Culoare: rosu-sangeriu extrem de intens, cu reflexii violete.
Nas: nici nu trebuie sa apropii prea mult paharul, ca esti inundat la propriu de arome. Se da urmatoarea reteta: luati o gramada de afine si alte fructe de padure proaspete, zdrobiti-le, iar sucul rezultat se mesteca cu o doza sanatoasa de vanilie si esente de lemn. Cam acesta este mirosul dominant al acestui vin. Foarte saritoriu in nas, intens, tipic pentru astfel de exemple chiliene. Mai sunt si ceva condimente in spate, doar asa cat sa dea o oarecare impresie de complexitate.
Gust: daca nasul a fost cum a fost, cum credeti ca se comporta vinul mai departe? Ati ghicit, fix la fel. La intrare, un atac salbatic de fructe proaspete si bine coapte, tonuri de dulceata de care vreti voi si o senzatie cremoasa data de lemnul prezent din belsug. Vinul este dens, nimic de zis. Dupa care se vireaza catre note vegetale (tipice pentru Carmenere), ceva mineralitate si o aciditate bunicica pe final, care sa-i mai domoleasca din senzatia bombastica initiala. Post-gust dominat de alcool, lemn, piper si alte condimente. Vinul mi-a placut mai mult in a doua parte a prestatiei sale, doar ca problema lui este tranzitia cam brusca de la notele puternice de fruct catre cele vegetale si minerale. Mijlocul nu este atat de bine definit pe cat as fi dorit.
Recunosc, vinul este delicios, sexy si lipicios. Inteleg de ce astfel de specimene dau bine intr-o degustare in orb. Dar, la mine intervine eterna problema: dupa cateva guri, daramite pahare, aceste lichide devin extrem de obositoare, iar aburii alcool-ului te ataca destul de rapid. Poate fi un vin de petrecere, doar daca doriti sa-i ametiti pe toti in timp record.
Sticla a fost achizitionata de la Pivnitele Rhein - Azuga, la un pret de 42 sau 48 lei, nu mai stiu exact. Oricum, va puteti face o idee cam pe unde se invarte. In magazinele de specialitate va fi, normal, ceva mai scump.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu