Acum, ca introducerile au fost facute, sa trecem la vinurile care ne-au incantat simturile de-a lungul serii. Trebuie spus ca acestea au fost impartite in 3 serii distincte: 3 x Champagne, 3 x Riesling (Austria) si 6 x Bordeaux. Am incercat sa nu imi ocup timpul prea mult cu note de degustare cat mai stufoase, asa ca am preferat sa fiu cat mai telegrafic si sa-mi exersez memoria cat am putut mai bine.
Seria 1 - Champagne
Dupa cum am spus si cu alte ocazii, nu am o prea mare experienta cu spumantele. Dar cred ca aceasta situatie se va schimba, incet-incet, deoarece incep sa ma simt din ce in ce mai atras de astfel de vinuri.
Demiere Ansiot - Grand Cru Blanc de Blancs 2000
- un foarte mic producator din zona Oger (doar 2,5 ha plantate), 100% Chardonnay. Nas interesant, drojdios, putin caramelizat, mere brune, nuci si nuante minerale. Din cate am inteles de la Oliver, acest stil usor oxidativ este intentionat in cazul acestui producator. Gust elegant, fin, dar si puternic mineral, final dominat de accente citrice. Aciditate perfect integrata si deloc agresiva. Old-school de la inceput pana la sfarsit.
H. Goutorbe - Cuvee Prestige 1er Cru Brut NV
- un cupaj de Pinot Noir, Chardonnay si Pinot Meunier. Un stil ceva mai "comercial" si democratic, mai apropiat de exemplele pe care le putem gasi in comert. Nas intens si fructuos, putin cremos si dominat de drojdii, note citrice si putina caisa. Gust plin, ceva mai untuos si concentrat decat in cazul Ansiot, aciditate sustinuta. Final sec, dominat de accente citrice.
Lariot-Pagel Rose Brut NV
- cum nu sunt un mare fan al rose-urilor, in toata acceptiune lor, nu voi insista prea mult. Destul de citric, fructe rosii usoare si proaspete, ceva capsuna. Gust destul de cremos, intens, final dominat de aceleasi fructe rosii si putina grefa. Oricum, pentru un Rose, un exemplu mai mult decat reusit.
Favoritul meu: Demiere Ansiot 2000.
Seria 2 - Riesling (Austria)
- un producator destul de mare din Austria. Nas destul de fructuos dar si mineral, pietre ude (da, stiu, iar am inceput), putin ananas si citrice. Gust intens si proaspat, putin dulceag la intrare, aciditate medie si final fructuos, dominat de mere si lamaie.
Nigl - Riesling Hochacker 2007
- cel mai ciudat vin al serii, in viziunea mea. Un nas complex, puternic mineral si cu o nuanta care m-a chinuit toata seara. Cosmin a amintit ceva de genul anvelopei si inclin sa-i dau dreptate (probabil ma credeti nebun). Plus o usoara senzatie de petrol. Foarte tipic. Gust intens si bogat, destul de fructuos dar si extrem de mineral, aciditate debordanta. Final mediu spre lung. Un vin care cred ca nu poate fi digerat de foarte multi, dar care mi-a placut la nebunie.
F.X. Pichler - Riesling Smaragd Loibner Berg 2000
- un Riesling ceva mai matur si s-a simtit. Culoare auriu-intens. Nas elegant, fructuos, mineral si tipic. Gust bogat, cu o dulceata suportabila, mai ales datorita aciditatii foarte bune. Corp plin, iti invaluie toata gura. Final lung, intens, dominat de nuante citrice si de ananas.
Favoritul meu: Nigl 2007, dar la mare, mare lupta cu Pichler 2000.
Seria 3 - Bordeaux
Bineinteles, momentul cel mai astptat al serii, cel putin pentru mine. Dar cred ca si pentru ceilalti. Asadar, sa vedem cum s-au comportat "batranii" serii.
