De cand eram un simplu copil crescut in zilele de sfarsit ale Epocii de Aur, un virus "nociv" m-a urmarit tot timpul. Mania de a colectiona diverse lucruri, care mai de care mai ciudate. De-a lungul timpului, am trecut prin multe faze ale acestei boli grele, dar care mi-a permis sa evadez in acea lume in care simteam o nevoie acuta sa ma aflu. Am colectionat tot felul de "tampenii": bilete de tren (mai ales dintre cele colorate, pentru cei care-si mai aduc aminte de acele vremuri), etichete de bere, bilete de loz in plic necastigatoare (nu va inchipuiti ce urat reactionam cand nimeream vreunul castigator); dupa aceea, a venit vremea gumelor cu surprize - fotbalisti, actori, celebrele Turbo, cu masini de tot felul; bineinteles, nu puteam rata mania timbrelor, casa mea fiind plina de clasoare - miniaturi, colite, nestampilate, etc. In fiecare duminica, eram prezent la Casa Armatei, pentru a cumpara sau a face schimb de timbre cu alti colectionari. Au fost vremuri frumoase, acum au ramas doar jocurile video. Pacat...
Astfel ca pasiunea pentru vinuri a venit cat se poate de natural. Odata cu ea, a renascut si virusul colectionarii ca, deh, ce iubitor de vinuri nu viseaza macar la cateva sticle mai deosebite in colectia sa? Intotdeauna m-am intrebat si am fost intrebat, ce anume ma determina sa cheltui atatia bani pe cateva sticle cu "suc de struguri fermentat"? Am incercat sa dau un raspuns logic, dar nu prea a mers. Nici acum nu stiu exact care este motivul, dar ceea ce stiu sigur este ca tine de virusul mai sus-amintit. Doar cei care au trecut sau trec prin astfel de faze, pot intelege cum sta treaba. Bineinteles, ratiunile financiare te imping de multe ori sa fii cumpatat, sa alegi cu grija anumite sticle de vin. Dar, de multe ori, nu imi iese pasenta. Periodic, ma paleste acea dorinta nebuna de a "arunca" sume destul de mari pe vinuri despre care nu am habar cum se vor prezenta la momentul destuparii. Este un risc, dar in acele momente, pur si simplu nu-mi pasa. Trecand peste toate astea, cred ca aceasta pasiune pentru vin poate fi rezumata simplu, parafrazand-o pe Maya (interpretata magistral de Virginia Madsen), din filmul Sideways. Fiind intrebata ce anume a determinat-o sa intre in lumea vinului, dupa ce expune mai multe motive, incheie scurt, dar la obiect:
"And it tastes so fucking good!"
Astept ganduri si din partea altor "maniaci" :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
17 comentarii:
Eu nu iti impartasesc partea cu colectionatul sticlelor de vin. Si eu, ca atatia, am colectionat te miri ce, da' in ziua de azi mi-a cam disparut mania. De fapt, colectionez ceva: amintirea vinurilor baute:)
Ehh, sunt bune si amintirile :)
Pai cum? Dopuri nu mai colectioneaza niciunul?
Ei cum, ba da :) Tot eu :D
Nope. Dar ii inteleg pe cei care o fac
Tot la capitolul amintiri se duc si alea
Domle, io am avut o pasiune premonitorie ca să zic aşa: colecţionam pungi de cafele: Mde, avea maică-mea nişte clienţi de-o mai regalau cu câte-o cafea cehoslovacă, ba uneori chiar italiană ori braziliană. Ani întregi am adulmecat la ele. Şi uite-mă-s acuma: de-mi scoţi cafeaua de sub nas, adorm la loc. By the sideway: cartea e tradusă în româneşte de nişte ani. Şi-i amuzantă. Enjoy.
Ms de pont, Onofre!
Alvorada, ohoo ce vremi... :D
O, nici nu-mi aminti. Am luat una de curând: poi dacă cea mai bună cafea de pe vremea răposatului adusă şi aia pe sub mână era la fel de proastă ca aia de-am luat-o io din Luilekkerland... nasoale vremi! :)) Din fericire nu mi-a alterat amintirile, doar papilele gustative şi doar temporar.
Cred ca la vinuri e mai complicat cu colectionatul. Ar trebui sa fi un producator, o scoala de viticultura sau un borfas cu multe parale, ca sa-ti permiti un stoc serios de vinuri. Altfel, eu prefer (momentan) pe post de sinonime, urmatoarele etichete : adunatura de sticle, material didactic sau provizii pentru "vremuri grele" (a se citi vremea cand ma voi capatui cu vreo "nefasta".) :)
Parca la timbre era mult mai usor ... nu aveai vizitatori, care ar fi supt un pahar de vin, in timp ce admirau colectia. :)
am vazut pe blogul lui Darius si pe cel al Pivnicerului poze din beciul cu vinuri.
or fi colectii sau material didactic? :)
daca e a doua varianta, m-as inscrie ca si cursant.
@Florin,
Asa este, ai dreptate :) Ma rog, nu am vrut sa sune chiar ca sunt un colectionar de vinuri, pentru ca nu sunt, in adevaratul sens al cuvantului. Am vrut sa scot in evidenta faptul ca, din cand in cand, "ceva" ma impinge sa arunc o gramada de bani pe anumite sticle de vin, numite de unii - "de colectie". Am o mica adunatura, care va creste probabil, dar in nici un caz nu voi pastra sticlele de vin doar ca obiecte de contemplatie :)
Doar ca eu, unul, am tendinta de a tine mai mult timp anumite sticle la pastrat...
Nu am dreptate.
Era doar o parere personala, izvorata probabil din "neputinta" de a pastra sticlele in beci, o perioada mai lunga. :) (spre deosebire de timbre, pe care le am in clasoare si acum).
Cunosc acel "ceva" care te impinge sa golesti portofelul la vederea unor etichete cu rezonanta; esti cuprins de entuziasm cand pleci cu trofeul acasa, astepti cu nerabdare (ore, zile, luni, poate si ani) momentul in care dopul face poc! apoi ?!... satisfactie totala sau dezamagire crunta.
Daca ultima stare conduce detasat in topul degustarilor ... te intorci resemnat la timbre. :)
Ambele stari fac parte din joc :) Asta probabil ma determina sa scot bani multi pe anumite sticle :) Imi asum riscurile, pe care le cunosc foarte bine. Pentru mine, banii sunt doar un instrument cu ajutorul caruia imi intretin aceasta pasiune; de altfel, gandind asa, nu voi regreta niciodata sumele de bani cheltuite...altfel, deveneam comerciant si nu un simplu pasionat :)
eu si sticle de vin in aceasi casa nu putem coexista :))
Hehehe, atunci muta-le in alta casa :))
Trimiteți un comentariu