Problemele unui tampit de Romania...

Revin cu unul dintre marile mele ofuri cand vine vorba de Romania: politica de preturi practicata de unii comercianti mioritici. O prima semnalare vis-a-vis de aceasta problema am facut-o aici. Atunci am facut referire strict la magazinele specializate si doar pentru o anumita categorie de vinuri. Daca in acel caz mai pot intelege de ce unele vinuri au preturile pe care le au, alta este situatia cand vorbim de hypermarket-uri.

De fiecare data cand am avut ocazia, am tot laudat Carrefour pentru selectia de vinuri excelenta, mai ales la cele de import. Sunt multe magazine de specialitate care nu detin atatea grand cru classe-uri de Bordeaux, cate poti gasi in acest hypermarket. Acum cativa ani, cand ma stabilisem in Bucuresti, puteai gasi vinuri mari la preturi foarte, foarte bune. Astazi, lucrurile nu mai stau chiar asa, cu toate ca mai poti gasi vinuri bune la preturi decente. Bineinteles, achizitionarea unui vin din hypermarket reprezinta si un risc serios, mai ales datorita conditiilor de stocare mai putin ideale. Totusi, daca urmati anumite tertipuri, sunt sanse mari sa nu aveti surprize neplacute. Unul dintre ele este sa profitati de festivalul vinului din Carrefour (prin septembrie, daca nu ma insel), atunci cand sunt aduse vinuri abia lansate pe piata, si la preturi mai bune.

Dar sa ajungem unde zace durerea mea cea mare. In acelasi Carrefour se intampla, de la o vreme, un fenomen a carui logica elementara imi scapa cu desavarsire: modificarea absolut aberanta a unor preturi la anumite sticle de vin. Poate va intrebati ce este atat de neobisnuit in aceasta practica, mai ales ca e vorba de Romania. Ei bine, inteleg sa urci tarifele pentru vinurile care au succes si care se vand relativ bine. In schimb, imi este imposibil sa inteleg care este rostul sa umfli pretul unor sticle care zac pe rafturi cu anii si nu le cumpara nimeni. Credeti-ma, am urmarit in mod constant anumite sticle, altfel nu-mi sarea in ochi un asemenea fenomen.

Si acum, cateva exemple concrete. Primul caz demn de semnalat este al unei superbe sticle de Mouton Rothschild 1998 care, cu ceva ani in urma, aterizase in Carrefour Militari la un pret excelent pentru un asemenea nume - putin peste 500 de lei. Peste vreun an de zile, timp in care nu s-a miscat un cm de pe raft, acea sticla apare in Carrefour Orhideea la astronomicul pret de 1200 de lei! Dar, de data aceasta, nu se regasea la standul oficial de vinuri, ci in cadrul unui boutique cu bauturi de lux care, atentie, tinea de acelasi hypermarket. Era vorba de aceeasi sticla, pentru ca disparuse din Militari si aparuse ca prin minune in Orhideea; in plus, avea si acelasi mic defect al etichetei, pe care il observasem prima data.

Deasemenea, vinuri ca Haut Bages Liberal 2002 si Grand Puy Ducasse 2002, care au lancezit pe rafturile din Bucuresti undeva la 89 de lei/sticla, au aparut in Carrefour Braila. Poate va imaginati ca s-au aplicat ceva discount-uri la ele. Pe naiba! Din contra, s-au mai pus vreo 10 lei in plus la pret. Deh, au avut un succes memorabil la vanzare, de aceea se tot muta dintr-un stabiliment in altul. Mai nou, acum vreo 2 ani cand aparusera primele Bordeaux-uri din 2005, am achizitionat un Chateau La Tour de Mons la un pret foarte bun - vreo 65 de lei. Zilele trecute, acelasi vin in Carrefour Braila zacea pe rafturi cu 95 de lei in dreptul lui.

