Arta de a face vinuri proaste: Lopez de Heredia si bloggerul ajuns in pragul dementei

Candva, demult, credeam ca dementa este un flagel care ataca incepand cu o anumita varsta. Una destul de inaintata, ca asa-i in tenis. Bineinteles, exista si exceptii. Iar in ultima vreme incep sa cred ca si eu fac parte din acest club exclusivist al exceptiilor.

Domnul X, caruia i-am dedicat deja o postare, a comis-o din nou. Doar pentru a ne arata inca o data cat de necunoscatori sunt unii dintre noi. Detalii puteti afla la Dan Micuda, dar va invit sa cititi si oda de mare angajament, dedicata de George Mitea prim degustatorului de sub Podul Grant.

Pentru a-mi demonstra lipsa totala de cunoastere in ale vinului, m-am gandit sa adun laolalta toate notele de degustare in care a fost implicat un vin de la Heredia. Privind retrospectiv, mi-am dat seama ca trebuie sa fi fost sub influenta unor substante halucinogene. Sau sub spectrul bolii amintite mai sus. Mai grav este ca si cei prezenti la degustarile respective au fost loviti de aceleasi simptome. S-o fi transmitand prin aer, cine stie? In orice caz, domnul X ar cam trebui sa se potoleasca cu toate aceste tertipuri ieftine si de toata jena. Isi sapa singur groapa si deja stiu cativa musterii care abia asteapta sa arunce pamantul.

1. Vina Tondonia Reserva 1991 - Lopez de Heredia
- Heredia a devenit deja unicat in Rioja. Cred ca este ultimul bastion puternic al traditionalistilor, in batalia acestora cu adeptii modernismului din aceasta zona. Vinurile produse de Heredia nu sunt gandite pentru gustul celor multi. Ele reflecta 100% filozofia producatorului, pentru care cuvantul compromis nu exista in dictionar. Ca sa va faceti o idee de ansamblu, astfel de vinuri sunt invechite vreo 3 ani in butoaie, apoi inca vreo 10 in sticla, inainte de a fi lansate pe piata. Dar sa trecem la acest minunat exemplar, Vina Tondonia Reserva 1991. Initial, nas intens dominat de nuante de creme brulee, miere, ceara si un usor iz de petrol. Tipic pentru aceasta varsta. Gustativ, poate fi considerat un vin light dar cu o prezenta buna, cu un mijloc extrem de citric si un final lung si floral, plus o aciditate care taie in limba ca o lama. Post-gust interminabil. Cred ca si dupa vreo 2 minute, inca mai simteam vinul pe papile. Dar partea cea mai interesanta a venit abia mai incolo. Mona a facut un mic experiment, lasand vinul in pahar intreaga seara. Ei bine, acest Heredia s-a comportat ca un vin rosu, imbunatatindu-se dramatic prin aerare. Nasul a evoluat tot timpul, au aparut si fructele uscate, mai ales caise, plus ceva ananas. Si asa a tinut-o cateva ore. De departe, cel mai complex vin alb de care am avut parte, un exemplar superb si cameleonic, diferit de fiecare data cand duci paharul la nas.

2. Vina Tondonia 1984

Culoare trandafirie, cu borduri portocalii, ceva in genul unui Pinot vechi. Nasul este unul scoala pentru un Rioja matur: aluzii subtile de coaja de portocala, condimente, piele, tutun aromat, acele impresii de toamna tarzie des intalnite in astfel de ocazii. Totusi, fructul nu lipseste, manifestandu-se sub forma cireselor si visinelor putrede. Un parfum intens, dar elegant in acelasi timp. Gustativ, dupa cum ma asteptam, vinul prezinta un corp foarte light dar expresiv; nuantele condimentate sunt dublate de surprinzatoare note de cireasa suculenta, aciditatea este perfect integrata si da, incredibil sau nu, inca mai exista o reduta de tanini fini si polisati. Finalul este lung, usor dulceag si foarte persistent. Si asta vine din partea unui vin care ar fi respins de cei mai multi ca fiind "subtire".

3. Vina Tondonia Blanco 1984

Culoare galben-auriu intens si stralucitor. Nasul este foarte intrigant, asa cum ma si asteptam, de altfel. Debuteaza cu note oxidative, care amintesc de un cognac fin, nuci arse si miere. Dar, odata ce aerul isi face treaba, din pahar incep sa iasa la suprafata aluzii de fructe uscate si confiate (caisa este vioara intai), ananas si citrice. La un moment dat, apar meteoric si senzatii de hidrocarburi, dar foarte fade si inlocuite imediat de note florale. Cata complexitate pentru un entry level; acesta este genul de vin care te face sa duci mereu si mereu paharul la nas. Gustativ, avem un atac initial in forta, vinul oferind o senzatie aproape vascoasa in mijloc. Fructele uscate isi fac simtita din nou prezenta, concentratia aromelor este ireala (ca si in cazul rose-urilor); dar, spre final, vinul vireaza in cu totul alta directie, una dominata de prospetime si note citrice care vin in valuri. Aciditatea este si ea ireala pentru un alb cu 29 de ani la bord, iar finalul este marcat de nuante de coaja rasa de lamaie si senzatii usor condimentate. Post gust extrem de lung si persistent.

