblu, astfel de vinuri sunt invechite vreo 3 ani in butoaie, apoi inca vreo 10 in sticla, inainte de a fi lansate pe piata. Dar sa trecem la acest minunat exemplar, Vina Tondonia Reserva 1991. Initial, nas intens dominat de nuante de creme brulee, miere, ceara si un usor iz de petrol. Tipic pentru aceasta varsta. Gustativ, poate fi considerat un vin light dar cu o prezenta buna, cu un mijloc extrem de citric si un final lung si floral, plus o aciditate care taie in limba ca o lama. Post-gust interminabil. Cred ca si dupa vreo 2 minute, inca mai simteam vinul pe papile. Dar partea cea mai interesanta a venit abia mai incolo. Mona a facut un mic experiment, lasand vinul in pahar intreaga seara. Ei bine, acest Heredia s-a comportat ca un vin rosu, imbunatatindu-se dramatic prin aerare. Nasul a evoluat tot timpul, au aparut si fructele uscate, mai ales caise, plus ceva ananas. Si asa a tinut-o cateva ore. De departe, cel mai complex vin alb de care am avut parte, un exemplar superb si cameleonic, diferit de fiecare data cand duci paharul la nas.
Meursault 1er Cru Blagny 1992 - Louis Jadot
- un Chardonnay clasic de Burgundia, venit din partea unui mare producator din zona - Jadot. Dragii mei, asa nas n-am mai experimentat demult. Raiul legumelor murate, in special conopida. Poate veti ridica din sprancene, dar acest vin chiar asa mirosea. Ciudat dar, daca iubesti muraturile, s-ar putea sa te indragostesti de asa ceva. Aici, fructul nu are absolut nici o legatura, poate doar o adiere citrica aparuta ceva mai tarziu. Gustativ, este destul de rotund si elegant, din nou nuante vegetale, dar aciditatea este aproape zero, ceea ce face ca finalul sa devina cam plat si abrupt. Un vin ciudat, care m-a cam pus in incurcatura. Inca nu sunt decis daca mi-a placut sau nu :)
Chateau Carbonnieux 1999 - Pessac Leognan GCC
- un clasic al zonei Graves, iar asteptarile erau destul de mari. Culoare surprinzator de evoluata. Nas destul de interesant, mar brun, piersica, miere si cateva nuante citrice. In schimb, gustativ am avut parte de o dezamagire. Atac destul de anemic, plat si final scurt, degraba pierdut in decor. Din nou, ca in cazul Jadot, aciditate aproape lipsa. Poate am avut noi parte de o sticla nu prea grozava, cine stie?
Seria 2
- alaturi de Vina Tondonia si inca un spaniol ce isi va spune povestea mai jos, acest Giscours a fost favoritul serii pentru mine. Culoare rubinie superba, nu din cale afara de evoluata. Nas de povestit nepotilor. Intens, intoxicant, arome puternic autumnale, de fruct matur, cedru, cutie de trabucuri, ierburi aromate, pamant, fum cat cuprinde. Parfumul tipic unui Margaux. In gura, atacul este elegant, exista inca destul fruct (cirese, coacaze), proaspat si o aciditate excelenta, tanini complet integrati si un final lung, usor dulceag. Post-gust persistent, marcat de o vinozitate suculenta. Vorba lui Oliver, astfel de vinuri au facut ca Bordeaux sa aiba reputatia de acum. Un exemplar aflat in ultima faza a apogeului, perfect echilibrat in toate compartimentele si pe care l-as fi putut folosi la fel de bine pe post de parfum. Excelent.
Chateau Batailley 1981 - Pauillac GCC
- doar in astfel de degustari, iti poti da seama despre caracteristicile fiecarei comune din Bordeaux. Daca Giscours a exprimat feminitate, Batailley a fost exact opusul. Culoare sanatoasa, rubiniu intens. In nas, un Pauillac clasic: barbatesc, afumat, arome puternice de cedru, tutun, ceva fructe negre, cafea. Gustativ, vinul nu se ridica la nivelul nasului. Atacul initial da impresia de plinatate, dar finalul abrupt si marcat de tanini uscati, vine sa iti risipeasca sperantele. Dupa cum ar spune americanul: drink up! Un vin ceva mai neslefuit si mai direct, nu la fel de subtil si complex ca Giscours dar care, in ciuda perioadei de "uscare" prin care trece, se tine destul de bine la varsta lui.