- cand ai un asemenea vin in fata, parca si cuvintele sunt lipsite de valoare. Culoare rubinie, medie ca intensitate, cu o usoara bordura caramizie. Nas fantastic de intens, clasic pentru un Bordeaux matur: elegant, fin, fructe rosii, stafide, nuante pe care le pot decrie doar ca fiind autumnale (frunze ude de toamna, ca sa fiu mai precis), lemn elegant integrat, putin pamant, fum si tutun aromat. Gustul este incredibil de matasos, de pur, elegant si usor. Fructe coapte, putin ciocolata si ceva fum. Aciditate perfect integrata si final mediu proaspat. Vinul a evoluat in continuare in pahar, dupa ceva vreme scotand capul la suprafata si ceva taninuri. Un pur-sange bordolez clasic, care se tine foarte bine la cei peste 40 de ani ai sai. Anul 1970 a fost unul excelent, dar cred ca si formatul sticlei a ajutat la aceasta imbatranire armonioasa. Superb.
- un nume celebru de la care aveam asteptari marete. Dar, cum se intampla de multe ori in astfel de situatii, asteptarile mele au fost impuscate mortal. Vinul a prezentat dovezi indubitabile de oxidare excesiva. Pacat.
- 1985 a fost un an foarte bun pentru St. Emilion. Totusi, acest exemplu nu s-a prezentat intr-o forma maxima. Nu a fost rau deloc, doar ca a cam intrat in declin; in viziunea mea, bineinteles. Nasul este destul de evoluat, cu tonuri dulcege de stafide, pruna afumata si fructe rosii; dar si destule nuante pamantoase. Gustul nu este nici el rau, corp mediu, taninuri deja integrate, doar putin dezechilibrat pe final de o senzatie usor alcoolica. Post-gust dominat de cirese.
Chateau D'Angludet 1996 - Margaux Cru Bourgeois
- acest vin este inca in putere. Cu toate ca nu prezinta acel parfum floral, tipic pentru un Margaux, D'Angludet s-a prezentat cu un nas puternic vegetal, afumat, cu nuante lemnoase, ceva piele si fructe rosii de padure. Gustul este intens, dominat de nuante condimentate si pamantoase, aciditate bine infipta in peisaj si taninuri inca puternice. Foarte bine structurat si cu destui ani in fata.
- inca un vin foarte tanar in exprimare. Nas destul de vegetal si pamantos, stafide, piele si fructe rosii. Totusi, o usoara senzatie cruda, bine ascunsa undeva in spate. Gustativ, vinul se prezinta cu o concentratie buna, note de cafea, afine si ceva legume. Final marcat de o aciditate buna si taninuri puternice, care domina oarecum post-gustul. Un St. Emilion bine structurat, mai putin tipic pentru zona din care provine si cu un aer mai degraba de Medoc. Totusi, am simtit pe undeva problemele care au marcat recolta 1996 in St. Emilion (unele note verzi, in anumite momente), zona in care lucrurile nu s-au prezentat la fel de grozav ca in Medoc.
Chateau Rayne Vigneau 2000 - Sauternes 1er Cru Classe (Magnum)
- cand vine vorba de vinuri albe dulci, Sauternes mi se pare o zona putin cam neglijata de iubitorii vinului. Pacat ca cei de acolo se confrunta cu destule probleme, astfel de vinuri gasindu-si, din ce in ce mai greu, o piata sanatoasa de desfacere. Acest Rayne Vigneau a reprezentat, pentru mine, tot ceea ce iubesc la un vin dulce bine facut. Nas intens, dar in nici un caz agresiv. Nuante elegante de caisa uscata, miere, coaja de portocala si o mineralitate foarte intriganta. Vorba lui Nicusor, as putea mirosi un vin ca acesta o noapte intreaga. Gustativ, vinul invaluie toata gura cu o senzatie onctuoasa dar matasoasa, si cu o dulceata deloc agresiva si in nici un caz cleioasa. Proaspat, fin, cu note de ananas, putin caramel dar si ceva tonuri florale. Dar ceea ce face diferenta aici este aciditatea foarte buna din final si care iti aduce o senzatie revigoranta. Fix aceasta aciditate care nu a fost prezenta la Sirena Dunarii (degustata in aceeasi zi) si a carei lipsa a dus la o senzatie neplacuta de vascozitate excesiva. Un Sauternes echilibrat si care imbatraneste foarte frumos in acest moment. Excelent.
