Corcova Cabernet Sauvignon/Merlot 2008 - Roy&Damboviceanu (Romania)

M-am intalnit de mai multe ori cu acest vin, dar nu am reusit sa-l prezint mai amanuntit pe blog. Pana acum. S-a scris destul de mult despre acest producator si vinurile sale, asa ca voi trece direct la disectie.

Culoare: rubiniu-inchis, cu reflexii violacee.

Nas: coacaze, afine, visine, piper, dar si usoare nuante vegetale plus ceva tuse florale. Sincer, un nas care mi-a amintit de un Haut-Medoc. Ceea ce imi place in mod deosebit este retinerea lui in a te ataca intr-un mod salbatic. Este elegant, compact si deloc expansiv.

Gust: din nou visine, afine si putina coaja de paine in atacul intial; echilibru foarte bun intre fruct, aciditate si taninurile barbatesti, dar destul de rotunde si catifelate. Finalul mediu si sec este dominat de note piperate si o adiere de menta. Virilitatea Cabernet-ului este foarte bine contracarata de catifelarea Merlot-ului.

La cum se prezinta acum, cred ca vinul de fata se va "inchide" in curand. Potentialul de invechire este evident, asa ca l-as mai incerca peste vreo 5 ani. Cupajul este opera tanarului oenolog Laurent Pfeffer, scolit in Bordeaux. Un mic amanunt care se reflecta din plin in stilul acestui "bebelus". Mai putin comercial, dar cu mai multa personalitate decat alte exemple autohtone. Pe aleea mea, va fi oricand binevenit. Bravos!

Silenzio stampa pentru campania Bordeaux 2010?

In sfarsit, unul dintre cei mai influenti critici de vin de pe asta planeta si din ast univers, s-a gandit la ceva ce ar fi trebuit sa se intample de ceva vreme.  

Jancis Robinson, caci la ea facem referire, a postat cateva ganduri foarte interesante pe site-ul sau, referitoare la apropiata campanie en-primeur pentru Bordeaux 2010. Criticul meu preferat (ca viziune, in primul rand, nu ca i-as urma notele ca pe Scripturi) a lansat o mica "bomba" catre presa de specialitate. Ce-ar fi daca cei mai influenti critici din domeniu si-ar publica notele de degustare, abia dupa ce proprietarii din Bordeaux vor scoate la lumina primele preturi? Jancis pune o problema foarte tricky, deoarece se cam stie ca bordolezii au inceput sa profite la maxim de interesul creat de presa in jurul unui an sau altul. In consecinta, cei mai multi asteapta ca Robert Parker sa-si publice notele, dupa care preturile urca scara absurdului mai ceva la mercur-ul in termometre. Cel mai bun exemplu in acest sens ramane campania 2009, anul care a consfintit moartea vinurilor de Bordeaux pentru consumatorii obisnuiti.

Bineinteles, reactiile din partea colegilor de breasla nu au intarziat sa apara. Nu voi insista asupra lor, le puteti citi daca accesati link-ul de mai sus. Cum era de astept, Parker si Thomas Matthews (Wine Spectator) au apreciat ideea, dar ca e cam tarziu si inutil sa se intample asa ceva acum. Pe undeva au dreptate, dar asta imi miroase mai mult a teama de a nu-si pierde propria influenta.

Da, initiativa este laudabila, dar nu cred ca se va reusi vreodata alcatuirea unui front comun in aceasta problema. Sunt prea multe chestiuni implicate in joc; chestiuni care, pana la urma, sunt in interesul tuturor celor implicati. Doar din ce in ce mai putin in cel al consumatorilor. Si inca ceva; 2010 se anunta, de pe acum, o campanie ridicata in slavi. Chiar nu mai simt nevoia de inca o "recolta a secolului". Devine deja penibila situatia.

F'autor - Riesling de Rhin 2008 (Rep. Moldova)

Ok, de fapt pe eticheta veti gasi scris "Riesling de Rein", dar cred ca este evident unde se bate. Dupa ce mai toata gama acestui producator m-a impresionat placut cu ocazia Goodwine, am gasit de cuviinta sa insfac o sticla de Riesling pentru a o studia pe indelete in barlogul meu propriu si personal.

Culoare: galben-deschis, placut ochisorilor.

Nas: neasteptat de tipic, fresh, cu note de fan proaspat cosit, lime, mar verde, grapefruit si flori de salcam. Bineinteles, nu putea lipsi si o usoara mineralitate care sa-i dea o nuanta de complexitate. Un registru care mi-a amintit, pe alocuri, de Alsacia.

Gust: destul de corpolent, rotund, cu o prezenta agreabila in gura. Nuantele de citrice si fructe albe proaspete sunt foarte bine echilibrate de o aciditate sustinuta pe final. Post-gust destul de persistent cu o vaga impresie de miere de salcam. Nu va lasati dusi de nas de acest aspect, pentru ca vinul este cat se poate de sec in exprimare. Cum toate aceste elemente sunt bine inchegate, suspectul nostru are chiar si un mic potential de invechire.

