Concursul de vinuri spumante romanesti 2024 si doua-trei panseuri
Acum 2 săptămâni
Chateau Holden 2002 - Haut-Medoc (Franta)
In 2002, deveneam "romanticul" absolvent al Facultatii de Istorie din Galati. Au fost vremuri frumoase de studentie, dar acestea au ramas doar amintiri bune de povestit eventualilor fii, fiice sau nepoti, la ceas de seara. La cateva luni dupa fericitul eveniment, incepea recolta strugurilor prin Europa. Din pacate, anul 2002 se dovedea a fi un fiasco in cea mai mare parte a batranului continent. Au existat si exceptii ca Burgundia sau Alsacia, dar prea putine intr-un ocean de vinuri problematice, datorate vremii extrem de capricioase din acel an. Cat priveste Bordeaux, 2002 a fost un an care a favorizat Cabernet Sauvignon-ul, salvat in ultima clipa de un Septembrie neasteptat de insorit.
Chateau Holden este un umil Cru Bourgeois din regiunea Haut-Medoc, fiind un var mai mic al celor de la Chateau Puy Castera. Sticla in cauza a fost achizitionata acum vreo 5 ani din Carrefour, la banalul pret de 20 Lei. Dupa ce am uitat de ea prin mica mea adunatura de vinuri, m-am hotarat, intr-un final, sa-i dau cep. Trebuie sa mentionez ca vinul nu a fost pastrat in conditii perfecte, asa ca ma asteptam la orice. Bine ca nu am avut parte de dezamagiri majore...
Nas: tipic pentru Medoc, cu nuante florale, vegetale, lemn bine integrat si neasteptat de fresh; exista tonuri placute de prizonierat la sticla, tabac si ierburi aromate, in special oregano. Al doilea strat vine cu obisnuitele tuse de pamant si piele. Pana acum, totul e bine.
Gust: la inceput, atacul este extrem de soft, aproape ca a unui vin de Burgundia. Dupa jumatate de ora de respirat, vinul mai castiga putin in corp, dar ramane la un nivel light spre mediu, cu nuante de pamant, fructe rosii, visina si cirese negre. Atac liniar, uni-dimensional, fara prea multe complexitati. Din pacate, actorul nostru se afla pe o panta descendenta a carierei sale; totusi, este extrem de usor de baut si tinut in viata de o aciditate sanatoasa pe final. Post-gust dominat de cirese negre si putin condiment.
Concluzii:
- cu toate ca are momente cand il tradeaza anul recoltei, acest vin nu prezinta nuantele verzi si crude, de gasit in foarte multe exemple din regiune. Intr-adevar, acel septembrie insorit a fost un soi de Mesia pentru Cabernet.
- chiar daca este in declin si simplu in exprimare (nu si nasul, insa), m-a uimit cat de bine a rezistat un banal cru bourgeois, dintr-un an deloc grozav si pastrat in conditii departe de a fi ideale. In plus, acesta este tipul de vin perfect pentru masa, matur si cu o prezenta discreta in compania unei game largi de preparate culinare.
La cei 20 de lei dati pe el, ce sa-mi doresc mai mult?
Nas: tipic pentru Medoc, cu nuante florale, vegetale, lemn bine integrat si neasteptat de fresh; exista tonuri placute de prizonierat la sticla, tabac si ierburi aromate, in special oregano. Al doilea strat vine cu obisnuitele tuse de pamant si piele. Pana acum, totul e bine.
Gust: la inceput, atacul este extrem de soft, aproape ca a unui vin de Burgundia. Dupa jumatate de ora de respirat, vinul mai castiga putin in corp, dar ramane la un nivel light spre mediu, cu nuante de pamant, fructe rosii, visina si cirese negre. Atac liniar, uni-dimensional, fara prea multe complexitati. Din pacate, actorul nostru se afla pe o panta descendenta a carierei sale; totusi, este extrem de usor de baut si tinut in viata de o aciditate sanatoasa pe final. Post-gust dominat de cirese negre si putin condiment.