- un alt nume clasic din Rioja si in care imi puneam mari sperante. Din pacate, aceste sperante au murit imediat dupa ce am gustat vinul. Pacat de nasul proaspat, marcat de prezenta multor fructe rosii si ierburi aromate. Poate nu din cale afara de intens, dar macar promitator. Ehh, gustul insa a fost alta poveste. Corp subtire, gust plat cu o usoara tenta de diluare, final scurt si...cam atat. Mie, cel putin, acest vin nu mi-a spus prea multe. Nici pe departe cel mai bun exemplu pentru Ygay. Asta e, sa mergem mai departe.
Reserva "Vina Ardanza" 1989 - La Rioja Alta
- ramanem in compania clasicilor si unde, la capitolul Rioja, acest vin a castigat detasat batalia cu ceilalti competitori. Nas intens, cu note puternice de scortisoara, coaja de portocala, fructe proaspete, fum si tutun. Gustativ, vinul este de o eleganta desavarsita, fin, mijloc dominat de cirese negre, aciditate debordanta. Finalul este lung si post-gust intens, marcat de fructe rosii proaspete. Un exemplar de rasa si care demonstreaza capacitatea exceptionala de invechire a vinurilor de Rioja. Nu degeaba, aceasta regiune este comparata cu Bordeaux la acest capitol. Superb.
Seria 3
- seria celor mai tineri a fost deschisa de un vin produs in regiunea Navarra (Spania). Nas afumat, dominat de fructe rosii si negre, cafea. Gustativ, vinul este destul de simplu si direct in exprimare, iar fructul este vioara intai. Final mediu si usor condimentat. Un exemplu modern, uni-dimensional, dar departe de a fi o bomba de fruct. Probabil o valoare buna, daca poate fi gasit la un pret corect.
Veenwouden - Merlot "Private Cellar" 1999
- iata si un reprezentant al Lumii Noi, mai exact un sud-african. Cu exceptia unor mici scapari, acest Veenwouden a fost o surpriza neasteptat de placuta. Cine s-ar gandi ca un Merlot matur din Africa de Sud, ar putea rezista cu brio atatia ani. Ei bine, se poate. Initial, nasul a fost dominat de volatili destul de puternici si care s-au lasat cu greu imblanziti. Sub acestia, insa, destul fruct, ierburi aromate, ceai negru si usoare note de menta. Gustativ, vinul s-a prezentat destul de elegant, corp bun, tanini integrati si final scurt spre mediu. Poate nu a dat pe afara de complexitate, dar nu a fost rau deloc.
Chateau La Tour Figeac 1996 - St. Emilion GCC
- din pacate, in acest caz nu voi putea spune prea multe. Am prins acest vin in plin stadiu de adormire. Atat nasul, cat si gustul, au fost cam mute in exprimare. Toate elementele sunt acolo, structura este destula pentru ca, in cativa ani, vinul sa-si dezvaluie potentialul. Oricum, acest La Tour Figeac este un St. Emilion care mi se pare mai bine facut decat multe altele din aceasta zona, mai ales in 1996. De incercat peste vreo 8-10 ani.
Alion Reserva 1998 - Bodegas y Vinedos Alion
- Vega Sicilia va spune ceva? Daca da, aflati atunci ca Alion face parte din portofoliul acestui legendar producator. In consecinta, asteptarile erau pe masura. La sfarsit, am fost putin dezamagit. Ce-i drept, 1998 nici nu a fost cel mai reusit an in Ribera, iar acest lucru se simte si la acest Alion. Nasul este destul de fin, floral, cirese negre, putin tutun. Gustul este usor, din nou ceva cirese si coacaze, dar totul se pierde rapid, intr-un final scurt si abrupt. Din pacate, mijlocul este inexistent si acestui vin ii lipseste substanta. Nu mai exista loc de imbunatatire, asa ca trebuie consumat de urgenta.
