SB-ul de fata a fost o surpriza foarte placuta pentru mine, mai ales ca se indeparteaza clar de linia obisnuita, impusa de neo-zeelandeze sau alte exemple din Lumea Noua. Asa ca, daca v-ati plictisit de caracterul exagerat ierbos si atat de des intalnit, Constantia va poate oferi o alternativa fresh si chiar eleganta pe alocuri.
Culoare galben-pai stralucitoare. Nas mediu ca intensitate, elegant, cu note dominante de agrise, mar verde, grapefruit, ardei gras verde, o idee de ananas. In gura, atacul intial este fructat, o senzatie placuta de rotunjime invaluie palatinul, predominand fructele albe si para bine coapta. Dupa care urmeaza o simfonie citrica, cu grapefruit-ul in rol de dirijor. Final mediu, proaspat, cu aciditate puternica si note usor piperate, plus ceva ardei gras.
Vinul a devenit si mai interesant odata cu adaptarea la temperatura camerei. Pentru mine cel putin, acesta este un test important in cazul albelor. Daca rezista la temperaturi mai inalte si nu se dezintegreaza in pahar, nivelul meu de apreciere creste proportional cu gradele in termometru. Si suspectul nostru a trecut testul cu brio. Nasul a devenit mai intens (dar nu in sens negativ), cu note puternic florale si de para bine coapta. Rotunjimea din gust s-a accentuat, corpul a mai prins un strat de muschi dar aciditatea si notele citrice au ramas ferm pe pozitii.
Mi-a placut destul de mult ast SB, mai ales ca nu sunt un chiar asa mare fan al soiului. Nu e nici vreo bomba tropicala, nici vreo peluza din fata unei case neo-zeelandeze. Este altceva. Are putin din caracterul si eleganta unui frantuz de rasa, dar scaldate in razele soarelui african, iar combinatia este reusita.
In jur de 10 Euro/sticla - Vinexus.
1 comentarii:
Vin greu de comandat la restaurant. Din cauza numelui, desigur.
Trimiteți un comentariu