Concluzii:
- cu toate ca are momente cand il tradeaza anul recoltei, acest vin nu prezinta nuantele verzi si crude, de gasit in foarte multe exemple din regiune. Intr-adevar, acel septembrie insorit a fost un soi de Mesia pentru Cabernet.
- chiar daca este in declin si simplu in exprimare (nu si nasul, insa), m-a uimit cat de bine a rezistat un banal cru bourgeois, dintr-un an deloc grozav si pastrat in conditii departe de a fi ideale. In plus, acesta este tipul de vin perfect pentru masa, matur si cu o prezenta discreta in compania unei game largi de preparate culinare.
La cei 20 de lei dati pe el, ce sa-mi doresc mai mult?
Un pahar de Yquem, va rog!
Conform Decanter, Chateau d'Yquem va fi oferit la pahar, in cadrul unui numar select de restaurante si bistro-uri din Paris, Monaco si regiunea Alpilor Francezi. Pierre Lurton, cel care supervizeaza obtinerea acestui elixir legendar, a declarat ca ideea i-a fost inspirata de miscarea marilor case din Champagne, din ultimii ani.
Castel Paris, un celebru club de noapte parizian, este unul dintre stabilimentele care lucreaza direct cu proprietatea in cauza. Aici, puteti savura un pahar de Yquem pentru suma de 50 Euro. Daca aceasta strategie va da roade, Lurton intentioneaza sa adauge pe lista si restaurante din Londra, New York sau Hong Kong.
Acum, daca veti fi prin zonele mentionate mai sus, eu zic sa profitati de ocazie. Dupa cum probabil cunoasteti, o sticla de Yquem poate ajunge la multe sute de Euro. Ideea servirii la pahar este una excelenta. Stiu, nici 50 Euro/paharul nu e o suma de lepadat, dar probabil aceasta variaza in functie de locatie; in plus, cati dintre noi isi permit o sticla intreaga?
O lista preliminara a locatiilor o puteti gasi aici.
Pe cand in Romanica si unde? :)
Castel Paris, un celebru club de noapte parizian, este unul dintre stabilimentele care lucreaza direct cu proprietatea in cauza. Aici, puteti savura un pahar de Yquem pentru suma de 50 Euro. Daca aceasta strategie va da roade, Lurton intentioneaza sa adauge pe lista si restaurante din Londra, New York sau Hong Kong.
Acum, daca veti fi prin zonele mentionate mai sus, eu zic sa profitati de ocazie. Dupa cum probabil cunoasteti, o sticla de Yquem poate ajunge la multe sute de Euro. Ideea servirii la pahar este una excelenta. Stiu, nici 50 Euro/paharul nu e o suma de lepadat, dar probabil aceasta variaza in functie de locatie; in plus, cati dintre noi isi permit o sticla intreaga?
O lista preliminara a locatiilor o puteti gasi aici.
Pe cand in Romanica si unde? :)
Budureasca Pinot Noir 2009 (Romania)
Culoare: rubiniu deschis, destul de tipica.
Nas: delicat, cu note cremoase si subtile tuse animale, in buna traditie a Burgundiei; plus ceva fructe rosii.
Gust: dominat de fructe rosii coapte, cu note putin dulcege. Finalul apartine visinei proaspete, cu tanini catifelati si aciditate ridicata. Vinul are ceva lipsuri in zona de mijloc, dar nu poate emite pretentii de complexitate si profunzimi filozofice la banii ceruti pe el. Se duce extrem de usor pe gat, este delicat, corect si tipic, ceea ce este o performanta, tinand cont de capriciile acestui soi.
La cei circa 15 lei dati pe el (direct de la crama), pot spune ca vinul de fata este o mica afacere. Si, dupa cum am mai tot trambitat pe aici, potentialul acestui soi pe meleagurile noastre este urias. Trebuie doar sa indraznim mai mult. Acest Pinot de Budureasca este democratic, bine facut pentru pretul cerut, dar lasa acea impresie oarecum frustranta ca e loc de mult mai bine. Chiar daca produsul final va fi mai scump, atunci cand ai toate avantajele posibile pentru a valorifica un soi ca Pinot Noir, e pacat sa tot continui pe acelasi principiu bine inradacinat pe la noi: "bunicel si ieftin". Parerea mea.