Favoritul meu: Chateau La Tour Figeac 1970
Daca ar fi sa fac un top 5 al celor mai expresive vinuri pentru mine, ar arata cam asa:
1. Chateau La Tour Figeac 1970
2. Chateau Rayne Vigneau 2000
3. Nigl 2007 (dar cam la egalitate cu Pichler 2000)
4. Chateau D'Angludet 1996
5. Demiere Ansiot 2000
Dupa acest festin, Raluca si Oliver ne-au mai tratat cu 2 vinuri de Stirbey - Feteasca Regala Genius Loci 2006 si Sauvignon Blanc Vitis Vetus 2008. Am incercat doar Sauv. Blanc-ul, care mi s-a parut foarte expresiv, elegant si proaspat in acelasi timp.
La sfarsit, nu pot spune decat ca am petrecut o seara minunata, in compania unor gazde de nota 10, a unor invitati distinsi dar si in acompaniamentul unor vinuri exclente. Sper sa ne reintalnim cat mai curand, la urmatoarul eveniment de acest gen.
6 comentarii:
Oau!
Asa am zis si eu cand am dus la nas La Tour Figeac-ul din '70 :))
:)) Fii atent, nu-s cârcotaș, și nici nu vreau să fac pe deșteptul -sunt doar un pic invidios pe voi :)) - dar, dacă-mi permiți, aș da o sugestie pe care am prețuit-o la rândul meu cu ceva vreme în urmă, cu ocazia unei degustări asemănătoare: Am avut la o întâlnire simandicoasă un Chateau La Mondotte din 1971, oficiat de un somelier francez. Am fost foarte surprins când am văzut că, contrar așteptărilor mele, după debușonare, omul nu a decantat vinul, ci l-a servit direct la pahar, invitându-ne să-l aerăm ad locum, și nu mai mult de 5 minute, sticla fiind astupată imediat, în așteptarea flight-ului următor de turnare. Rezultatul a fost spectaculos! Prin vânturare, volatilitatea primară a risipit imediat notele grele din pahar, iar evoluția vinului în pahar a fost magistrală. La fel și la a doua turnare, când vinul a prezentat și mai multe nuanțe. L-am întrebat, evident, pe somelier pentru care anume vinuri recomandă acest tratament - și mi-a spus că practica somelăriei prevede ca vinurile corpolente, cu vechime de peste 30 de ani să nu fie aerate excesiv la decantor, pentru că o mare parte din buchet se pierde pe parcurs, ba mai mult, că vinul vechi oxidează extrem de rapid în condițiile astea. Ați observat cumva o notă oxidativă la Figeac? Dacă da, atunci somelierul meu a avut dreptate să opteze pentru această manieră de servire! Oricum, pentru că nu ați avut, nici voi nici eu la dispoziție o a doua sticlă pe care s-o servim, comparativ, decantată, rămâne și chestiunea asta o experiență subiectivă - și, de ce nu, o temă de discuție la proxima întâlnire cu un vin vechi în mai multe butelii cu care să putem experimenta :))
Razvan, sa stii ca, de obicei, si Oliver este adeptul acestei metode descrise mai sus de tine :) Acum, nu stiu, asta a fost decizia pt seara respectiva. Oricum, fiind magnum, vinul a umplut decantorul, deci nu a ramas o mare suprafata de aerat :) Din cate imi amintesc, nu am detectat urme de oxidare la Figeac ba din contra, vinul s-a prezentat f bine in decantor, chiar si mai bine in pahar...
Stiu, e o intreaga discutie despre cum sa se procedeze cu vinurile vechi; acuma, depinde si de vin :)
Razvan, vinul a fost pus in carafa pentru ca dopul nu a putut fi scos intreg. Asa cum a spus si Ciprian, carafa a fost plina si mai mult, imediat dupa deschidere Oliver a gustat deja vinul, pentru a nu face o greseala. Sutem toti de parere ca trebuie sa avem multa grija cu batraneii :)
Oliver si-a explicat abordarea pe CellarTales.com. Rezultatul a fost nemaipomenit, deci banuiesc c-a ales corect :-)
Trimiteți un comentariu