Sincer, nu sunt un specialist in ale comertului, dar astfel de practici sunt de un paradox rar intalnit si pe care le poti experimenta, probabil, doar in minunata noastra tarisoara. Nu de alta, dar in Carrefour-urile frantuzesti se intampla exact pe dos. Toate stocurile de vin care se vand greu, sunt bagate la discount-uri puternice. Actiunea are un succes foarte mare in fiecare an, oameni din toata Europa venind si cumparand lazi intregi de cru classe-uri Bordeaux; chiar si vinuri ca Margaux, Latour sau Mouton se vand cu aceasta ocazie, undeva sub 100 de Euro/sticla.

Nu stiu cum sa-mi explic o astfel de politica, chiar nu stiu. Poate sunt eu tampit si nu inteleg cu ce se mananca, de fapt, comertul asta. O fi vreun soi de fizica cuantica. Sau poate, mai degraba, traiesc intr-o tara care ne ia drept tampiti pe cei mai multi dintre noi si unde paradoxurile de acest fel sunt prezentate ca facand parte din normalitate...

Enoteca de Savoya

Probabil multi dintre voi ati auzit deja de acest local dedicat vinurilor si aflat in urbea Timisoarei. Cred ca si pivnicerul nostru ne poate povesti mai multe, cum numai el stie sa o faca, despre acest minunat stabiliment. Aceasta postare nu se vrea a fi o reclama. Nu ma plateste nimeni, relax. Dar aparitia unor astfel de locatii dedicate vinului bun merita a fi semnalate si promovate.

 Acum cateva luni in urma, un bun prieten de-al meu, care a fost "inregimentat" in Timisoara, ma suna si imi povesteste incantat despre acest adevarat templu al vinului. Cred ca acest concept este unic in Romania. Este si magazin de vinuri, si bistro unde puteti servi un pahar de vin cu prietenii. Exista si un sistem tip "enomat", pe baza de card pe care il puteti alimenta cu o anumita suma pentru a degusta vinurile care va intereseaza. Acest sistem este excelent pentru cei care se pierd in multitudinea de nume si sticle din oferta si care doresc sa stie sigur pe ce vor da banii. Daca doriti sa si mancati ceva, localul va pune la dispozitie diverse platouri cu branzeturi si afumaturi care sa acompanieze vinul degustat. Deasmenea, Enoteca de Savoya organizeaza periodic degustari pe teme specifice, precum si alte manifestari de interes cultural.

Cei interesati de selectia de vinuri pot arunca o privire in magazinul online pus la dispozitie de timisoreni. Trebuie sa recunosc ca aceasta selectie este una chiar impresionanta si puteti gasi diverse sticle adunate de prin toata lumea. In ceea ce priveste Franta, sunt bucuros ca vinurile de Languedoc si-au gasit un loc de cinste, pentru ca aceasta regiune in continua crestere ofera, in acest moment, cel mai bun raport calitate-pret din Franta. Si Austria este reprezentata foarte consistent, probabil cea mai buna selectie de pe la noi. Preturile sunt pentru toate buzunarele, exista si discount-uri destul de bune daca intruniti anumite conditii, bineinteles. Pentru cei care nu se afla in Timisoara sau imprejurimi, am o veste buna: este posibila si livrarea in tara (m-am interesat personal in acest sens).

La mai mare!

Mari legende din lumea vinului: Chateau Cheval Blanc 1947

In ultima vreme, am fost cam zgarcit cu recomandarile dar acest lucru s-a intamplat din motive destul de obiective. Mica mea "adunatura" de vinuri s-a rarit considerabil de ceva timp incoace. Dar exista un plan solid de reconstructie in acest sens, asa ca voi reveni, cat de curand, cu propriile experiente oenologice. 

Pana atunci, m-am gandit sa va impartasesc o poveste care deja poate fi incadrata la capitolul legende nemuritoare. Nu este povestea unor oameni, cu toate ca au avut si ei o contributie la consolidarea mitului. Este povestea unui vin special, in care se poate regasi oricare dintre noi, la un moment dat al existentei noastre. Personajul principal al povestii este nimeni altul decat Chateau Cheval Blanc 1947, probabil cel mai celebrat vin al secolului trecut; iar ceva imi spune ca si o buna parte a acestui secol in care ne aflam va fi marcata de existenta acestui lichid miraculos. 