Vinuri romanesti pe youtube
Ma bucur sa vad ca vinurile mioritice au parte de recenzii video si pe alte meleaguri. Mai jos aveti un exemplu in acest sens. Inca ceva: unul dintre vinurile apreciate este si o recomandare facuta de mine pe blog, cupajul de Viognier si Tamaioasa Romaneasca al celor de la Halewood (Scurta Vineyard).
Enjoy!
Enjoy!
Artizanal
Numele lui este Chateau Lafleur. Se vinde la preturi la care muritorii de rand suspina adanc. Nu este detinut de vreo mare multinationala sau de vreun miliardar excentric, ci reprezinta o traditie exclusiv de familie. Multi specialisti il considera mai bun decat marele Petrus. Beneficiaza de unul dintre cele mai diverse terroir-uri din Bordeaux. Este un vin aproape complet artizanal, cu interventii tehnologice minime; doar natura, solul si devotamentul familiei Guinaudeau, in frunte cu mustaciosul Jacques si sotia sa, Sylvie. Nu-l veti gasi pe aproape nici o harta a zonei Bordeaux, daca faceti o escala prin Pomerol. Este, probabil, cel mai greu de gasit chateau din zona. Ce-i drept, chateau este mult spus; e, mai degraba, o casa de tara, prin fata careia veti gasi tot felul de oratanii care macane si ciugulesc graunte.
Mai jos aveti unul dintre foarte putinele filmulete care prezinta imagini din interiorul acestei proprietati. Enjoy, este o poveste frumoasa si vorbeste despre un vin unic, munca si dedicatie totala.
Mai jos aveti unul dintre foarte putinele filmulete care prezinta imagini din interiorul acestei proprietati. Enjoy, este o poveste frumoasa si vorbeste despre un vin unic, munca si dedicatie totala.
Pe frontul de la Cramele SERVE Ceptura
In ultima vreme, am senzatia ca am intrat intr-un adevarat razboi cu vinurile de pe la noi. Atacurile din partea lor sunt din ce in ce mai feroce, hoardele bahice venind in valuri. Bietele mele papile rezista cu stoicism in fata acestor atacuri constante, asa ca razboiul poate deveni unul chiar placut. Sambata, 4 decembrie, s-a mai dat o batalie apriga; de data aceasta, terenul a fost pus la dispozitie de Cramele Serve, intr-un punct strategic pe dealurile Cepturei. Dupa cum cred ca multi stiu deja, societatea in cauza este patronata de primul investitor strain in materie de vinuri de pe la noi, contele Guy Tyrel de Poix. Ordinul cavalerilor (a se citi comitetul de intampinare) a fost compus din: Dan Savulescu (director de marketing), vinificatorul casei, Aurel Rotarescu, distinsa doamna Mihaela Tyrel de Poix si extrem de agreabilul Louis Heriard Dubreiul, directorul comercial.
Pe o vreme caineasca, am purces intr-o vizita a stabilimentului, incepand cu frumoasa sala a butoaielor si continuand cu instalatiile de vinificare, sala "motoarelor" (linia de imbuteliere), interesanta pivnita supra-terana. Trebuie sa mentionez ca armata noastra a fost una numeroasa, compusa dintr-o cohorta de bloggeri (George, Alin - incantat de cunostinta, in sfarsit; Pivnicerul si Pivnicera si alti vestiki ai clubului, Razvan, Horia, Sunmirror si Chinezul nostru de serviciu), un regiment format din baietii de la Vinul.ro (Cezar, Vali, Alexandra, etc); deasemenea, sa nu-i uitam pe somelier-ul Sergiu Nedelea si "uriasul" Radu Rizea. Daca am uitat pe cineva, imi cer scuze.
Dupa aceste tatonari, am trecut la batalia propriu-zisa. Cea cu vinurile casei si, mai ales, cu minunatiile gastronomice pe baza de trufe, mestesugite de maestrul Stefan Bercea. Dar, mai intai, vinurile. Prima intalnire cu ele a fost in sala butoaielor, unde am remarcat, direct din baric, un Chardonnay 2010 interesant, exotic si aromat; si un Sauvignon Blanc 2010 (care va face parte din viitorul cupaj Cuvee Amaury), elegant, ceva mai retinut, echilibrat.