Seria 4
Chateau La Tour Blanche 1995 - Sauternes 1er Cru Classe
- asa cum ne-am obisnuit in astfel de ocazii, am incheiat acest periplu oenologic cu un Sauternes. Nas clasic si intens, mult sofran, caise uscate, miere si putina ceara. Gustativ, vinul are o prezenta buna, este onctuos, cu un nivel de dulceata suportabil. Final scurt spre mediu. Cu toate ca multi l-au considerat un exemplu tipic pentru Sauternes, eu l-am gasit putin cam lipicios pentru gustul meu, si asta din cauza lipsei unei aciditati pe masura. Daca ar fi prezentat mai multa prospetime pe final, l-as fi plasat ceva mai sus in topul preferintelor.
Nu voi mai face un top al preferintelor, cred ca am mentionat deja vinurile care au stralucit, in viziunea mea. Nu pot incheia fara a aminti si de alte 2 vinuri aduse de Oliver, ambele marca Stirbey. O Feteasca Regala 2003 si un Novac 2007, inca nelansat oficial, din cate am inteles. Chiar daca Feteasca 2003 prezinta urmele anului canicular de care a avut parte, ma declar placut surprins de cat de bine s-a pastrat pana acum. Poate nu mai are prospetime dar, chiar si asa, vinul rezista cu brio in continuare. Novac 2007 este un vin delicat, floral, elegant, foarte asemanator cu un Pinot Noir in exprimare. Si culmea, vine tot dintr-un an dificil, mai ales pentru acest soi.
Pe data viitoare! Sau, cel putin, sper :)
Swallowtail Feteasca Neagra 2006 - Vinarte (Romania)
Cred ca se cunoaste deja "pasiunea" mea pentru Feteasca Neagra. Am intalnit atat de putine exemple care sa-mi spuna ceva, incat cautarile mele in privinta acestui soi, sunt din ce in ce mai sporadice. Din fericire, Swallowtail fac parte din acea minoritate pomenita mai sus.
Culoare: sanatoasa, rubiniu intens si nu foarte "adanc", ceea ce e semn bun pt mine.
Nas: aici, vinul se prezinta destul de elegant, cu elemente ce indica maturitatea lui. Pe langa pruna dominanta, mai exista si alte nuante ce contribuie la complexitate: multa afumatura, lemn foarte bine integrat, tutun, ierburi aromate (mai ales, rozmarin). Nici zare de lactate. Victorie! Deci, se poate.
Gust: vinul a evoluat vertiginos in toti acesti ani. Atacul este catifelat si elegant, cu destule fructe de padure proaspete, prune, cirese negre si ceva condiment. Aciditate sustinuta, final mediu si post-gust persistent, marcat de cirese negre bine coapte, tutun si fum. In acest moment, aciditatea pare putin cam dominanta si iesita doar o idee din corp. Dar, per total, vinul este destul de echilibrat si rotund.
Un sfat: daca aveti ceva sticle ratacite prin case, pivnite sau mai stiu eu ce, e timpul sa le dati cep. Taninii sunt complet integrati, fruct exista dar aciditatea tinde sa preia controlul. Aceasta Feteasca Neagra evolueaza intr-un ritm rapid, asa ca e mai bine sa-l savurati acum, decat mai tarziu.
Pretul difera destul de mult, in functie de sursa: sa spunem, undeva intre 60-75 lei/sticla.
Nas: aici, vinul se prezinta destul de elegant, cu elemente ce indica maturitatea lui. Pe langa pruna dominanta, mai exista si alte nuante ce contribuie la complexitate: multa afumatura, lemn foarte bine integrat, tutun, ierburi aromate (mai ales, rozmarin). Nici zare de lactate. Victorie! Deci, se poate.
