Seara nomazilor

De la DEX citire:
 
"NOMÁD, -Ă, nomazi, -de, adj., s.m. și f. 1. Adj., s.m. și f. (Persoană, grup social) care nu are așezare statornică într-un loc, care se mută dintr-un loc în altul, care rătăcește. 2. Adj. Caracteristic nomadismului. Viață nomadă. – Din fr. nomade."
 
Ieri seara, George mi-a oferit oportunitatea de a incerca 2 vinuri din gama Nomad, a deja cunoscutei Aurelia Visinescu: Feteasca Neagra 2007 si Feteasca Alba 2009 (sper sa nu ma insel). La sfarsit, nu am putut sa nu ma gandesc la cat de bine se impleteste conceptul acestei game cu lichidul propriu-zis din sticla.

Voi incepe cu vinul care s-a prezentat ceva mai bine - Feteasca Alba. Culoare galben-verzuie. Nas cu nuante de frunze de vita, boaba de strugure bine coapta, pepene galben. Hmm, cam atipic si cu ceva tuse aromate, tipice unui Muscat. Vinul a fost suspect de "indoire" cu vreun soi aromat de genul celui mentionat. Gustul a fost cam in acelasi ton cu nasul, onctuos, destul de corpolent pentru un vin alb, dar cu o lipsa evidenta la capitolul aciditate. Finish abrupt cu ceva resturi citrice. Nu a fost rau, dar un vin pe care l-am uitat imediat dupa ce l-am baut.

Si acum oaia neagra a degustarii - Feteasca Neagra 2007. Dupa cum stiti deja, acest soi inca imi da multe dureri de cap si ma trimite intr-o stare de confuzie avansata, cu fiecare sticla incercata.

Daca pana acum am descoperit si vinuri care sa-mi placa, ca de ex. Terra Romana 2007 sau Paganus 2007, exemplul de fata m-a readus din sfera sperantelor, inapoi in iadul realitatii. Cu ce sa incep? Aa, da, cu nasul. Hmm, asta e o Feteasca Neagra sau vreun Penfold's din acela entry-level? Sau poate ceva care mi-a amintit de stilul Enira? Cate ceva din fiecare, presupun. Prune uscate, supra-coapte, cirese negre, plus o senzatie de dulceata care nu-mi place neam si ma oboseste teribil. Lemnul se simte si el din plin, provocand din nou acele note de lactate, des intalnite de mine prin diverse fetesti. Trecand peste nas, gustul e cel care m-a dezamagit teribil. Debut dulceag, mijloc ingropat in nisipurile populate de nomazi si un final apoteotic, dominat de tanini teribil de verzi, calcarosi pana la zei si inapoi. Am avut impresia ca am luat o ditamai gura de nisip combinat cu niscaiva calcar. Aciditatea a fost imposibil de detectat in acest post-gust anesteziant.

Un vin care, conform definitiei de mai sus: "se mută dintr-un loc în altul, care rătăcește"; si un mare suspect de ultra, mega-extractie.  Imi pare rau, zic un mare pas, chiar si la cei 18 Lei/sticla, din Real.