Daca ar fi sa-l compar cu recent lansatul Rheinriesling autohton de Lacerta, as spune ca moldoveanul il cam bate la fund la toate capitolele. In opinia mea, bineinteles. Acest F'autor da impresia ca are personalitate si destul caracter, ceea ce nu prea pot spune despre Lacerta noastra.

Ruxanda Lipcan, manager de vanzari si marketing la F'autor, m-a asigurat ca vinurile acestei case au fost primite neasteptat de bine la Goodwine. In consecinta, sunt sanse mari ca acestea sa patrunda si pe piata noastra cat de curand. Daca va veti intalni cu ele, nu ezitati sa le incercati. Mai exista un Merlot si un Cab. Sauvignon 2009, care promit destul de multe in viitor.

Terra Romana Sauvignon Blanc 2010 - SERVE (Romania)

Voi intra direct in paine, sau mai bine zis in vin, deoarece sunt convins ca cei mai multi cunosc deja ce reprezinta SERVE, in lumea producatorilor nostri de vin.

Culoare galben-deschis, cu usoare reflexii verzui. Nas fructuos dar si putin mineral, plus o usoara nota ierboasa, destul de eleganta. Perele bine coapte si tot felul de citrice domina peisajul. Gustativ, vinul se prezinta foarte proaspat, din nou ceva fructe tropicale, mere coapte si niscaiva note vegetale. Final curat, dominat de tonuri citrice.

In concluzie, un vin direct si fara pretentii de maretie, dar care prezinta si o oarecare finete per ansamblu. Numai bun pentru zilele calduroase de vara ce vor veni.

Mostra primita de la producator. Probabil, in jur de 30-35 lei in magazine.

The International Wine Round Table - Bucuresti 2011

Sambata, 12 martie 2011, a avut loc o noua editie a unui eveniment ceva mai deosebit de pe la noi - The International Wine Round Table. A fost pentru prima data cand aceasta degustare a avut loc in Bucuresti. Pe aceasta cale, le multumesc organizatorilor, Raluca si Oliver Bauer, pentru ca mi-au oferit oportunitatea de a participa la un astfel de "seminar". A fost o seara memorabila si extrem de placuta, petrecuta in compania celor doi amfitrioni, dar si a aproximativ 14 iubitori ai vinului (unii dintre ei insotiti de sotii sau prietene). Au fost prezenti si destui bloggeri de vin pe care cred ca-i stiti deja: Cosmin, Nicusor, Sorin si Mihnea (in sfarsit, ne-am cunoscut, monser).

La sosire, am fost intampinati cu ultima creatie a lui Oliver Bauer, spumantul Stirbey obtinut din Cramposie si lansat de curand pe piata noastra.Un vin old-school, fructuos dar elegant si extrem de sec. Cosmin si Oliver au preluat imediat ingrata misiune de destupa sticlele de Bordeaux ce urmau sa devina vedetele degustarii. Cum se intampla de obicei, unele dopuri le-au dat ceva batai de cap, mai ales: La Tour Figeac 1970, Smith Haut Lafitte 1985 si D'Angludet 1996. Dupa ce misiunea a fost indeplinita, vinurile au fost turnate in decantoare si lasate sa respire cat timp urma sa ne luptam cu primele 2 serii de vinuri.

Oliver a fost o gazda joviala si dornica sa ne explice, pe indelete, povestea fiecarui vin in parte. De asemenea, participantii au fost incurajati sa-si exprime "public" parerile despre anumite vinuri, totul desfasurandu-se intr-o atmosfera mai mult decat relaxata.

Acum, ca introducerile au fost facute, sa trecem la vinurile care ne-au incantat simturile de-a lungul serii. Trebuie spus ca acestea au fost impartite in 3 serii distincte: 3 x Champagne, 3 x Riesling (Austria) si 6 x Bordeaux. Am incercat sa nu imi ocup timpul prea mult cu note de degustare cat mai stufoase, asa ca am preferat sa fiu cat mai telegrafic si sa-mi exersez memoria cat am putut mai bine.

Seria 1 - Champagne

Dupa cum am spus si cu alte ocazii, nu am o prea mare experienta cu spumantele. Dar cred ca aceasta situatie se va schimba, incet-incet, deoarece incep sa ma simt din ce in ce mai atras de astfel de vinuri.

  
Demiere Ansiot - Grand Cru Blanc de Blancs 2000
- un foarte mic producator din zona Oger (doar 2,5 ha plantate), 100% Chardonnay. Nas interesant, drojdios, putin caramelizat, mere brune, nuci si nuante minerale. Din cate am inteles de la Oliver, acest stil usor oxidativ este intentionat in cazul acestui producator. Gust elegant, fin, dar si puternic mineral, final dominat de accente citrice. Aciditate perfect integrata si deloc agresiva. Old-school de la inceput pana la sfarsit.