A urmat o verticala de Feteasca Neagra Terra Romana, pentru a observa mai bine evolutia in varsta a viilor de profil si, in acelasi timp, a vinurilor rezultate.
In afara de proba decantata din 2006 si care prezenta, pe final, o usoara nota madeirizata, toate celelalte s-au prezentat neasteptat de bine; mai ales ca nu sunt un fan al acestui soi, fiind dezamagit in mod constant de presupusul soi port-drapel al land-ului mioritic. Personal, cel mai mult m-a incantat proba din 2007 - un vin bine integrat, cu arome ceva mai retinute si elegante, corp mediu, aciditate buna, tanini fini si final usor condimentat. Exact ideea mea de Feteasca Neagra. Cea din 2008 este inca in cautarea identitatii dar, cum era de asteptat, a fost o mostra mult mai buna decat cea incercata la Goodwine. Feteasca din 2009 va avea, cu siguranta, multi fani, cand va lovi piata; un vin mieros, suculent, continut mare de glicerol, extract excelent, destul de sexy inca de pe acum. Este un vin ceva mai modern dar cred ca va mai castiga in eleganta, dupa ce se va aseza cum trebuie.
Ultimele doua vinuri au fost reprezentate de "vedetele" cramei: Cuvee Charlotte 2008 - vin care confirma calitatea constanta a acestei "legende". Nu mi-a placut la fel de mult ca Charlotte 2007, dar structura excelenta si echilibrul sunt la locul lor si doar timpul va avea ultimul cuvant. In sfarsit, surpriza zilei a fost ultima creatie ultra-limitata a celor de la SERVE - Cuvee Alexandru 2007 (predominant Cabernet Sauvignon, dar si putina Feteasca Neagra). Dupa primele adulmecari si inghtituri, reactia auditoriului a fost una de: wow! Intra-adevar, acest vin promite foarte mult; este ferm dar si feminin in acelasi timp; complex, fructe negre, rosii, condiment; echilibru fantastic intre aciditate si tanini fini. Un exemplu mult mai expresiv decat multe vinuri premium si super-premium de pe la noi; ramane de vazut si pretul la care va li lansat dar, oricum, face banii inca de pe acum. Excelent! O scurta confesiune personala, totusi: tot Cuvee Charlotte 2007 e al mai pe gustul meu :).
Tocmai cand ne reveneam si noi dupa aceste atacuri succesive, a venit lovitura de gratie: un festin pregatit de maestrul-general, Stefan Bercea. Dupa cum spuneam mai sus, toat preparatele au avut la baza trufele, aceste "comori" rare si bine ascunse sub pamant. Nu are rost sa insist asupra minunatiilor iesite de sub bagheta maestrului, voi lasa imaginile sa vorbeasca la sfarsit. O nota in plus pentru o minunata si ciudata inghetata cu usturoi si, surpriza, trufe! Am avut parte si de un concurs care a presupus alegerea vinului care se potriveste cel mai bine cu tortul de trufe. Salut, pe aceasta cale, unul dintre finalistii galateni - Sorin. Suntem peste tot :)
Dupa acest atac al trufelor si vinurilor de calitate, am reusit cu greu sa ne ridicam de la mese, doar pentru a vana ultimele picaturi de Cuvee Alexandru, ramase in decantoare. In final, cele doua armate epuizate de luptele grele, si-au strans mainile si si s-au retras in glorie. Pentru unii dintre noi, aventura a continuat la cochetul Conac dintre Vii de la Urlati, unde ne-am tratat ranile cu alte vinuri Tobia, aduse de Razvan, pana tarziu in noapte.
Multumiri gazdelor noastre de la SERVE si tuturor cohortelor de iubitori ai vinului, prezente pe frontul de lupta de la Ceptura!
