In tinerete, am fost un mare fan al povestirilor politiste. De fapt, si acum, biblioteca mea este ticsita cu nume ca Arthur Conan Doyle, Edgar Wallace sau Georges Simenon. De cand cu Feteasca Neagra, ma simt din ce in ce mai mult ca unul dintre detectivii care populeaza aceste carti.
In consecinta, va prezint un nou episod foarte scurt din epopeea "Comisarul Maigret si misterul lactatelor din Feteasca Neagra". Ceva imi spune ca Sherlock Holmes ar fi rezolvat cazul mai repede...
Nu voi insista prea mult, pentru ca
George a surprins perfect aspectele pozitive si negative ale "suspectului" nostru. La sfarsit, pot spune ca este un vin foarte bun, doar ca mai are nevoie de timp pentru ca acel lemn din belsug sa fie integrat cum se cuvine. Sub cortina lemnoasa, se afla destule elemente care sa placa si toate sunt foarte bine inchegate.
Si DA, am detectat in nas deja celebrele nuante de lactate, atat de prezente in Feteasca Neagra. Stiu, mai este doar un pas catre paranoia...De data asta, acest iz s-a prezentat sub forma iaurtului de fructe, poate de aceea nu m-a deranjat atat de tare ca in cazul infamului cascaval. O fi de la baricare, o fi de la fermentatia malolactica? Nu stiu exact, dar acest caz va tine prima pagina a ziarelor multa vreme de acum incolo.
Va urma...
4 comentarii:
oh da, iaurt de fructe. Am uitat ca eu am "scos-o"
:)) pai chiar din asta era; oricum mai suportabil de data asta
Ciprian aka Maigret, am detectat si eu aroma caracteristica de lactate :). Am gustat Feteasca Stirbey la ultimul targ vinul si mi-a placut. Mi se pare, totusi, cea mai discreta aroma lactata...
Mona, inseamna ca nu-s paranoic :)) Bine de stiut :)
Asta am spus si eu, ca e cea mai putin deranjanta din cate am intalnit pana acum. Vinul e bun, dar are nevoie de timp...
Trimiteți un comentariu