Gust: vinul a evoluat vertiginos in toti acesti ani. Atacul este catifelat si elegant, cu destule fructe de padure proaspete, prune, cirese negre si ceva condiment. Aciditate sustinuta, final mediu si post-gust persistent, marcat de cirese negre bine coapte, tutun si fum. In acest moment, aciditatea pare putin cam dominanta si iesita doar o idee din corp. Dar, per total, vinul este destul de echilibrat si rotund.
Un sfat: daca aveti ceva sticle ratacite prin case, pivnite sau mai stiu eu ce, e timpul sa le dati cep. Taninii sunt complet integrati, fruct exista dar aciditatea tinde sa preia controlul. Aceasta Feteasca Neagra evolueaza intr-un ritm rapid, asa ca e mai bine sa-l savurati acum, decat mai tarziu.
Pretul difera destul de mult, in functie de sursa: sa spunem, undeva intre 60-75 lei/sticla.
"Primavara in Rose" by Vinul.Ro
In perioada 14 - 22 mai, Vinul.Ro organizeaza ,, Primavara in Rose’’, un proiect care implica inscrierea unor vinuri si spumante rose, care vor fi vandute la preturi speciale, atat la pahar cat si la sticla. Mai multe terase din Capitala vor fi imbracate in roz si vor avea meniuri speciale cu vinurile inscrise.
Scopul organizarii acestui eveniment este de a educa consumatorul de vin dar si de a-l informa cu privire la acest produs. Astfel, pe durata celor noua zile, clientii vor avea ocazia sa afle cum se produce vinul rose, cum se consuma si cu ce fel de mancare poate fi asociat.
La prima editie a acestui proiect vor fi prezenti producatori de top precum Cramele Recas cu Sole Rose si Syrah Rose Planeta si Crama Oprisor cu Rose Caloian, dar si importatori Heinrig Distribution: Grenache Rose Gallo si Freixenet Cordon Rosado Seco, Lerida: Cinsault & Grenache Rose JP Chenet; Rose Sogrape Mateus; Calvet Rose D’Anjou; Rose spumant Mateus si Sparkling Rose JP Chanet si nu in ultimul rand, Directa Marketing&Comunicare: Rosado Vina Tobia.
Organizatorii promit clientilor multe premii si momente surpriza, mai ales daca se vor accesoriza cu macar un detaliu roz in tinuta lor.
Terasele partenere sunt: Charme – str Smardan, Margo – str Lipscani, Caffe Tabiet – str Avrig si Maccheroni – str Smardan.
Evenimentul ,,Primavara in rose,, este primul de acest tip, organizat pentru prima oara in Romania de care Vinul.ro pentru promovarea culturii vinului si modului de viata asociat acestui produs.
Chapoutier, petrolul si Riesling-ul
Deci, daca ar fi sa ma iau dupa ce spune Chapoutier, foarte multe Riesling-uri germane si nu numai sunt defectuoase. Sunt convins ca vor aparea reactii si din cealalta tabara. Cum o fi, cum n-o fi, situatia este oarecum asemenatoare cu cea in care e implicata celebra Brettanomyces. Exista unii care o suporta si spun ca ea contribuie la complexitatea unui vin, iar altii, mai sensibili la acest odor, nu o suporta si eticheteaza vinul ca fiind defect.
Ce m-ar amuza teribil ar fi ca, in vreo 8-10 ani, vinurile alsaciene lansate de Chapoutier sa dezvolte un minunat miros de...petrol. Controversa continua.
Shopping online pe cipwine.blogspot.com!
Incepand de astazi, in partea dreapta a imaginii, puteti accesa o noua sectiune dedicata cumparaturilor online. Este vorba de vinuri, bineinteles.
Aceasta oportunitate s-a nascut gratie unui parteneriat cu magazinul de vinuri Good Point, din Iasi. Livrarile se efectueaza in 48 ore de la confirmarea comenzii, pe intreg teritoriul land-ului mioritic. Cum se intampla in astfel de cazuri, o comanda mai mare este in avantajul cumparatorului.