Pe o vreme caineasca, am purces intr-o vizita a stabilimentului, incepand cu frumoasa sala a butoaielor si continuand cu instalatiile de vinificare, sala "motoarelor" (linia de imbuteliere), interesanta pivnita supra-terana. Trebuie sa mentionez ca armata noastra a fost una numeroasa, compusa dintr-o cohorta de bloggeri (George, Alin - incantat de cunostinta, in sfarsit; Pivnicerul si Pivnicera si alti vestiki ai clubului, Razvan, Horia, Sunmirror si Chinezul nostru de serviciu), un regiment format din baietii de la Vinul.ro (Cezar, Vali, Alexandra, etc); deasemenea, sa nu-i uitam pe somelier-ul Sergiu Nedelea si "uriasul" Radu Rizea. Daca am uitat pe cineva, imi cer scuze.
Dupa aceste tatonari, am trecut la batalia propriu-zisa. Cea cu vinurile casei si, mai ales, cu minunatiile gastronomice pe baza de trufe, mestesugite de maestrul Stefan Bercea. Dar, mai intai, vinurile. Prima intalnire cu ele a fost in sala butoaielor, unde am remarcat, direct din baric, un Chardonnay 2010 interesant, exotic si aromat; si un Sauvignon Blanc 2010 (care va face parte din viitorul cupaj Cuvee Amaury), elegant, ceva mai retinut, echilibrat.
A urmat o verticala de Feteasca Neagra Terra Romana, pentru a observa mai bine evolutia in varsta a viilor de profil si, in acelasi timp, a vinurilor rezultate.
In afara de proba decantata din 2006 si care prezenta, pe final, o usoara nota madeirizata, toate celelalte s-au prezentat neasteptat de bine; mai ales ca nu sunt un fan al acestui soi, fiind dezamagit in mod constant de presupusul soi port-drapel al land-ului mioritic. Personal, cel mai mult m-a incantat proba din 2007 - un vin bine integrat, cu arome ceva mai retinute si elegante, corp mediu, aciditate buna, tanini fini si final usor condimentat. Exact ideea mea de Feteasca Neagra. Cea din 2008 este inca in cautarea identitatii dar, cum era de asteptat, a fost o mostra mult mai buna decat cea incercata la Goodwine. Feteasca din 2009 va avea, cu siguranta, multi fani, cand va lovi piata; un vin mieros, suculent, continut mare de glicerol, extract excelent, destul de sexy inca de pe acum. Este un vin ceva mai modern dar cred ca va mai castiga in eleganta, dupa ce se va aseza cum trebuie.
Ultimele doua vinuri au fost reprezentate de "vedetele" cramei: Cuvee Charlotte 2008 - vin care confirma calitatea constanta a acestei "legende". Nu mi-a placut la fel de mult ca Charlotte 2007, dar structura excelenta si echilibrul sunt la locul lor si doar timpul va avea ultimul cuvant. In sfarsit, surpriza zilei a fost ultima creatie ultra-limitata a celor de la SERVE - Cuvee Alexandru 2007 (predominant Cabernet Sauvignon, dar si putina Feteasca Neagra). Dupa primele adulmecari si inghtituri, reactia auditoriului a fost una de: wow! Intra-adevar, acest vin promite foarte mult; este ferm dar si feminin in acelasi timp; complex, fructe negre, rosii, condiment; echilibru fantastic intre aciditate si tanini fini. Un exemplu mult mai expresiv decat multe vinuri premium si super-premium de pe la noi; ramane de vazut si pretul la care va li lansat dar, oricum, face banii inca de pe acum. Excelent! O scurta confesiune personala, totusi: tot Cuvee Charlotte 2007 e al mai pe gustul meu :).