4. Vina Tondonia Rosado 1995

Olfactiv, acest vin m-a luat complet prin surprindere, inselandu-mi toate asteptarile. Note de cognac, superb completate de puternice impresii autumnale: flori uscate, frunze vestejite, fructe rosii putrede, plus tutun aromat. Nasul acestui rose seamana incredibil de mult cu cel al unui Pinot Noir matur. Complexitate care m-a lasat perplex. Dar surpriza si mai mare a venit la nivel gustativ; o concentratie ireala a fructului, vinul iti invaluie toata gura, nu lasa nici un coltisor neatins. Rotund, cu o greutate lipsita de agresivitate si o puritate care te face sa ramai tamp in fata paharului. Aciditate aflata inca la datorie, iar finalul este interminabil. Dupa vreo 2 minute, am renuntat sa mai cronometrez persistenta aromelor pe bietele mele papile. Nici macar nu m-am obosit sa mai identific aromele, m-am lasat pur si simplu purtat de senzatiile create de acest vin, parca picat de pe alta planeta.


5. Vina Tondonia Rosado 1997

Poate pare de necrezut, dar varianta 1997 a fost complet diferita de cea din 1995, la toate capitolele. Culoare aduce aminte mai degraba de un alb puternic oxidat, decat de un rose clasic. Nasul este incredibil de proaspat si precis: impresii citrice, biscuiti, o intreaga pleiada de arome care amintesc de o patiserie, cirese albe, petale de trandafiri. La un moment dat, ai impresia ca ai in fata o sampanie. Gustativ, vinul debordeaza de tinerete si prospetime, senzatie la care contribuie si aciditatea aflata inca la cote inalte. Mai catifelat decat bruta '95, cu un grad de baubilitate ridicat si cu un final dominat de note citrice si condimente.

6. Vina Gravonia 1994

Culoare galben-auriu intens. Imediat dupa deschidere, nasul este de-a dreptul exploziv si intoxicant. Un mix incredibil de caise uscate, miere, ghimbir, sofran, curry, ceara, mere supracoapte si aluzii florale. Odata cu aerarea, vinul devine din ce in ce mai retinut, explozia initiala se estompeaza, intregul ansamblu devenind mai elegant. Gustativ, atacul intial este unul in forta, cu mult fruct confiat, ceva ananas si mar; dupa care urmeaza o avalansa citrica care trezeste instant papilele. In prima jumatate de ora, aciditatea abia se mai simte dar, odata cu trecerea timpului si cresterea temperaturii, aceasta revine in joc, exact ca un boxer trezit din pumni. Finalul este lung si persistent, cu evidente note saline, condimentate si de fruct uscat.

7. Vina Bosconia 2003

Sa va spun totusi cateva cuvinte despre Vina Bosconia 2003. Anul in cauza a fost unul extrem de fierbinte in toata Europa si multe regiuni au avut de suferit in urma valului de caldura. Fruct supra copt, chiar ars in unele cazuri, aciditate scazuta si tanini plecati in lumea celor drepti. Bombe de fruct lipsite de prospetime, a caror longevitate a sucombat inainte de vreme. Ei bine, au existat si exceptii. Se pare ca cei de la Heredia au stiut cum sa puna problema, pentru ca acest Bosconia sare clar din schema creionata mai sus. Olfactiv, am fost intampinat de un mix exploziv de fruct matur, dar si proaspat, condimente, tutun aromat de calitate, piele si aluzii pamantoase. Gustativ, atacul are o intensitate medie si o rotunjime de invidiat, iar mijlocul este dominat de fruct proaspat si pur; totul curge lin, nu exista margini aspre, aciditatea este la cote inalte, iar taninii rafinati sunt inca prezenti la datorie. Final mediu-lung, dominat de note condimentate si de fruct usor confiat.

Vinul a ajuns intr-o moment optim de consum, dar mai are ani destui in fata si poate rezista cu brio in acest stadiu. Toate elementele sale se afla intr-un echilibru desavarsit, fara cusur. "It's flawless", dupa cum ar spune englezul.


P.S. Nu am atasat poze pentru fiecare sticla in parte. Vreau ca toata lumea sa creada ca impresiile  respective sunt inventate sau am dat copy-paste din alte surse. Este mai misterios asa, nu credeti?