Vin si circ

Nu stiu daca a sesizat cineva pana acum dar, de la o vreme incoace, am renuntat sa mai scriu articole in care sa ridic la fileu multiplele probleme care macina industria de vin autohtona. Cu tot ce implica ea: producatori, comercianti si alti compusi derivati. Am incercat sa ma limitez la a scrie doar despre diverse vinuri incercate, intr-un mod cat se poate de plictisitor. Pe de alta parte, ma incearca un teribil sentiment de sictir vis-a-vis de tot circul din industrie. Pentru ca asta a devenit, mai ales in ultima vreme: un circ monstruos, in care clovnii joaca un rol pivotal. In plus, toata "lupta" asta din cei aproape 6 ani de "bloggerit" a devenit una demna de personajul lui Cervantes si ale sale mori de vant.

Am tot auzit ca ar trebui ca noi, bloggerii, sa ne implicam mai mult in acest domeniu si sa jucam ceva mai dur in liga educationala. Dar, de fapt, noi suntem buni doar sa criticam de pe margine si sa ne dam cu parerea, in cel mai neavizat mod cu putinta. Educatie? Multi uita un element esential: pentru ca educatia sa reuseasca, trebuie sa beneficiezi si de "subiecti" care sa fie dispusi sa o accepte. Trebuie sa existe un material genetic pe masura, de care sa se lipeasca ceva. Rezultatele se vad, cu varf si indesat, in toate domeniile din tarisoara noastra draga. Multi au incercat sa faca educatie pe aici, dar au esuat lamentabil. Ma intreb, oare de ce? Toti dau vina pe cei care educa, dar aproape nimeni nu arata degetul si spre cei care ar trebui sa fie educati. Normal, e mai simplu asa. Este fix ca in fotbal sau in alte sporturi de echipa: cand echipa joaca prost, singurul vinovat este antrenorul. Capul lui Motoc vrem!

Dar sa ne intoarcem la durerile noastre de zi cu zi. In ultimele zile, am asistat la un nou atac (nimic nou, de fapt) asupra acestei infame tagme a bloggerilor de vin. Dupa un patron de restaurant, excelent pozitionat sub Grant, am trecut printr-un atac concertat din partea unor "confrati" (vezi cazul Lidl) si, iata, am sfarsit prin a fi luati in vizor de un oarecare comerciant de vin, posesor de pravalie in celebra piata Domenii. Din partea mea, cel putin, totul s-ar fi terminat foarte usor, cu un elegant block si report pe facebook. Dar, dupa ce am urmarit elucubrantele idei ale respectivului vanzator, mi-am zis ca, de aceasta data, propriul amuzament ar trebui sa invinga. Pentru ca, in acest caz, ideile sunt atat de lipsite de cea mai elementara logica, incat totul a devenit un interesant studiu de caz clinic. Este fascinant cum specia atacatorilor de bloggeri are chiar capacitatea de a suferi mutatii. Exact ca un virus. Mutatia respectiva se manifesta acum printr-un delir prelungit, cu accente orgasmice pe alocuri, si cu momente demne de sindromul personalitatii multiple. Daca nu ma credeti, aruncati un ochi aici.

Pe scurt, ideea de baza este urmatoarea: daca nu vinzi vin, nu te pricepi si nu ai dreptul sa scrii despre el. Nici macar sa postezi poze cu vinuri. Este clar? Mai este nevoie de lamuriri suplimentare? Cred ca am zis destul. Din pacate, cam asta este imaginea pe care industria de profil tine mortis sa o afiseze cu ostentatie. Si mai aveti pretentia ca eu sau altii sa sprijinim neconditionat acest surogat, care deja incepe sa arunce sageti inmiresmate de putreziciune? S-o faca altii, cei care au cu adevarat ceva de castigat din acest demers. Si, slava zeilor, sunt destui.