Tocmai cand ne reveneam si noi dupa aceste atacuri succesive, a venit lovitura de gratie: un festin pregatit de maestrul-general, Stefan Bercea. Dupa cum spuneam mai sus, toat preparatele au avut la baza trufele, aceste "comori" rare si bine ascunse sub pamant. Nu are rost sa insist asupra minunatiilor iesite de sub bagheta maestrului, voi lasa imaginile sa vorbeasca la sfarsit. O nota in plus pentru o minunata si ciudata inghetata cu usturoi si, surpriza, trufe! Am avut parte si de un concurs care a presupus alegerea vinului care se potriveste cel mai bine cu tortul de trufe. Salut, pe aceasta cale, unul dintre finalistii galateni - Sorin. Suntem peste tot :)
Dupa acest atac al trufelor si vinurilor de calitate, am reusit cu greu sa ne ridicam de la mese, doar pentru a vana ultimele picaturi de Cuvee Alexandru, ramase in decantoare. In final, cele doua armate epuizate de luptele grele, si-au strans mainile si si s-au retras in glorie. Pentru unii dintre noi, aventura a continuat la cochetul Conac dintre Vii de la Urlati, unde ne-am tratat ranile cu alte vinuri Tobia, aduse de Razvan, pana tarziu in noapte.
Multumiri gazdelor noastre de la SERVE si tuturor cohortelor de iubitori ai vinului, prezente pe frontul de lupta de la Ceptura!
Distinsele noastre gazde:
Yummy!
Din nou, gazdele noastre in formula completa
Artileria grea
Off, draga Charlotte!
Subsemnatul la datorie si Alina, o tanara speranta in ale degustarii (are un nas excelent, trust me)
Maestrul Bercea are cuvantul
Cramele SERVE, dupa ploaie
Nasterea unui super-vin
Cu ceva timp in urma, semnalam o miscare de marketing foarte interesanta a celor de la Chateau Lafite Rothschild - inscriptionarea semnului chinezesc pentru cifra 8, pe noile sticle din recolta 2008. Deunazi, iata ca si verii de la Mouton au pornit pe un contraatac fulgerator, si au inscris in poarta chinezilor naivi: noua eticheta pentru 2008, va purta semnatura unui artist...ati ghicit - chinez. Mai multe puteti citi pe vinul.ro.
Bineinteles, s-a intamplat o mare minune: deja, preturile pentru Mouton 2008 au inceput sa creasca. Eram doar ironic; nu e nici o minune, doar ceva foarte logic. Pe cat de reusita este o astfel de idee de marketing, pe atat de absurda incepe sa devina aceasta joaca de-a bordolezii si chinezii. Dar nu asta doresc sa analizez aici, ii las pe altii mai competenti sa o faca. In schimb, am remarcat un post foarte haios pe excelentul blog al lui Tyler Colman. Acesta, beneficiind de ajutorul prompt al catorva cititori fideli, a propus nasterea unui super-vin in Bordeaux - Cuvee 88888888.
N-o luati de buna, este doar o gluma, dar una foarte reusita. Mai jos puteti admira eticheta noului ultra, mega-vin. Asteptam reactiile chinezilor, care sunt convins ca vor comanda prima transa en-primeur, cat ai zice chi.
Vorba unui comentator: in curand, celebrul turn de pe eticheta Latour va fi inlocuit cu Marele Zid, iar dragutul castel Margaux va deveni Palatul Interzis. Ridicol, nu? Hmm, mai vedem noi :)
Bineinteles, s-a intamplat o mare minune: deja, preturile pentru Mouton 2008 au inceput sa creasca. Eram doar ironic; nu e nici o minune, doar ceva foarte logic. Pe cat de reusita este o astfel de idee de marketing, pe atat de absurda incepe sa devina aceasta joaca de-a bordolezii si chinezii. Dar nu asta doresc sa analizez aici, ii las pe altii mai competenti sa o faca. In schimb, am remarcat un post foarte haios pe excelentul blog al lui Tyler Colman. Acesta, beneficiind de ajutorul prompt al catorva cititori fideli, a propus nasterea unui super-vin in Bordeaux - Cuvee 88888888.
N-o luati de buna, este doar o gluma, dar una foarte reusita. Mai jos puteti admira eticheta noului ultra, mega-vin. Asteptam reactiile chinezilor, care sunt convins ca vor comanda prima transa en-primeur, cat ai zice chi.
Vorba unui comentator: in curand, celebrul turn de pe eticheta Latour va fi inlocuit cu Marele Zid, iar dragutul castel Margaux va deveni Palatul Interzis. Ridicol, nu? Hmm, mai vedem noi :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