 Va intrebati, probabil, ce este atat de special cu acest vin? In definitiv, este "doar" un suc de struguri fermentat, nu-i asa? Sau poate este ceva mai mult decat atat? Sa fie preturile uriase la care ajunge in cadrul licitatiilor? Poate pentru unii conteaza acest aspect, dar reputatia unui vin nu sta doar in banii scosi din buzunar pentru achizitionarea sticlei respective. Dar atunci, de unde fascinatia eterna care infierbanta imaginatia si papilele gustative ale criticilor, cunoscatorilor sau a unor simpli iubitori de vin norocosi?

Raspunsul sta, in primul rand, in conditiile aproape imposibile in care a luat nastere acest "accident fericit al naturii" - asa cum ii place lui Pierre Lurton (actualul manager al domeniului) sa alinte Cheval Blanc 1947. Este un vin plin de defecte tehnice, nascut in conditii de vreme aberante si care, totusi, este in mod constant descris ca "cel mai reusit vin facut vreodata" sau "o experienta care iti schimba viata". Pentru a intelege mai bine cum este posibil un astfel de paradox, va propun sa facem o scurta calatorie in timp.

Anul 1947 face parte din minunatul trio de recolte extraordinare care au "lovit" Bordeaux imediat dupa marele razboi; un trio care a inceput cu 1945 si s-a sfarsit cu 1949. Doua aspecte importante au deosebit recolta 1947 de surorile sale mai sus amintite: au fost favorizate vinurile de pe malul drept al raului Gironde (St. Emilion si Pomerol), si temperaturile extreme din acea vara. Lunile iulie si august au fost incredibil de fierbinti, iar in septembrie vremea a devenit de-a dreptul tropicala. Pana in momentul recoltei, strugurii erau mai mult sau mai putin "prajiti", iar aceasta caldura nemaintalnita si-a facut simtita prezenta si in procesul de vinificatie. Trebuie sa retineti ca, in acele vremuri, nu existau metode de a controla temperatura in vinarii. Drept rezultat, foarte multi producatori au experimentat ceea ce putem numi "fermentatii blocate" - mai exact, drojdiile au incetat sa converteasca zaharul natural din must in alcool. Un astfel de fenomen poate lasa in vin un nivel alarmant de zahar rezidual cat si de aciditate volatila.

Dificultatile uriase cu care s-au confruntat vinificatorii in acel an, sunt ilustrate foarte bine de Thierry Manoncourt (foto stanga), vesnic tanarul proprietar al Chateau Figeac, un alt nume legendar din St. Emilion si martor activ al acelor vremuri. Thierry isi aminteste ca, pentru a putea continua fermentatia, a decis sa introduca gheata in cuve si considerand astfel ca este de preferat putina diluare decat sa piarda vinul. Aceasta metoda a dat roade in cele din urma si Thierry a reusit sa evite blocajul fermentatiei.

Dar, impotriva cursului jocului (sa folosesc o exprimare din sport), din acest adevarat iad au evadat cateva vinuri considerate monumentale pana in ziua de astazi. Petrus si Lafleur, ambele aflate in comuna Pomerol, au produs vinuri care au acum un statut mitic. Totusi, renumele cel mai mare l-a castigat Cheval Blanc - produsul unei fermentatii blocate si cu semenle vitale corespunzatoare (3 grame/litru de zahar rezidual si aciditate volatila ridicata). Chiar daca Cheval Blanc se bucura de o recunoastere mai larga decat Petrus si Lafleur, acest renume a fost castigat datorita calitatii vinului. Poate ca fisa sa tehnica arata mai degraba a certificat de deces, dar vinul s-a incapatanat sa devina un mic miracol care pare ca sfideaza timpul si tot ceea ce inseamna vinficatia moderna. Recolta 1947 a propulsat Cheval Blanc in liga elitei din Bordeaux, iar vinurile din St. Emilion si Pomerol au inceput sa castige in popularitate. Cu toate acestea, Cheval a continuat sa-si vanda vinul vrac pana in anii '60, iar pana in anii '70 minunea din 1947 s-a vindut la preturi foarte mici. Dar timpurile s-au schimbat destul de mult. In 2007, la o licitatie organizata de Christie's in Londra, o cutie de Cheval Blanc 1947 a fost vanduta pentru "doar" 147.000 de dolari, sau putin peste 12.000 de dolari/sticla.

