Goodwine 2010

Voi incerca sa fiu cat mai scurt si la obiect. Targul de vinuri Goodwine 2010 a fost o reusita. Cel putin, aceasta a fost impresia mea in cele cateva ore in care m-am invartit printre licorile bahice, care de care mai diverse. A fost un mini-maraton care mi-a confrmat ca producatorii seriosi de la noi se misca in directia cea buna. In plus, a fost un bun prilej de a ma intalni cu persoane pe care le cunosteam doar virtual :)

Despre vinurile prezentate, aproape numai de bine. Bineinteles, au fost si cateva exceptii, dar unde nu exista padure fara uscaturi? Bine ca au fost putine la numar. Cel mai haios mi s-a parut standul Murfatlar, unde nu a fost de gasit nici macar un oficial al firmei respective; doar niste fetite cu fundite, picioare lungi si fustite cat mai scurte. A fost o sansa pentru mine sa testez cateva dintre vinurile cu staif, produse pe la noi. O ocazie buna sa vad daca sunt justificate preturile cerute pe ele. In cazul meu, am destule retineri in a arunca zeci sau chiar sute de lei pe o sticla de vin romanesc. In continuare, imi permit sa pastrez aceste retineri, chiar daca vinurile degustate au fost bune.

Printre remarcati s-au numarat:
- Cuvee Charlotte 2007 - cu o finete si un echilibru aproape perfect
- Tamaioasa Romaneasca Budureasca (anul nu-l mai retin exact, cred ca 2008) - cea mai buna si fina Tamaioasa pe care am baut-o pana acum
- Barolo Cannubi 2004 - Tenuta Carretta - un vin special, dar nu pentru oricine; delicatete si forta bruta in acelasi timp; mai are nevoie de ani buni.
- Prince Matei 2007 - un infant, dar toate elementele sunt acolo pentru ceva special
- Santa Carolina Petit Verdot 2008? - o surpriza foarte placuta din partea unui soi foarte "rau"
- Corcova Roy&Damboviceanu - Cab/Merlot 2008 - o mica mostra de Bordeaux pe meleaguri autohtone
- BV Enira - un mic monstru ultra-modern, cu o concentratie uriasa de fruct; e clar ca acest vin se va bucura de multi fani - totusi, pentru mine, e cam mult din ce pot duce papilele personale, dar mai ales buzunarele (multumiri lui Ghenadie, stie el de ce)

Au mai fost si alte vinuri bune, imi cer scuze ca nu le-am amintit pe aici, dar "suspectii de serviciu" se stiu deja :)

La capitolul dezamagiri, nu prea am ce nota, cu o singura exceptie notabila: Emeritus de la Rotenberg. Sincer, cred ca, in acest caz, a fost de vina mostra de care eu si Radu am avut parte. Ceva nu a fost in regula cu ce ne-a intampinat in pahare: un puternic iz de cognac (?!) si un gust plat, fara nici un orizont. Repet, nu cred ca acesta este adevaratul Emeritus. Va trebui sa revin asupra lui, in conditii ceva mai normale de degustare.

La final, fu bine de tot la Goodwine. La mai multe!

Prospaturi

Cateva noutati picate in mica mea adunatura de vinuri. Lauda de sine nu prea miroase a bine dar, asta e; daca nu eu, atunci cine?

Tocmai am intrat in posesia a trei sticle fromoase si dragastoase din zona Bordeaux, bineinteles. Vinuri mature si gata de a fi devorate in curand.

In ordinea numerelor de pe tricou, puteti admira:

Chateau Lagrange 1989 (rapoartele recente indica un vin minunat in acest moment)
Domaine de Chevalier 1996 (an excelent pentru zona Graves/Pessac)
Chateau Chasse-Spleen 1994 (un etern favorit de-al meu)

Sa-mi traiasca! :)

Amin!

P.S. Despre conditia excelenta a "subiectilor", las imaginile sa vorbeasca...

Cheval Blanc 1947 revine in forta

Asa cum a semnalat si Alibus, s-a mai batut un record in materie de vinuri celebre. Prin intermediul casei de licitatii Christie's, o sticla Imperiale (6 litri) de Cheval Blanc 1947 a fost vanduta pentru "banala" suma de $304.375. Da, ati citit bine. Daca multi se freaca la ochi pentru a se convinge ca vad bine, eu nu sunt deloc mirat de o astfel de performanta. Despre acest vin legendar am scris si eu pe blog si, dupa cum ma asteptam, la cat de putine sticle sunt ramase in circulatie in acest moment, era logic un astfel de rezultat in cadrul licitatiei respective.

In schimb, sunt intrigat de altceva in toata aceasta poveste. Si anume de formatul tip Imperiale. Ma intreb cat de bine a fost cercetata originea sticlei in cauza. Singura informatie sigura este ca vinul provine din pivnita unui colectionar privat si ca este una dintre extrem de putinele sticle de acest gen, existente pe piata. Din cate am citit pana acum, au fost destule cazuri de licitatii in cadrul carora au fost vandute sticle in format Magnum, Jeroboam sau Imperiale si care sunt foarte suspecte; vorbim, mai ales, de recolte dintre anii '20-'40, timpuri in care nici macar nu se lua in considerare imbutelierea in astfel de "mastodonti". Mai simplu spus, cel mai probabil sunt falsuri. Sa nu uitam ca problematicul 1947 si-a castigat reputatia legendara mult mai tarziu, iar Cheval Blanc, din cate stiu, si-a vandut vinul vrac pana prin anii '60. Iar sticlele din 1947 s-au dat la preturi ridicol de mici pana prin anii '70, trecand ca trenul prin gara la acea vreme. Asa ca nu vad rostul ca cineva sa imbutelieze in formate uriase, dat fiind un astfel de context.