H. Goutorbe - Cuvee Prestige 1er Cru Brut NV
- un cupaj de Pinot Noir, Chardonnay si Pinot Meunier. Un stil ceva mai "comercial" si democratic, mai apropiat de exemplele pe care le putem gasi in comert. Nas intens si fructuos, putin cremos si dominat de drojdii, note citrice si putina caisa. Gust plin, ceva mai untuos si concentrat decat in cazul Ansiot, aciditate sustinuta. Final sec, dominat de accente citrice.

Lariot-Pagel Rose Brut NV
- cum nu sunt un mare fan al rose-urilor, in toata acceptiune lor, nu voi insista prea mult. Destul de citric, fructe rosii usoare si proaspete, ceva capsuna. Gust destul de cremos, intens, final dominat de aceleasi fructe rosii si putina grefa. Oricum, pentru un Rose, un exemplu mai mult decat reusit.

Favoritul meu: Demiere Ansiot 2000.

Seria 2 - Riesling (Austria)

Domaine Wachau - Riesling Smaragd Kellerberg 2007
- un producator destul de mare din Austria. Nas destul de fructuos dar si mineral, pietre ude (da, stiu, iar am inceput), putin ananas si citrice. Gust intens si proaspat, putin dulceag la intrare, aciditate medie si final fructuos, dominat de mere si lamaie.

Nigl - Riesling Hochacker 2007
- cel mai ciudat vin al serii, in viziunea mea. Un nas complex, puternic mineral si cu o nuanta care m-a chinuit toata seara. Cosmin a amintit ceva de genul anvelopei si inclin sa-i dau dreptate (probabil ma credeti nebun). Plus o usoara senzatie de petrol. Foarte tipic. Gust intens si bogat, destul de fructuos dar si extrem de mineral, aciditate debordanta. Final mediu spre lung. Un vin care cred ca nu poate fi digerat de foarte multi, dar care mi-a placut la nebunie.

F.X. Pichler - Riesling Smaragd Loibner Berg 2000
- un Riesling ceva mai matur si s-a simtit. Culoare auriu-intens. Nas elegant, fructuos, mineral si tipic. Gust bogat, cu o dulceata suportabila, mai ales datorita aciditatii foarte bune. Corp plin, iti invaluie toata gura. Final lung, intens, dominat de nuante citrice si de ananas.

Favoritul meu: Nigl 2007, dar la mare, mare lupta cu Pichler 2000.


Seria 3 - Bordeaux

Bineinteles, momentul cel mai astptat al serii, cel putin pentru mine. Dar cred ca si pentru ceilalti. Asadar, sa vedem cum s-au comportat "batranii" serii.

Chateau La Tour Figeac 1970 - St. Emilion Grand Cru Classe (Magnum)
- cand ai un asemenea vin in fata, parca si cuvintele sunt lipsite de valoare. Culoare rubinie, medie ca intensitate, cu o usoara bordura caramizie. Nas fantastic de intens, clasic pentru un Bordeaux matur: elegant, fin, fructe rosii, stafide, nuante pe care le pot decrie doar ca fiind autumnale (frunze ude de toamna, ca sa fiu mai precis), lemn elegant integrat, putin pamant, fum si tutun aromat. Gustul este incredibil de matasos, de pur, elegant si usor. Fructe coapte, putin ciocolata si ceva fum. Aciditate perfect integrata si final mediu proaspat. Vinul a evoluat in continuare in pahar, dupa ceva vreme scotand capul la suprafata si ceva taninuri. Un pur-sange bordolez clasic, care se tine foarte bine la cei peste 40 de ani ai sai. Anul 1970 a fost unul excelent, dar cred ca si formatul sticlei a ajutat la aceasta imbatranire armonioasa. Superb.

Chateau Smith Haut Lafitte 1985 - Graves Grand Cru Classe
- un nume celebru de la care aveam asteptari marete. Dar, cum se intampla de multe ori in astfel de situatii, asteptarile mele au fost impuscate mortal. Vinul a prezentat dovezi indubitabile de oxidare excesiva. Pacat.

Chateau Fonplegade 1985 - St. Emilion Grand Cru Classe
- 1985 a fost un an foarte bun pentru St. Emilion. Totusi, acest exemplu nu s-a prezentat intr-o forma maxima. Nu a fost rau deloc, doar ca a cam intrat in declin; in viziunea mea, bineinteles. Nasul este destul de evoluat, cu tonuri dulcege de stafide, pruna afumata si fructe rosii; dar si destule nuante pamantoase. Gustul nu este nici el rau, corp mediu, taninuri deja integrate, doar putin dezechilibrat pe final de o senzatie usor alcoolica. Post-gust dominat de cirese.

