Florenta Pinot Noir 2002 - Vinarte (Romania)

Nu stiu ce se intampla in magazinul Billa din cartierul meu. Apar tot felul de "dinozauri" la oferta, vinuri mature autohtone ce nu le-ai mai vazut de cativa ani pe rafturi. Cu Rosso di Valachia 2006 am avut noroc; am dat de un vin bine pastrat si structurat. Acum vreo 2 saptamani, a aparut o sticla de Red Paradox 2001 (Vinarte), un vin care mi-a trezit amintiri din cele mai placute. Din pacate, cand m-am hotarat sa-mi incerc norocul cu el, cineva mai iute de mana mi-a luat-o inainte. In schimb, mi-au picat ochii pe un alt vin dat disparut de Vinarte - Florenta Pinot Noir. Varianta 2002, la 15 lei/sticla. What the fuck, mi-am zis, hai sa risc, macar de dragul vremilor trecute. Nu, nu am dat de jackpot, nici nu ma asteptam la banii si varsta acestui Pinot. Doar eram curios sa vad cum se prezinta un vin din 2002, luat de pe raftul unui supermarket.

Imediat dupa destupare, vinul se prezinta la pahar cu o culoare extrem de avansata, cu nuante maronii si bordura pronuntat portocalie. Dupa vreo 15 minute la respirat, surpriza: bordura portocalie a ramas, dar "miezul" a devenit rubiniu foarte deschis si dragut.  Nasul prezinta urme evidente de oxidare, avansat, matur, cu note de rom, rugina, caramel si miere. Dupa o vreme, apar si notele tomnatice, ceva fum si piele. Fruct mai deloc. Gustativ, nu am ce povesti. Vinul este aproape complet impuscat, plat, fara viata prea multa ramasa. Lipsa aciditatii este marea hiba, precum si taninii uscati care au acoperit orice urma de fruct rezidual. R.I.P!

Totusi, fiind un mare fan al vinurilor vechi, nasul mi-a placut oarecum, chiar si cu notele sale foarte avansate. Deh, e vorba de obsesiile fiecaruia pana la urma. Problema e ca, la un astfel de nas m-as astepta de la un vin de 30-40 de ani (de prin alte parti), nu la unul de 9 ani. Nu-mi pot da seama daca, in conditii de pastrare optime, acest vin ar fi evoluat altfel. Pana la urma vorbim totusi de un Pinot la mai putin de 5 euro...