Mari legende din lumea vinului: Chateau Cheval Blanc 1947

In ultima vreme, am fost cam zgarcit cu recomandarile dar acest lucru s-a intamplat din motive destul de obiective. Mica mea "adunatura" de vinuri s-a rarit considerabil de ceva timp incoace. Dar exista un plan solid de reconstructie in acest sens, asa ca voi reveni, cat de curand, cu propriile experiente oenologice. 

Pana atunci, m-am gandit sa va impartasesc o poveste care deja poate fi incadrata la capitolul legende nemuritoare. Nu este povestea unor oameni, cu toate ca au avut si ei o contributie la consolidarea mitului. Este povestea unui vin special, in care se poate regasi oricare dintre noi, la un moment dat al existentei noastre. Personajul principal al povestii este nimeni altul decat Chateau Cheval Blanc 1947, probabil cel mai celebrat vin al secolului trecut; iar ceva imi spune ca si o buna parte a acestui secol in care ne aflam va fi marcata de existenta acestui lichid miraculos. 

 Va intrebati, probabil, ce este atat de special cu acest vin? In definitiv, este "doar" un suc de struguri fermentat, nu-i asa? Sau poate este ceva mai mult decat atat? Sa fie preturile uriase la care ajunge in cadrul licitatiilor? Poate pentru unii conteaza acest aspect, dar reputatia unui vin nu sta doar in banii scosi din buzunar pentru achizitionarea sticlei respective. Dar atunci, de unde fascinatia eterna care infierbanta imaginatia si papilele gustative ale criticilor, cunoscatorilor sau a unor simpli iubitori de vin norocosi?

Raspunsul sta, in primul rand, in conditiile aproape imposibile in care a luat nastere acest "accident fericit al naturii" - asa cum ii place lui Pierre Lurton (actualul manager al domeniului) sa alinte Cheval Blanc 1947. Este un vin plin de defecte tehnice, nascut in conditii de vreme aberante si care, totusi, este in mod constant descris ca "cel mai reusit vin facut vreodata" sau "o experienta care iti schimba viata". Pentru a intelege mai bine cum este posibil un astfel de paradox, va propun sa facem o scurta calatorie in timp.

Anul 1947 face parte din minunatul trio de recolte extraordinare care au "lovit" Bordeaux imediat dupa marele razboi; un trio care a inceput cu 1945 si s-a sfarsit cu 1949. Doua aspecte importante au deosebit recolta 1947 de surorile sale mai sus amintite: au fost favorizate vinurile de pe malul drept al raului Gironde (St. Emilion si Pomerol), si temperaturile extreme din acea vara. Lunile iulie si august au fost incredibil de fierbinti, iar in septembrie vremea a devenit de-a dreptul tropicala. Pana in momentul recoltei, strugurii erau mai mult sau mai putin "prajiti", iar aceasta caldura nemaintalnita si-a facut simtita prezenta si in procesul de vinificatie. Trebuie sa retineti ca, in acele vremuri, nu existau metode de a controla temperatura in vinarii. Drept rezultat, foarte multi producatori au experimentat ceea ce putem numi "fermentatii blocate" - mai exact, drojdiile au incetat sa converteasca zaharul natural din must in alcool. Un astfel de fenomen poate lasa in vin un nivel alarmant de zahar rezidual cat si de aciditate volatila.

Dificultatile uriase cu care s-au confruntat vinificatorii in acel an, sunt ilustrate foarte bine de Thierry Manoncourt (foto stanga), vesnic tanarul proprietar al Chateau Figeac, un alt nume legendar din St. Emilion si martor activ al acelor vremuri. Thierry isi aminteste ca, pentru a putea continua fermentatia, a decis sa introduca gheata in cuve si considerand astfel ca este de preferat putina diluare decat sa piarda vinul. Aceasta metoda a dat roade in cele din urma si Thierry a reusit sa evite blocajul fermentatiei.