Chateau D'Angludet 1996 - Margaux Cru Bourgeois
- acest vin este inca in putere. Cu toate ca nu prezinta acel parfum floral, tipic pentru un Margaux, D'Angludet s-a prezentat cu un nas puternic vegetal, afumat, cu nuante lemnoase, ceva piele si fructe rosii de padure. Gustul este intens, dominat de nuante condimentate si pamantoase, aciditate bine infipta in peisaj si taninuri inca puternice. Foarte bine structurat si cu destui ani in fata.

Chateau L'Arrosee 1996 - St. Emilion Grand Cru Classe
- inca un vin foarte tanar in exprimare. Nas destul de vegetal si pamantos, stafide, piele si fructe rosii. Totusi, o usoara senzatie cruda, bine ascunsa undeva in spate. Gustativ, vinul se prezinta cu o concentratie buna, note de cafea, afine si ceva legume. Final marcat de o aciditate buna si taninuri puternice, care domina oarecum post-gustul. Un St. Emilion bine structurat, mai putin tipic pentru zona din care provine si cu un aer mai degraba de Medoc. Totusi, am simtit pe undeva problemele care au marcat recolta 1996 in St. Emilion (unele note verzi, in anumite momente), zona in care lucrurile nu s-au prezentat la fel de grozav ca in Medoc.

Chateau Rayne Vigneau 2000 - Sauternes 1er Cru Classe (Magnum)
- cand vine vorba de vinuri albe dulci, Sauternes mi se pare o zona putin cam neglijata de iubitorii vinului. Pacat ca cei de acolo se confrunta cu destule probleme, astfel de vinuri gasindu-si, din ce in ce mai greu, o piata sanatoasa de desfacere. Acest Rayne Vigneau a reprezentat, pentru mine, tot ceea ce iubesc la un vin dulce bine facut. Nas intens, dar in nici un caz agresiv. Nuante elegante de caisa uscata, miere, coaja de portocala si o mineralitate foarte intriganta. Vorba lui Nicusor, as putea mirosi un vin ca acesta o noapte intreaga. Gustativ, vinul invaluie toata gura cu o senzatie onctuoasa dar matasoasa, si cu o dulceata deloc agresiva si in nici un caz cleioasa. Proaspat, fin, cu note de ananas, putin caramel dar si ceva tonuri florale. Dar ceea ce face diferenta aici este aciditatea foarte buna din final si care iti aduce o senzatie revigoranta. Fix aceasta aciditate care nu a fost prezenta la Sirena Dunarii (degustata in aceeasi zi) si a carei lipsa a dus la o senzatie neplacuta de vascozitate excesiva. Un Sauternes echilibrat si care imbatraneste foarte frumos in acest moment. Excelent.

Favoritul meu: Chateau La Tour Figeac 1970

Daca ar fi sa fac un top 5 al celor mai expresive vinuri pentru mine, ar arata cam asa:
1. Chateau La Tour Figeac 1970
2. Chateau Rayne Vigneau 2000
3. Nigl 2007 (dar cam la egalitate cu Pichler 2000)
4. Chateau D'Angludet 1996
5. Demiere Ansiot 2000

Dupa acest festin, Raluca si Oliver ne-au mai tratat cu 2 vinuri de Stirbey - Feteasca Regala Genius Loci 2006 si Sauvignon Blanc Vitis Vetus 2008. Am incercat doar Sauv. Blanc-ul, care mi s-a parut foarte expresiv, elegant si proaspat in acelasi timp.

La sfarsit, nu pot spune decat ca am petrecut o seara minunata, in compania unor gazde de nota 10, a unor invitati distinsi dar si in acompaniamentul unor vinuri exclente. Sper sa ne reintalnim cat mai curand, la urmatoarul eveniment de acest gen.

Destul vin bun la Goodwine

Cateva impresii cu privire la recent incheiatul targ de vinuri Goodwine - editia de primavara. Organizare buna, cam aceiasi producatori prezenti la standuri, cativa absenti fata de editia precedenta (Basilescu, Budureasca), dar si ceva nume noi, mai ales micii producatori din Republica Moldova. O problema a constituit-o temperatura cam ridicata si care mi-a pus destule probleme la evaluarea anumitor vinuri. Dar, per total, a fost cat se poate de ok.

Iata si lista "premiantilor", in viziunea mea, desigur:

SERVE - Un Chardonnay Terra Romana 2010 foarte proaspat si citric; Feteasca Neagra Terra Romana 2008, care parca s-a mai asezat putin de la ultima degustare organizata de SERVE. Incredibil, de data aceasta comisarul Maigret nu a putut gasi vreun indiciu de tip "lactat", chiar daca acest vin a dat nas in nas cu baricul. De altfel, am ajuns la concluzia ca cei de la SERVE gandesc foarte bine baricarea, aproape nici un vin nefiind dominat de astfel de nuante lemnoase.

