Am achizitionat acest vin in urma unui discount bun din Real - aproximativ 29 Lei/sticla. Recunosc, de obicei imi plac vinurile Cramei Oprisor, mai ales datorita constantei in calitate, lucru deloc la indemana multor producatori autohtoni.
La sfarsit, problema acestui vin nu a fost calitatea, ci stilul. Culoare clara, rubinie, nu din cale afara de intunecata (ceea ce e semn bun pentru mine). Primul atac olfactiv este intens, domina fructele de padure, visinele confiate si putin lemn. Dupa vreo 2 ore de respirat si-au facut aparitia si cateva note subtile de piele. In gura, vinul este rotund si invaluie placut simturile. Din nou, visine supra-coapte si lemn. Aciditate sustinuta si final mediu, putin dulceag, doar o idee condimentat. Taninii sunt fini, parca prea fini pentru un Cabernet, de la care astept, de obicei, o structura ceva mai barbateasca.
Nu ma intelegeti gresit, vinul este foarte bine facut, echilibrat si sexy. Se adreseaza in mod clar unei audiente mai largi, il are pe acel vino-ncoa, prinde imediat. Tocmai acest aspect nu m-a incantat. Este un vin cam prea modern pentru mine, cu acea concentratie de fructe dusa putin peste limita. De exemplu, prima impresie cand am dus paharul la nas a fost ca miros un Malbec argentinian sau un Cabernet californian. De aceea prefer vinurile ceva mai retinute, am impresia ca atunci miros si gust ceea ce ofera cu adevarat strugurele. Asta e, nu sunt un fan al acelor vinuri care imping strugurele spre limita doar pentru a potenta paleta aromatica. Din nou, am simtit ca, dupa 2 pahare, vinul a inceput sa devina obositor pentru papilele mele. Pentru amatorii acestui stil, Cabernet-ul de la Oprisor va fi o alegere perfecta. Pentru mine insa, ramane doar un vin bine facut si corect pentru categoria din care face parte. Nimic mai mult. Poate un strop de complexitate l-ar fi facut ceva mai interesant...
Concursul de vinuri spumante romanesti 2024 si doua-trei panseuri
Acum 2 săptămâni
4 comentarii:
Am călcat şi io la o degustare Oprişor... Da cred că m-am cam cherchelit tot gustând, că nu mai ştiu să fi gustat şi ăsta, „La Cetate”. Dar ştiu că mi-a plăcut teribil un Merlot parcă. Nici ăla prea scump. Hâc!
Da, au si un Merlot foarte bun. Asta-i problema cu stilul acestor vinuri: daca nu esti atent, te cherchelesti bine de tot, chiar si doar degustandu-le :D
Bine, da mie nu mi se pare o „problemă” asta. Important e să nu fie poşircă şi să nu ţi se cojească creierii a doua zi. Noroc! Hâc!
Ehh, in cadru intim, nu-i problema sa te cherchelesti :) Dar, daca esti la o degustare organizata cumva, poate fi o problema. Noroc sa fie! Hac!
Trimiteți un comentariu