Raportul calitate-pret este unul bun, mai ales in comparatie cu alte magazine online de pe la noi. Asa ca va invit sa profitati de o asemenea facilitate, care sper sa vina in intampinarea dorintelor Dvs.
In incheiere, ramane doar sa va urez: Spor la cumparaturi!
Aceasta oportunitate s-a nascut gratie unui parteneriat cu magazinul de vinuri Good Point, din Iasi. Livrarile se efectueaza in 48 ore de la confirmarea comenzii, pe intreg teritoriul land-ului mioritic. Cum se intampla in astfel de cazuri, o comanda mai mare este in avantajul cumparatorului.
Raportul calitate-pret este unul bun, mai ales in comparatie cu alte magazine online de pe la noi. Asa ca va invit sa profitati de o asemenea facilitate, care sper sa vina in intampinarea dorintelor Dvs.
In incheiere, ramane doar sa va urez: Spor la cumparaturi!
1 Mai la Crama Stirbey
A venit vremea sa-mi expun si eu impresiile despre acest eveniment care a devenit deja o traditie in peisajul viticol de pe la noi. De aceasta data, nu mi-am aranjat cu mandrie cravata de pionier si am iesit la vreo defilare, ci am sarit dis-de-dimineata in masina impreuna cu George, Sorin si Alina, si am pornit in mars catre Dragasani.
Am ajuns la crama tocmai in momentul in care Baronii Jakob si Ileana Kripp urau invitatilor un bun venit oficial. Nu, nu este vorba de baronii locali, ci de cei care au salvat, investit si revigorat acest domeniu cu o istorie destul de mare in spate. Asistenta a fost numeroasa si diversa, de la bloggeri, jurnalisti, producatori locali si nu numai, pana la oameni de afaceri si politicieni.
Nu voi insista prea mult asupra minunatelor preparate gastronomice si a vinurilor pe care le puteai incerca la discretie. Imi propusesem dinainte ca, pentru aceasta ocazie, sa renunt la spiritul analitic si sa imi iau o doza binemeritata de relaxare, in mijlocul viilor aranjate impecabil si alaturi de Oltul care aluneca lin in preajma domeniului. Asa ca, cei care asteapta note de degustare, nu vor avea parte de ele, ci doar impresii generale despre anumite vinuri care mi-au oferit o placere sporita.
Cat despre vinurile incercate si servite de Oliver Bauer & Co, cred ca nu mai este nevoie sa spun ca aici calitatea este cuvantul de ordine. Cu Stirbey nu prea ai cum sa te astepte vreo surpriza neplacuta. Rigurozitatea germana si atentia la detaliu isi fac simtite prezenta din plin in acest colt de Oltenie.
Am inceput cu o minunat de proaspata Cramposie, am trecut printr-un piperat Novac 2009 si un foarte rotund si delicat Negru de Dragasani 2009 (inca neimbuteliate), am continuat cu un Sauvignon Blanc 2010 fresh si crocant, o Tamaioasa seaca excelenta, un Merlot Rezerva 2007, retinut si elegant, si am sfarsit cu Sauvignon Blanc Vitis Vetus care mai are destui ani de evolutie in fata, sau o Tamaioasa dulce neasteptat de proaspata, echilibrata si cu o aciditate minunata. Acestea sunt doar cateva exemple care mi-au atras atentia in mod special.
Surpriza a venit in jurul orelor 16, atunci cand Oliver ne-a pregatit o degutare pe orizontala cu 6 vinuri din recolta 2005. Am apreciat curajul de a prezenta celor prezenti, vinurile obtinute intr-un an dificil, deloc grozav in mai toata tara si care a testat din plin maiestria vinificatorilor. Doar in astfel de cazuri, se pot observa mai bine diferentele dintre anii de recolta si caracterul fiecarui vin in parte. S-a pornit la drum cu o Feteasca Regala cu un nas ciudat si intrigant, dar cu o prezenta eleganta in gura; a urmat un Sauvignon Blanc proaspat si foarte putin evoluat, de parca ar fi fost produs cu un an in urma, si nu in 2005; un Novac extrem de afumat si un Negru cu un nas fantastic, intens, floral, foarte asemenator unui Pinot Noir matur si cu un post-gust interminabil, ; am terminat cu un Cabernet Sauvignon si un Merlot si care, dupa cum era de asteptat, s-au prezentat in forma cea mai buna dintre concurenti.
