Culoare: rubiniu intens, fara semne de maturitate.
Nas: foarte intens, multa ciocolata, coacaze, ierburi aromate si cirese negre. Exista si note pamantoase, cerneloase si usor amarui, amprenta soiului Negroamaro. Lemn bine integrat in peisaj.
Gust: atac sustinut, dulceag, aproape cu o senzatie de licoros. Vinul este plin, concentrat, dens. Din nou, coacaze, si multe cirese negre bine coapte. Din fericire pentru mine, spre final devine proaspat, sustinut de o aciditate buna si tanini foarte fini. Post-gust tonic, delicios si mediu. Alcool extrem de bine integrat (14,5%).
Acest Apollonio este un vin cat se poate de modern, facut parca pentru a castiga medalii pe la concursurile cu staif. Totusi, reuseste sa aiba ceva in plus fata de cele mai multe exemple din Lumea Noua, la banii astia. Are si un evident touch de Lumea Veche, plus un strop de personalitate, ceea ce-l salveaza de la a deveni complet neinteresant in ochii mei. Si, pentru a fi carcotas pana la capat, nu m-a incantat acea dulceata initiala din gust :) Dar, per ansamblu, trebuie sa recunosc ca este unul dintre cupajele mai reusite si mai interesante incercate pana in 50 de lei.
4 comentarii:
mie mi s-a parut un vin foarte generic si cam lipsit de orice personalitate si inspiratie. Plictisitor.
Cosmin, asa l-am vazut eu acum; probabil Negroamaro m-a facut sa-i pun in carca stropul de personalitate. In plus, am zis ca are doar un strop, si asta comparativ cu multe chiliene si argentiniene baute de mine :)
In plus, la 10 euro si 7 ani de viata, se tine nesperat de bine
si eu, si eu: Valle Cupa
Trimiteți un comentariu