Rotenberg - cu ultima creatie, Notorious. Imi este greu sa evaluez acest vin la momentul de fata. Puternic baricat, vartos si cu un munte de taninuri. Sa vedem cum va evolua. Oricum, am petrecut vreo 15 minute foarte instructive si placute la stand-ul D-lui Rotenberg.

F'autor - un producator de peste Prut si surpriza cea mai placuta pentru mine. O gama impresionanta la nivel calitativ. Un Riesling de Rhin 2008 extrem de tipic si care m-a luat pe nepregatite; un Traminer suav, aromat dar sec in exprimare; un Cab. Sauvignon 2009 excelent, fructuos, dens, dar elegant, echilibrat si catifelat. Un nume de urmarit daca va patrunde pe piata noastra.

Equinox - un alt producator moldovean, cu un Shiraz foarte interesant si incredibil de piperat.

Michel Torino - cu un Malbec 2009, nebaricat, fructuos dar nu "over the top".

Vinarte - cu o Tamaioasa inca nelansata si vinificata in demi-sec; si, in sfarsit, am reusit sa gust si eu din nectarul Sirena Dunarii (stiu, unde am trait pana acum?) - un vin extrem de dulce, matasos dar, din pacate, cam prea vascos si lipsit de aciditate pentru papilele mele.

Senator Focsani - cu o Babeasca Neagra Glia foarte resuita si easy drinking.

In rest, ma bucur ca, in sfarsit, m-am intalnit in afara lumii virtuale cu Bogdan si Nicusor. Sper sa ne revedem cat mai curand si in compania multor vinuri bune.

Prince Matei Merlot 2007 - Vinarte (Romania)

Dupa ce l-am intors pe toate fetele, pot spune ca acest print este, de fapt, regele Merlot-ului romanesc. Nu degeaba s-a creat aceasta aura de legenda in jurul lui.

Este bun de tot, dragii mei. Le are pe toate: fruct copt si delicios, nuante puternice de ciocolata, pamant si fum. Corpolenta medie, asa cum ii sta bine unui Merlot. Are inceput, mijloc si post-gust foarte persistent. Este complex, are o structura aproape perfecta, cu aciditate si taninuri abundente dar excelent imbinate, cu o precizie matematica. Poate fi baut solo dar si in compania unor preparate culinare diverse. Este accesibil in acest moment, dar are viata lunga in fata. Ceva imi spune ca intr-un an, doi, vinul va intra in adormire.

Ce sa mai, cred ca e unul dintre putinele vinuri cu pretentii de pe la noi, care isi merita banii. Vreo 60 lei direct de la producator, in jur de 100 de lei in magazine si cred ca ceva mai scump in restaurante. Mostra de fata a fost primita prin amabilitatea celor de la Vinarte.


Nu am sa-l compar cu Emeritus de la Rotenberg, pentru ca Prince Matei este realizat intr-un alt registru. Unul ceva mai aproape de sufletul meu...

Prince Stirbey Feteasca Neagra 2008 (Romania)

In tinerete, am fost un mare fan al povestirilor politiste. De fapt, si acum, biblioteca mea este ticsita cu nume ca Arthur Conan Doyle, Edgar Wallace sau Georges Simenon. De cand cu Feteasca Neagra, ma simt din ce in ce mai mult ca unul dintre detectivii care populeaza aceste carti.

In consecinta, va prezint un nou episod foarte scurt din epopeea "Comisarul Maigret si misterul lactatelor din Feteasca Neagra". Ceva imi spune ca Sherlock Holmes ar fi rezolvat cazul mai repede...

Nu voi insista prea mult, pentru ca George a surprins perfect aspectele pozitive si negative ale "suspectului" nostru. La sfarsit, pot spune ca este un vin foarte bun, doar ca mai are nevoie de timp pentru ca acel lemn din belsug sa fie integrat cum se cuvine. Sub cortina lemnoasa, se afla destule elemente care sa placa si toate sunt foarte bine inchegate.

Si DA, am detectat in nas deja celebrele nuante de lactate, atat de prezente in Feteasca Neagra. Stiu, mai este doar un pas catre paranoia...De data asta, acest iz s-a prezentat sub forma iaurtului de fructe, poate de aceea nu m-a deranjat atat de tare ca in cazul infamului cascaval. O fi de la baricare, o fi de la fermentatia malolactica? Nu stiu exact, dar acest caz va tine prima pagina a ziarelor multa vreme de acum incolo.

Va urma...

Lacerta Rheinriesling 2010 (Romania)

Vin incercat prin amabilitatea lui George, caruia ii multumesc pe aceasta cale. Lacerta Winery este un jucator autohton recent aparut si care a decis sa atace direct piata premium si super-premium. Nu stiu cat de inteleapta este aceasta decizie, dar nu despre asta doresc sa filozofez acum. Poate alta data...

Eram al naibii de curios sa vad cum se descurca Riesling-ul de Rhin crescut pe plaiuri mioritice, asa ca vom trece direct la disectie.

Culoare: galben-pai foarte putin intens, cu reflexii verzui.

Nas: aici, vinul nu s-a comportat cum ma asteptam. Destul de fructuos, ba chiar multe nuante tropicale (mango, ananas), pepene galben, ceva flori de tei, mar verde. Mi-a amintit putin de Feteasca Alba Nomad, degustata cu ceva timp in urma. Dupa ceva vreme in pahar, nuantele de Riesling au inceput sa iasa timid la inaintare - fan proaspat cosit, citrice si o mineralitate familiara.

Gust: la acest capitol, am fost putin dezamagit. Vinul este fructuos si destul de onctuos, nimic de zis, dar cu o bila neagra la nivelul de aciditate (pentru mine, cel putin). Asa ca, in final, mi s-a parut cam plat per ansamblu. In plus, post-gustul are ceva nuante evidente de zahar rezidual. Ca si in cazul nasului, dupa un timp, au aparut si notele minerale, dublate de o usoara senzatie condimentata.

Cel putin pentru mine, acest vin s-a comportat oarecum ciudat. Bine racit, se evidenteaza prin nuante fructuoase; odata ce se incalzeste putin, apar chestiile citrice si minerale. Mai este nevoie sa va spun ca mi-a placut mai mult servit la temperatura camerei? :) Si inca ceva pozitiv: alcool-ul (13,5%) este extrem de bine tinut in frau si nu si-a aratat hidoasa fata in nici un moment.

Mi-e greu sa trag o concluzie definitiva. Vinul este bine facut, dar are si cateva scapari. Banuiesc ca viile de Rheinriesling sunt foarte tinere in acest moment, asa ca vom vedea pe viitor care este, cu adevarat, potentialul acestui soi pe la noi. Din punctul meu de vedere, nu prea face 39 Lei (direct de la producator), dar aici decide fiecare cum isi imparte banii.

Codorniu Reserva Raventos (Spania)

Ahh, Cava spaniola. Probabil spumantul cu cel mai reusit raport pret-calitate, din cate exista pe asta lume. Exemplul de fata este o creatie a deja celebrului brand Codorniu, unul dintre cei mai importanti producatori din Spania. Acest cuvee a fost lansat pe piata in 1997, pentru a aniversa 125 de ani de la prima Cava produsa de Codorniu. Obtinut din Chardonnay, Macabeo si Xarel-lo, cu o invechire la sticla de cel putin 9 luni.

Nu sunt un mare fan al spumantelor si, in consecinta, nu am o experienta prea grozava in a diseca astfel de vinuri. Asa ca voi fi oarecum "grabit" in a-mi asterne notele de degustare in acest caz.

Perlaj fin si destul de abundent. Nasul este dominat de nuante de mar verde, ceva para, ananas, si flori de tei. E clar ca avem de-a face cu un stil retinut, ceva mai elegant si nu din cale afara de fructuos. Gustul este destul de fin si sec, echilibrat, aciditate buna dar in nici un caz excesiva, din nou mere verzi si ceva fructe tropicale pe final. Post gust usor mineral si condimentat.

Concluzia e simpla: un spumant excelent pentru pretul sau - 37 Lei din Billa. O alternativa la mult mai scumpele sampanii frantuzesti si intotdeauna un prieten de nadejde. Din cate cunosc, acest vin este importat de Cramele Recas. Bine de stiut :)

Menestrel Merlot 2007 - Rotenberg (Romania)

Continuam seria de vinuri produse de Rotenberg si a venit randul Menestrel-ului sa fie adus sub lupa. Trebuie sa recunosc faptul ca nici un vin al acestui producator nu m-a dezamagit cu adevarat pana acum. Nu a fost cazul nici cu Menestrel, un vin corect pentru pretul sau - cred ca in jur de 30 lei prin hypermarket, daca nu mai prindeti vreo oferta speciala.

Voi fi scurt si la obiect, asa ca n-o mai lungesc inutil si iata impresiile mele.

Culoare: rubiniu intens, dar nu din cale afara de inchis (ceea ce e de bine pentru mine).

Nas: ca si in celelalte cazuri, visina este dirijorul. O drojdie selectionata cumva? Nu stiu exact, imi dau si eu cu presupusul. Valuri de fructe rosii confiate, ceva lemn, vanilie si cirese negre. Pe undeva, nasul acestui Merlot mi-a amintit destul de mult de Cabernet-ul La Cetate 2008, al celor de la Oprisor.