Dar, impotriva cursului jocului (sa folosesc o exprimare din sport), din acest adevarat iad au evadat cateva vinuri considerate monumentale pana in ziua de astazi. Petrus si Lafleur, ambele aflate in comuna Pomerol, au produs vinuri care au acum un statut mitic. Totusi, renumele cel mai mare l-a castigat Cheval Blanc - produsul unei fermentatii blocate si cu semenle vitale corespunzatoare (3 grame/litru de zahar rezidual si aciditate volatila ridicata). Chiar daca Cheval Blanc se bucura de o recunoastere mai larga decat Petrus si Lafleur, acest renume a fost castigat datorita calitatii vinului. Poate ca fisa sa tehnica arata mai degraba a certificat de deces, dar vinul s-a incapatanat sa devina un mic miracol care pare ca sfideaza timpul si tot ceea ce inseamna vinficatia moderna. Recolta 1947 a propulsat Cheval Blanc in liga elitei din Bordeaux, iar vinurile din St. Emilion si Pomerol au inceput sa castige in popularitate. Cu toate acestea, Cheval a continuat sa-si vanda vinul vrac pana in anii '60, iar pana in anii '70 minunea din 1947 s-a vindut la preturi foarte mici. Dar timpurile s-au schimbat destul de mult. In 2007, la o licitatie organizata de Christie's in Londra, o cutie de Cheval Blanc 1947 a fost vanduta pentru "doar" 147.000 de dolari, sau putin peste 12.000 de dolari/sticla.

Iata ce au de spus cativa dintre cei care au avut sansa sa deguste aceasta "bestie" defectuoasa, nascuta cu forcepsul dar, totusi, atat de iubita. Legendarul Michael Broadbent il descrie ca fiind comparabil cu un vin de Porto in concentratia si dulceata sa. Aceasta analogie a fost facuta de majoritatea criticilor de vin si apare in multe note de degustare. Robert Parker il descrie astfel: "Ce mai pot spune despre acest mamut care aduce mai mult cu un vin de Porto decat cu un vin rosu de masa sec? Cheval Blanc 1947 dezvaluie o textura atat de densa incat poate fi luat drept ulei de motor. Structura onctuoasa si bogatia dulce a fructului sunt incredibile...perfect sau aproape perfect de fiecare data cand am avut parte de el". Nota maxima acordata (100 puncte) are mai putina importanta. In continuare, Parker trage unele concluzii care pot parea ciudate, mai ales venind din partea lui: "Luati in considerare faptul ca acest vin este, tehnic vorbind, groaznic de sarac in aciditate si cu un grad de alcool excesiv de ridicat. Mai mult, nivelul de aciditate volatila ar fi considerat intolerabil de oenologii zilelor noastre. Cu toate acestea, cum pot ei explica ca, dupa atatia ani, acest vin este remarcabil de proaspat, fenomenal de concentrat si cu o complexitate profunda? Acest lucru trebuie sa te puna pe ganduri vis-a-vis de directia spre care se indreapta vinificatia moderna". 

Oricum, Cheval '47 nu este un vin "fortat"; este un vin care, practic, s-a produs singur, prin propriile puteri. Acest lucru este scos in evidenta si de Pierre Lurton (foto dreapta), actualul manager al domeniului. Pentru acesta, Cheval '47 este un lichid miraculos; ar fi trebuit sa fie distrus de defectele sale dar, intr-un mod inexplicabil, s-a transformat intr-o mica minune care castiga batalie dupa batalie in razboiul cu timpul necrutator. Toate defectele au devenit calitati si a rezultat un vin exceptional. Referitor la contributia umana in acest succes, Lurton a remarcat ca cei responsabili nu au facut decat sa realizeze ca toate elementele vinului aveau sa-si urmeze propria cale; in consecinta, au avut curajul necesar sa stea deoparte si sa lase lucrurile sa evolueze de la sine.

Acesta este, in esenta, Cheval Blanc 1947. Un vin care si-a transformat defectele in virtuti, un vin care pare nemuritor; un supravietuitor de rasa, un luptator care nu cedeaza niciodata, in ciuda sortilor potrivnici. In final, este o frumoasa poveste de viata la care noi, oamenii, ar trebui sa reflectam mai des. Poate de aceea vinul este cel mai apreciat lichid intre lichide - pentru ca el, mai presus de toti ceilalti,  ne reaminteste in mod constant ce reprezinta, de fapt, natura umana...