Ehh, dragii mei, doresc sa aduc in discutie cateva lucruri, inainte de a trece la impresiile despre acest minunat vin, produs de unul dintre cele mai cunoscute nume ale Alsaciei.
1. De ce Alsacia este atat de trecuta cu vederea in lumea vinului? Ok, cativa dintre amatorii de vinuri albe cunosc destule despre aceasta regiune si vinurile sale, dar cam atat. Unii critici o mai lauda din cand in cand, dar cam atat. Se vorbeste in draci de Sauvignon Blanc-ul din Noua Zeelanda, de Chardonnay-ul californian sau de cel din Burgundia, etc. Alsacia este o mica nestemata pentru amatorii de vinuri albe dar, din pacate, inca necunoscuta pentru multi. Pacat, sper sa va deschid apetitul in acest sens...
2. Unul dintre marile mituri existente "pe piata"este ca vinurile albe nu se preteaza la invechire indelungata, ba chiar nici macar pe termen mediu. Nimic mai gresit. Sunt multe licori aurii care pot rezista neasteptat de mult; cele din Alsacia reprezinta un bun exemplu. Nu e vorba doar de Riesling, dar si de mai putin cautatele Pinot Gris si Gewurztraminer. Acest vin produs de Hugel este ca un bobarnac dat peste nasul celor care perpetueaza mitul despre care vorbeam mai sus.
Dar sa revin la vinul cu pricina si care, ca fapt divers, nu este baricat...
Culoare: limpede, auriu deschis absolut superb.
Nas: bogat, proaspat, dominat de fructe bine coapte; initial, esti lovit de banane, dupa care se vireaza catre nuante de mar verde, putina piersica si, la final, tonuri citrice si minerale. Nici zare de vreun semn de oxidare.
Gust: la intrare, vinul este bogat, onctuos dar, in acelasi timp extrem de elegant; domina aceleasi fructe bine coapte. La final esti intampinat de o aciditate perfecta si sustinuta, care iti da o senzatie revigoranta de prospetime; bineinteles, nu lipseste mineralitatea atat de specifica zonei - inca o bila alba pentru caracter.
Sa nu uitam ca vinul are aproape 6 ani, dar este atat de fresh de te face sa te mai uiti o data pe eticheta, la anul de recolta. Nu este din cale afara de complex, dar este perfect echilibrat si de o finete aparte. Un Pinot Gris care nu se adreseaza amatorilor de ultra-aromate neo-zeelandeze sau chiliene, si care tipa dupa un peste cu sos alb sau fructe de mare. Si ar mai rezista cu brio inca vreo 5 ani, in conditii bune de stocare.
Achizitionat de la Cramele Rhein - Azuga; in jur de 40 de lei/sticla. Atentie mare la preturile din unele magazine de specialitate! S-ar putea sa aveti neplacuta surpriza de a vedea acelasi vin, la pret aproape dublu.
Concursul de vinuri spumante romanesti 2024 si doua-trei panseuri
Acum 2 săptămâni
2 comentarii:
Bun, huh? N-as fi dat 40 de lei pe un vin alb din 2005, neam! Da' cine nu risca nu castiga
Hehe, stiu ca nu te-ai fi aruncat :) Nici eu nu ma arunc, decat daca e vb de vinuri care stiu ca pot tine la tranta cu timpul...
Si da, foarte bun vinul, de o eleganta si o prospetime delicioase
Trimiteți un comentariu