Gust: aici m-a surprins oarecum directia pe care a luat-o vinul. Daca nasul a adus nuante ceva mai dulcege si moderne, gustul a fost unul foarte sec, bazat mai mult pe structura decat pe tone de arome. Vinul este direct, fara prea multe subtilitati, dar cu o structura evident mai pronuntata decat a Rapsod-ului. Aciditatea este extrem de bine infipta, final dominat de taninuri abundente, dar cam calcaroase. Parca am luat o gura de praf de creta. Ce-i drept, dupa 1 ora si ceva, aceasta senzatie s-a mai domolit. Post-gust persistent, marcat de aceleasi visine de tot neamul, ceva ciocolata si condiment.

In concluzie, un vin destul de accesibil, dar care cere a fi "insurat" cu ceva preparate culinare. In plus, mai este loc de invechire, poate acele taninuri se vor integra mai bine cu timpul.

Mostra primita de la producator. Nu asteptati note, raman fidel principiilor mele :)

California 2010: intoarcerea la clasicism?

Dragii mei, se pare ca minunea e pe cale sa se produca. Este foarte posibil ca iubitorii vinului californian sa aiba parte de exemple ceva mai elegante, cu nivel mai mic de alcool, a la Bordeaux intr-un an clasic. O veste buna? Pentru unii da, pentru altii nu prea.

Anul 2010 in California a fost o ciudatenie pentru aceasta zona, viticultorii de aici confruntandu-se, zic unele voci, cu cel mai racoros sezon din cate au avut parte. Cum foarte multi de pe aici nu s-au intalnit cu asa conditii pana acum, va fi foarte interesant cum se vor descurca in atare conditii.

Unii producatori deja au inceput sa laude eleganta vinurilor din acest an, in timp ce altii au declarat ca nici macar nu vor baga in seama Cabernet Sauvignon-ul din 2010. Iata reactia unuia dintre ei: "Nici macar nu voi face Cabernet anul acesta. Aceasta recolta e deplorabila. Toate Cabernet-urile incercate pana acum sunt subtiri, apoase, lipsite de arome si nici nivelul de acid nu e grozav."

Totusi, astfel de rapoarte nu s-au inregistrat in toata zona. Aici va depinde foarte mult de pozitionarea fiecarei podgorii din Napa Valley. Astfel, cei care se bucura de o pozitie care sa le permita o buna expunere la soare, vor fi si cei mai avantajati. De altfel, acestia au si declarat ca situatia se prezinta excelent, cu strugurii copti la un nivel optim, dar cu alcool mai scazut decat de obicei. Cert este ca vinurile bune din 2010 vor aminti foarte mult de perioada de la inceputul anilor '90, dupa care incep deja sa planga din ce in ce mai multi.

In ceea ce priveste preturile, cred ca acestea vor fi in scadere, ceea ce va fi un alt lucru bun. Ramane de vazut cum va fi primita aceasta recolta de catre principalii critici din SUA. Bineinteles, mai ales de Robert Parker & Co.

Chateau Latour...24 Euro/sticla!!

In primul rand, nu este o gluma de 1 aprilie, facuta mai devreme decat ii este sorocul. Stiu, veti ridica din sprancene pana la ceafa, va veti scarpina in cap, veti simti ca lumea se darama, ca universul s-a intors cu fundul in sus, ca Einstein a dat-o in bara cu cea teorie a relativitatii, etc.

Partea proasta e ca nici nu vorbim aici de vreo minune, si ca veti putea gasi pe undeva un Latour la acest pret. Aceasta cifra a fost stabilita in urma unui studiu mai vechi, efectuat de cea mai importanta revista de profil din Franta - La Revue du Vin de France. Astfel, luand in calcul toate costurile de productie posibile, s-a ajuns la concluzia ca o sticla de Latour ar trebui sa plece spre comercianti cu doar 24 Euro. Intr-o postare mai veche, am amintit despre un caz similar petrecut in SUA, unde s-a stabilit ca pentru o sticla de Screaming Eagle, costurile de productie nu sunt mai mari de 25 dolari.

La ce preturi ajung aceste vinuri la consumatori? Ahh, ma scuzati, am vrut sa spun la bogatanii speculanti din Orientul Indepartat si Rusia. Pai, undeva intre 4-500 Euro si 1000-3000 Euro/sticla. Aici depinde si de recolta, de starea sticlelor, etc, etc. Cred ca un simplu calcul matematic este cat se poate de edificator.

Doar noi, consumatorii de rand, suntem lasati cu ochii in soare si indepartati definitiv de astfel de vinuri. This is just bullshit, s-o spun direct pe americaneste.

Orice alt comentariu din partea mea este de prisos.

