Ambele abordari pot fi considerate "corecte" pentru ca, in cele din urma, acest termen poate fi interpretat diferit in functie de receptor. Din pacate, in ultima vreme, terroir-ul a devenit mai mult un soi de slogan publicitar. Cred in terroir dar multi abuzeaza de el si sunt foarte putine vinurile care, intr-adevar, reflecta notiunea respectiva. Cine mai stie exact care este diferenta dintre terroir si stilul de vinificatie sau tipul de drojdie selectionata folosit?
Sunt de acord cu Chris si cu a sa concluzie: putem vorbi de terroir atunci cand diferentele dintre vinuri sunt evidente. Si nu vorbesc aici de diferenta dintre un Cabernet si Merlot, ci de situatia in care vinurile sunt diferite chiar daca provin din podgorii alaturate sau chiar din sectiuni ale aceleiasi podgorii, cu vii ingrijite similar si cu acelasi stil de vinificare. Burgundia este un exemplu graitor in acest sens.
Da, asta e terroir adevarat. El se manifesta in lumea magica si complexa a solului in care stau ingropati butasii, poate chiar si in universul inca neinteles pe deplin al drojdiilor salbatice. Dar nu se afla neaparat in gustul vinului. Este oarecum o naivitate sa crezi ca proprietatile unui tip de sol sau altul, le poti "gusta" in vin. Aceste conexiuni se nasc doar in imaginatia noastra, de multe ori dezlantuita...
7 comentarii:
Multumesc, Ciprian
Eu cred ca in zone ca Burgundia sau Valea Rhinului notiunea de terrorir tine de traditie, de sutele de ani de experiente ale generatiilor de oenologi. Ma intreb insa ce sanse au tarile fara retete traditionale in a face astfel de vinuri...
Am baut ceva vinuri cam de prin toate colturile decente ale lumii si nu cred ca exista vreo regiune care sa exprime terroirul mai bine ca Burgundia. Este incredibil cat de mult pot diferi doua vinuri care provin din potgorii care sunt "gard in gard". Mai mult decat atat, acum doua zile am avut o discutie cu Alexander LaPratt pe tema asta si se pare ca am fost cam pe aceeasi lungime de unda.
In Sonoma spre exemplu sunt ca jumatate din tipurile se sol cunoscute, dar nu au traditia si nici legile din Franta. Cand vor ajunge acolo, daca vor ajunge vreodata, s-ar putea ca Burgundia sa aiba un contracandidat.....
Cu Burgundia sunt complet de acord. La americani ar fi si mai bine daca ar lasa vinurile rezultate sa se exprime mai liber. Experimentarea asta de Lumea Noua este interesanta pana la un punct dar ajunge sa depersonalizeze complet vinul
americanii poate vor face asta undeva in viitor, momentan vor sa faca cat mai multi bani si daca piata cere chardonnay care trazneste a stejar si vinuri dulci asta le da....cumparatorul american nu este educat ca cel francez, pe de alta parte, si nici nu prea ar avea cum
Americanii au facut vin cu adevarat bun atunci cand nu exista obsesia Parker, WS sau altii. Toti cunoscatorii plang dupa californienele din anii '60, '70 sau chiar '80...
pai atunci inca era tanara industria lor, si nu ca asta ar fi fost principala problema; prin anii 60 americanii, in marea lor majoritate habar nu aveau la ce foloseste vinul; a venit Parker si oamenii au simtit cum miroase a bancnote verzi si s-au reorientat....nici acum nu sunt asa departe...se bea vin ieftin, ca e la "oferta", am vazut Rioja la 3$ sticla, se bea vinuri dulcege ca asa e paleta la americani, si e normal sa fie un Parker un E&J Gallo care sa traga foloasele
Trimiteți un comentariu