Si, pentru a incheia apoteotic o astfel de zi, Oliver a degorjat in premiera un spumant interesant din Feteasca Regala, chiar sub nasul tuturor. Parerile au fost impartite in jurul acestui vin-experiment, dar nu trebuie uitat ca am avut de-a face cu un produs nefinisat si care, se pare, va fi lansat undeva prin 2013. Asa ca vom mai avea de asteptat pentru a da un verdict final in privinta spumantului cu pricina.
Nu pot sa inchei fara a multumi Ralucai Bauer pentru invitatie si pentru ca mi-a oferit oportunitatea de a petrece un 1 mai relaxant, in compania unuor vinuri de calitate si a unor oameni de acelasi calibru. Pe data viitoare! :)
Am ajuns la crama tocmai in momentul in care Baronii Jakob si Ileana Kripp urau invitatilor un bun venit oficial. Nu, nu este vorba de baronii locali, ci de cei care au salvat, investit si revigorat acest domeniu cu o istorie destul de mare in spate. Asistenta a fost numeroasa si diversa, de la bloggeri, jurnalisti, producatori locali si nu numai, pana la oameni de afaceri si politicieni.
Cat despre vinurile incercate si servite de Oliver Bauer & Co, cred ca nu mai este nevoie sa spun ca aici calitatea este cuvantul de ordine. Cu Stirbey nu prea ai cum sa te astepte vreo surpriza neplacuta. Rigurozitatea germana si atentia la detaliu isi fac simtite prezenta din plin in acest colt de Oltenie.
Am inceput cu o minunat de proaspata Cramposie, am trecut printr-un piperat Novac 2009 si un foarte rotund si delicat Negru de Dragasani 2009 (inca neimbuteliate), am continuat cu un Sauvignon Blanc 2010 fresh si crocant, o Tamaioasa seaca excelenta, un Merlot Rezerva 2007, retinut si elegant, si am sfarsit cu Sauvignon Blanc Vitis Vetus care mai are destui ani de evolutie in fata, sau o Tamaioasa dulce neasteptat de proaspata, echilibrata si cu o aciditate minunata. Acestea sunt doar cateva exemple care mi-au atras atentia in mod special.
Surpriza a venit in jurul orelor 16, atunci cand Oliver ne-a pregatit o degutare pe orizontala cu 6 vinuri din recolta 2005. Am apreciat curajul de a prezenta celor prezenti, vinurile obtinute intr-un an dificil, deloc grozav in mai toata tara si care a testat din plin maiestria vinificatorilor. Doar in astfel de cazuri, se pot observa mai bine diferentele dintre anii de recolta si caracterul fiecarui vin in parte. S-a pornit la drum cu o Feteasca Regala cu un nas ciudat si intrigant, dar cu o prezenta eleganta in gura; a urmat un Sauvignon Blanc proaspat si foarte putin evoluat, de parca ar fi fost produs cu un an in urma, si nu in 2005; un Novac extrem de afumat si un Negru cu un nas fantastic, intens, floral, foarte asemenator unui Pinot Noir matur si cu un post-gust interminabil, ; am terminat cu un Cabernet Sauvignon si un Merlot si care, dupa cum era de asteptat, s-au prezentat in forma cea mai buna dintre concurenti.
Nu pot sa inchei fara a multumi Ralucai Bauer pentru invitatie si pentru ca mi-a oferit oportunitatea de a petrece un 1 mai relaxant, in compania unuor vinuri de calitate si a unor oameni de acelasi calibru. Pe data viitoare! :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
