Nas: in primul rand, vinul m-a uimit prin eleganta si sobrietatea aromelor. Nuante florale (de tei si de soc), ceva mar verde si tuse minerale interesante. Nu veti intalni caracterul ierbos al neo-zeelandezelor si nici fructele tropicale cu nemiluita ale chilienelor.
Gust: la acest capitol, se continua ceea ce a inceput inca din nas. Destul de retinut in arome, din nou mar si putina para coapta. Pe final, te intampina o aciditate bine integrata si o mineralitate sustinuta (cu tente usor sarate). Post-gust dominat de accente citrice si destul de persistent.
Stiti care e problema acestui vin? Din pacate, nu cred ca va avea destui fani, tocmai datorita stilului. Pe undeva, mi-a amintit de acel Hugel alsacian, degustat acum ceva vreme. SB-ul celor de la Vinarte nu este un vin care sa te atace cu tot felul de arome, ci este un specimen elegant, bine structurat si echilibrat. Pot spune, ca un Sancerre in miniatura. Este fix genul de vin alb care imi place, si care nu te face sa iti bati capul cu ce preparate il poti combina.
Pana acum, unul dintre cele mai bune SB-uri romanesti pe care le-am incercat, daca nu cumva cel mai bun (in viziunea mea, bineinteles). Il puteti gasi si in hypermarket-uri, cred ca undeva in jur de 30 lei/sticla. Din punctul meu de vedere, isi merita banii.
3 comentarii:
http://www.youtube.com/watch?v=Zg9ZiqTmUKA&NR=1
hehe, Lucica, e bunghita deja de ceva vreme :))
valeu!! si eu credeam ca am descoperit America :))))))))
Trimiteți un comentariu