Iata ce au de spus cativa dintre cei care au avut sansa sa deguste aceasta "bestie" defectuoasa, nascuta cu forcepsul dar, totusi, atat de iubita. Legendarul Michael Broadbent il descrie ca fiind comparabil cu un vin de Porto in concentratia si dulceata sa. Aceasta analogie a fost facuta de majoritatea criticilor de vin si apare in multe note de degustare. Robert Parker il descrie astfel: "Ce mai pot spune despre acest mamut care aduce mai mult cu un vin de Porto decat cu un vin rosu de masa sec? Cheval Blanc 1947 dezvaluie o textura atat de densa incat poate fi luat drept ulei de motor. Structura onctuoasa si bogatia dulce a fructului sunt incredibile...perfect sau aproape perfect de fiecare data cand am avut parte de el". Nota maxima acordata (100 puncte) are mai putina importanta. In continuare, Parker trage unele concluzii care pot parea ciudate, mai ales venind din partea lui: "Luati in considerare faptul ca acest vin este, tehnic vorbind, groaznic de sarac in aciditate si cu un grad de alcool excesiv de ridicat. Mai mult, nivelul de aciditate volatila ar fi considerat intolerabil de oenologii zilelor noastre. Cu toate acestea, cum pot ei explica ca, dupa atatia ani, acest vin este remarcabil de proaspat, fenomenal de concentrat si cu o complexitate profunda? Acest lucru trebuie sa te puna pe ganduri vis-a-vis de directia spre care se indreapta vinificatia moderna". 

Oricum, Cheval '47 nu este un vin "fortat"; este un vin care, practic, s-a produs singur, prin propriile puteri. Acest lucru este scos in evidenta si de Pierre Lurton (foto dreapta), actualul manager al domeniului. Pentru acesta, Cheval '47 este un lichid miraculos; ar fi trebuit sa fie distrus de defectele sale dar, intr-un mod inexplicabil, s-a transformat intr-o mica minune care castiga batalie dupa batalie in razboiul cu timpul necrutator. Toate defectele au devenit calitati si a rezultat un vin exceptional. Referitor la contributia umana in acest succes, Lurton a remarcat ca cei responsabili nu au facut decat sa realizeze ca toate elementele vinului aveau sa-si urmeze propria cale; in consecinta, au avut curajul necesar sa stea deoparte si sa lase lucrurile sa evolueze de la sine.

Acesta este, in esenta, Cheval Blanc 1947. Un vin care si-a transformat defectele in virtuti, un vin care pare nemuritor; un supravietuitor de rasa, un luptator care nu cedeaza niciodata, in ciuda sortilor potrivnici. In final, este o frumoasa poveste de viata la care noi, oamenii, ar trebui sa reflectam mai des. Poate de aceea vinul este cel mai apreciat lichid intre lichide - pentru ca el, mai presus de toti ceilalti,  ne reaminteste in mod constant ce reprezinta, de fapt, natura umana...