Impactul tehnologiei asupra vinului

Doream sa atac acest subiect delicat de ma multa vreme, dar am tot amanat momentul. O lista cu cele mai uzitate interventii tehnologice asupra viei si asupra vinului, o puteti gasi pe blog-ul lui Chris Kissack.


Fie ca ne place sau nu, tehnologia joaca un rol crucial in lumea vinului, mai ales de vreo 30 de ani incoace. Pe langa schimbarile evidente ale climei din ultimele decenii, interventia omului detine o importanta cel putin la fel de mare. S-au dus vremurile cand aproape totul era la mila Mamei Natura. Acum, daca iti permiti sa lucrezi cum trebuie in vie si aplici anumite procese in crama, vei scoate un vin calitativ chiar si in anii mai putin favorabili. Dupa cum spunea si Jamie Goode, niciodata ca in aceste vremuri, nu ne-am bucurat de atatea vinuri bune.

Micro-oxigenare, procese de evaporare, crio-extractie si, mai ales, controversata osmoza inversa; toate sunt procese tehnologice folosite de foarte multi in producerea vinului. Stiu ca unele suna cam ciudat, dar nu inseamna ca sunt chiar asa de speriat. Sa luam, de exemplu, osmoza inversa, probabil cea mai controversata dintre tehnicile folosite. Daca ar fi sa va descriu intregul proces tehnologic, v-ati pune mainile in cap si m-ati injura de urgenta. Ce reprezinta, de fapt, osmoza inversa? Pe scurt, este extras excesul de apa din must, pentru ca acesta sa devina mai concentrat. Totul se face cu ajutorul unei masinarii anume (foto jos) si care zace prin multe crame, chiar daca multi nu recunosc asta. Suna chiar atat de apocaliptic? Nu cred. Aceasta tehnologie este folosita la scara destul de larga in industria alimentara dar, mai ales, in procesul de purificare al apei. Mai toate proprietatile cu nume din Bordeaux, detin o astfel de masinarie. Printre primii care au introdus aceasta tehnologie in lumea vinului (prin 1987) si care au recunoscut folosirea acesteia, se numara Chateau Leoville Las Cases, celebrul domeniu din St.Julien. Cei de acolo sustin ca masinaria respectiva nu este folosita tot timpul, ci doar in anumiti ani cand conditiile meteo o impun. In special, atunci cand strugurii se confrunta cu precipitatii abundente chiar in momentul recoltei.

Acum ganditi-va si la saltul incredibil in calitate al vinurilor din Lumea Noua. Credeti ca acesta s-a facut ca prin minune, de parca brusc unii si-au dat seama de potentialul terroir-ului? In nici un caz. Aplicarea a tot felul de procese tehnologice de ultima ora, plus o munca eficienta in vie. Acestea sunt "minunile" care explica aceste salturi calitative. Credeti ca toate acele vinuri ultra-fructate, ultra-concentrate, se pot obtine doar datorita unui nivel de coacere perfect intr-un an sau altul? Sigur ca da, cum sa nu. Diferenta este ca cei din Lumea Noua sunt mai deschisi in aceasta privinta, si recunosc faptul ca tehnologia joaca un rol foarte important in producerea vinurilor respective. In Europa, unde traditiile conteaza inca, subiectul este mai delicat. De aceea, multi nu recunosc faptul ca intervin intr-un fel sau altul asupra "sucului" de struguri. E vorba si de imagine, de marketing si de multi alti factori prinsi in joc.

Oricum, sunt destule voci care contesta aceste interventii "nenaturale". Dar, sa fim seriosi, asa a fost de cand lumea. Tehnologia intotdeauna va avea detractorii sai, precum va avea si aparatori vajnici. E o stare de normalitate, pana la urma. Indiferent de ce cred unii sau altii, realitatea este ca vinul a cunoscut o crestere calitativa evidenta in ultimii ani. In ziua de astazi, nu prea se mai pune problema de calitate, ci de stilul de vinificatie. In plus, inca nu s-a demonstrat faptul ca aceste tehnologii afecteaza negativ produsul final. Multi inamici ai osmozei inverse sustin ca vinurile de Bordeaux asupra carora s-a folosit acesta tehnica, sunt afectate in procesul de invechire. Chiar asa? Dar aceeasi indivizi nu vin cu nici un exemplu clar in acest sens. Pana la urma, cu toata mama tehnologiei, nu poti transforma strugurii necopti in struguri copti. Acest defect il vei simti in produsul final, cu sau fara folosirea osmozei inverse.

Ar mai fi multe de spus, dar ma opresc aici. Eu nu apartin niciuneia dintre cele 2 tabere si doresc sa imi mentin neutralitatea in aceasta problema. Pana la urma, tot ce vreau e ca un vin sa fie echilibrat in toate compartimentele, iar asta nu cred ca se poate obtine doar cu ajutorul tehnologiei. Vinul e mai mult decat atat, asta cu siguranta...