In lipsa mai multor informatii suplimentare referitoare la acest Cheval Blanc 1947 Imperiale, imi pastrez rezervele cu privire la autenticitatea sticlei respective.

Chateau La Tessonniere 2004 - Medoc Cru Artisan (Franta)

Cu acest vin am avut mare noroc. M-a costat aproape 20 de lei in Carrefour, si cu totii stim peste ce se poate da intr-o sticla de Bordeaux la acest pret. Trebuie sa recunosc ca, atunci cand vine vorba de Bordeaux, am doua mari obsesii: una ar fi legata de vinurile vechi din aceasta regiune; cealalta are o tendinta ceva mai masochista, in sensul in care imi place sa experimentez la nivelurile inferioare ale clasificarilor oficiale din zona. In continuare, contrar opiniilor generale, sunt convins ca Bordeaux poate oferi un bun raport calitate-pret, daca sapi indeajuns de mult si daca te informezi temeinic inainte. Sunt o gramada de producatori mici care se zbat sa-si vanda vinurile si care nu se bucura de acoperire mediatica, cum este cazul cru classe-urilor. Bineinteles ca exista o gramada de posirci ordinare in zona, dar asta nu insemana ca trebuie sa generalizam si sa formam impresia falsa ca Bordeaux merita efortul doar la nivel de cru classe-uri si cateva cru bourgeois-uri. Cu informatie si noroc, se poate obtine placere destula si la baza piramidei. Si, sa fim seriosi, o astfel de axioma este valabila pentru orice regiune viticola a lumii, nu numai pentru Bordeaux.

Si acum, cateva informatii suplimentare despre nivelul de clasificare al acestui vin pe care l-am savurat de curand. Avem de-a face cu un Cru Artisan, o treapta de calitate de care sunt convins ca n-a auzit mai nimeni. Teoretic, aceste vinuri se afla, calitativ vorbind, imediat sub cele clasificate cru bourgeois. Clasificarea in cauza are o vechime respectabila, de aproape 150 de ani. Disparuta la un moment dat din peisaj, aceasta a fost repusa oficial in drepturi depline in 2006. Pentru a putea fi un cru artisan, trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii: proprietatea sa fie de mici dimensiuni (de obicei, sub 6 ha), si sa fie condusa de o singura familie care se va ocupa cap-coada de tot ceea ce inseamna ingrijirea podgoriei, cules, vinificat, imbuteliat si marketing. De aceea am si spus ca, teoretic, aceste vinuri sunt sub cele cru bourgeois; practic, clasificarea in cauza nu prea are de-a face cu nivelul de calitate. Drept urmare, au fost raportate destule cazuri in care vinurile cru artisan au batut la fund multe cru bourgeois cu pretentii mult mai mari, in diverse degustari.

Dar sa trecem si la acest Chateau La Tessonniere 2004, un vin nebaricat (incredibil, nu?!!), dar invechit 18 luni in cuve. Este un cupaj de vreo 52% Merlot, 46% Cabernet Sauvignon si 2% Cabernet Franc.

 Culoare: medie ca intensitate, rubiniu destul de deschis.

Nas: trebuie sa spun ca nasul a fost punctul forte al vinului; la inceput, un puternic miros floral si mineral, atat de tipic pentru Medoc. Dupa o vreme, au inceput sa iasa la iveala note timide de fructe rosii, pamant, piele si tutun; dupa inca vreo ora, nuante puternice de masline negre si cutie de lemn, plus o senzatie cremoasa, interesanta, mai ales ca vinul nu a vazut baric la viata lui. Sincer, la banii astia, nu ma asteptam la un nas atat de complex, curat si care sa evolueze in continuu.

Gust: corp mediu, chiar cred ca unora li s-ar parea subtire; mie mi s-a parut a fi destul de elegant, retinut in fruct, dar nu auster; aciditate buna pe final, precum si taninuri bine fixate. Post-gust dominat de ceva pruna, dar din aceea naturala, stiti? Nu afumata, nu supra-coapta. Nu este ceva complex, dar este bine facut; atat de usor curgatoriu pe gat, cu un nivel de alcool old school - 12,5% - si plin de tipicitate, chiar si la acest nivel umil de clasificare.Gustul nu se ridica la nivelul nasului, dar ce naiba as putea cere de la un Bordeaux la banii astia? In plus, cred ca mai poate rezista inca vreo 2-3 ani in stadiul asta.

O surpriza foarte placuta si neasteptata. Un vin sincer, fara pretentii dar plin de caracter. In mod sigur, am avut si noroc dar, ca sa folosesc limbajul de lemn al sportivilor, si norocul face parte din joc, nu-i asa?