Burgundia: analiza etichetelor

Asa cum v-am promis in episodul anterior dedicat Burgundiei, vom analiza o serie de etichete specifice acestei zone viticole. Veti vedea ca simpla analiza a etichetei unui vin va poate dezvalui cam tot ce e nevoie sa cunoasteti despre sticla respectiva. Bineinteles, ideal ar fi sa gustati vinul propriu-zis, dar cu acest aspect nu va pot ajuta prin intermediul undelor internaute :)

Am ales etichete din diverse regiuni si am incercat sa acopar mai toate treptele de clasificare, despre care puteti afla mai multe aruncand o privire aici. Deci, sa purcedem.

Acesta este un Chablis clasificat Grand Cru, al producatorului Louis Michel & Fils. De retinut este ca exista o singura mare denumire Grand Cru in Chablis, formata din 7 micro-climate, iar Vaudesir este unul dintre ele. In aceleasi coordonate se inscriu si etichetele pe care veti vedea mentiunea Chablis Premier Cru.

Bineinteles, puteti intalni si denumirile generice Chablis, asta insemnand ca vinurile respective nu fac parte din clasificarile de tip Grand Cru sau Premier Cru.

 

Ne mutam in Cote d'Or, mai exact in partea nordica a regiunii - Cotes de Nuits. Spre deosebire de Chablis, aici fiecare podgorie de tip Grand Cru are propria denumire de origine si, mai important de retinut, nu este obligatorie mentionarea pe eticheta a comunei de origine. In consecinta, chiar daca Echezeaux face parte din comuna Flagey-Echezeaux, acest lucru nu este mentionat pe eticheta. Singurul indiciu in acest sens il puteti gasi la mentiunea producatorului; in cazul de mai sus, Domaine Dujac se afla in comuna Morey Saint-Denis.

 

Ramanem in Cote d'Or si iata un exemplu clasic de vin cu denumire generala comunala, neclasificat Grand Cru sau Premier Cru. De obicei, pe etichetele unor astfel de vinuri va aparea doar mentiunea comunei de origine (village). In functie de fiecare zona in parte, mai poate aparea in plus denumirea sub-climatului, daca este cazul (vezi cazul Chablis de mai sus); sau, cu referire la exemplul nostru, unde apare mentiunea Vieilles Vignes (vite batrane sau vechi). In anii foarte buni, astfel de vinuri comunale pot fi o alegere inteleapta si datorita preturilor mai mici.

Ajungem in Cotes de Beaune, unde puteti vizualiza un Grand Cru al denumirii de origine Corton. Producatorul este Faiveley, unul dintre marile nume ale Burgundiei. Corton este o apelatiune "uriasa" pentru Burgundia, acoperind o suprafata de peste 160 ha; exista un numar de micro-climate in zona, care pot sau nu aparea pe eticheta (in acest caz, climatul este mentionat - Clos Des Cortons). Cu o astfel de intindere, vinurile din regiunea Corton pot varia destul de mult in calitate, asa ca este necesara o atentie in plus din partea celor interesati.

Un exemplu din Volnay, una dintre cele doua denumiri comunale din Cotes de Beaune care au productie 100% de vinuri rosii (cealalta fiind Pommard). Climatul in cauza - Clos Des Chenes - este unul clasificat Premier Cru. Un element decisiv atunci cand doriti sa achizitionati vinuri din Burgundia este numele producatorului (cunoscuti mai mult drept negociants). Aici este vorba de Joseph Drouhin, unul dintre numele importante din zona si ale carui vinuri le puteti gasi si pe la noi. 

Un exemplu din zona Cote Chalonnaise, apelatiunea Mercurey, Domaine Faiveley; avem de-a face cu un vin neclasificat, cu denumire generala comunala (deasemenea, este specificat si micro-climatul - Clos Rochette). Ce apare in plus, fata de exemplele de mai sus, este mentiunea monopole - o podgorie aflata in posesia exclusiva a domeniului amintit.

