Criza de identitate a autorului acestui blog se adanceste pe zi ce trece. Nu mi s-a intamplat niciodata sa nu scot o postare din joben timp de 3 saptamani.
Mi-am dat seama ca, pe langa lipsa de inspiratie, un rol important il joaca si lipsa acuta a unei motivatii pentru a continua. Motivatie care, in ultimul an cel putin, a disparut aproape complet. Aceasta situatie este strans legata si de starea generala a vinului romanesc. Dan a scris un articol foarte interesant despre norii negri care se vor aseza linistiti si inevitabil peste industria autohtona de profil. Era de asteptat, cei care vad lucrurile din unghiul potrivit au anticipat o astfel de furtuna. Ba chiar pot spune ca se putea observa de la o posta, asta sa ma exprim plastic.
Cu aproape 3 ani in urma, am facut o scurta analiza asupra unui interviu oferit de Aurelia Visinescu. Tot despre o criza era vorba, dar cea vazuta din perspectiva producatorului de vin. Ei bine, pot spune ca am anticipat unele valuri produse de viitorul tsunami previzionat de Dan. Am atins problema exporturilor si a supraproductiei in raport cu cererea. Am dat si exemple din lumea larga pentru a sublinia ca mai toate tarile producatoare de vin au trecut, trec si vor trece prin astfel de convulsii. Nu cred ca trebuie sa disperam, cu toate ca Romania, dupa cum prea bine stim, este tara originalitatii in materie de orice. Cine are un plan, macar binisor pus la punct, va scapa doar cu rani superficiale. Ceilalti vor suporta consecintele directiei haotice pe care au ales-o si a goanei dupa un profit imediat.
Cat despre mine, consider ca am latrat destul la poarta inchisa a industriei, De-a lungul a peste 6 ani de activitate bloggeristica, cred ca am atins toate problemele posibile si imposibile ale acesteia. S-a intamplat ceva concret? Consider ca nu. Care este rostul unei lupte pierdute din start? Chiar credeti ca poveste lui Don Quijote este doar una haioasa si plina de aventuri nevinovate? Stiti care este, cu adevarat, destinatia finala dupa cateva batalii impotriva morilor de vant? Depresia, cateodata acuta, cateodata detasata.
Dar aceasta lupta are si o parte pozitiva pentru cel care o poarta: la final, il poate ajuta sa-si traseze mai clar obiectivele si sa se concentreze pe ceea ce il intereseaza cu adevarat. In concluzie, viitorul acestui blog este inca incert. Ca si cel al industriei noastre. Va urez o criza fericita!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Boss, industria nu e treaba ta, de fapt. Cred. Fiecare pasare pe limba ei piere. Blogul se numeste Vinul si Pasiunea, nu? Intoarce-te la radacini si vezi ce te-a tinut pana acum in viata: placerea de a descoperi un vin bun, de a-l impartasi, de a-l scoate la lumina pentru altii asemenea tie. Daca pasiunea mai e acolo, las-o sa se manifeste cand are ea chef si gata.
Radule, nu ai idei rele :D Este destula pasiune acolo, cat pentru vreo 10, dar se pare ca am o mare pana de inspiratie...
Trimiteți un comentariu