 

Si, in sfarsit, am ajuns si la baza piramidei de clasificare unde gasim vinurile cu denumiri generice. Cel mai des intalnit exemplu pe rafturi este ca acesta de mai sus, cu denumirea generica Bourgogne. Dupa cum am mentionat si in episodul trecut, aceste vinuri detin procentul cel mai mare din productia totala a Burgundiei. Daca va opriti asupra producatorilor cunoscuti, atunci aveti o sansa buna sa descoperiti un Pinot Noir de calitate, la un pret rezonabil. De remarcat si inscrierea soiului pe astfel de etichete, o practica foarte rara cand vine vorba de vinurile frantuzesti, dar destul de des intalnita la acest nivel in Burgundia.

Exista si alte zone din Burgundia pe care nu am reusit sa le acopar aici, Maconnais sau Beaujolais dar, in general, se aplica aceleasi reguli ca in cazul exemplelor de mai sus.

Ce concluzii putem trage dupa o astfel de analiza? Ei bine, la o prima vedere, aceste etichete pot fi destul de complicate pentru cei care abia patrund in universul Burgundiei. Eu, unul, sper ca prezentarea de fata sa fi facut putina lumina si ordine in acest haos aparent. Daca alegem informatiile cu adevarat importante de pe aceste etichete, putem invata lucruri esentiale despre originea fiecarui vin in parte, fara prea multe batai de cap.

*Scuze pentru calitatea nu foarte grozava a imaginilor. Pentru o analiza mai clara, puteti da un click pe fiecare eticheta.

Robert Parker si degustarea in orb = f(x) + (1 − x)f(y/(1 − x))

Tot rasfoind paginile excelentului blog al lui Tyler Colman, Dr. Vino, am dat de un material ceva mai vechi dar foarte interesant, despre o degustare in orb a unor vinuri de Bordeaux, din mult laudatul an 2005. Evenimentul in cauza a avut loc in octombrie anul trecut, in New York, si l-a avut drept maestru de ceremonii pe nimeni altul decat Robert Parker Jr.

Acum, cred ca sunt foarte putini dintre cei interesati de vinurile fine, care nu au auzit macar in treacat de fostul avocat din Baltimore, devenit intre timp cel mai influent critic de vin din univers. Din cele cateva mentiuni ale sale pe al meu blog, v-ati dat seama deja ca nu prea il am la inima pe Parker. Nu am nimic personal cu el, nu ii contest capacitatile sale evidente de analiza a unui vin, e mai mult vorba de gusturi. Se stie foarte bine ca omul prefera si favorizeaza anumite tipuri de vinuri pe care eu nu prea le agreez. In consecinta, influenta notelor lui Parker asupra deciziei mele de a cumpara un vin sau altul este destul de mica. In plus, am si ceva impotriva sistemelor de notare care, de cele mai multe ori, reduc vinul la un soi de obiect fara suflet si care poate fi masurat cu exactitate matematica.

Dar sa ne intoarcem la subiectul acestui material, in speta degustarea din New York care a facut ceva valva printre internauti si nu numai. Pentru o descriere detaliata a evenimentului precum si comentarii foarte, foarte interesante, puteti arunca o privire aici.

Pe scurt, despre ce a fost vorba? Ei bine, organizatorii evenimentului au pus la dispozitia celor peste 100 de participanti un numar de 15 vinuri de Bordeaux 2005, vinuri care au primit note uriase de la Parker (intre 95 si 100 de puncte). Daca puneti la socoteala cei 795 de dolari platiti de fiecare pentru a participa la aceasta degustare, va dati seama ca nu oricine a ajuns acolo. Iata si lista examinatilor, cu notele Parker adiacente:

Angelus (98) • Cos d’Estournel (98) • Ducru Beaucaillou (97) • Haut Brion (98) • Lafite Rothschild (96+) • La Mission Haut Brion (97) • Larcis Ducasse (98) • Latour (96+) • L’Eglise Clinet (100) • Margaux (98+) • Montrose (95) • Pape Clement (98) • Pavie (98+) •Le Gay (95) • Troplong Mondot (99).

O serie destul de serioasa de vinuri, nu-i asa? De remarcat este faptul ca toti participantii cunosteau dinainte numele in cauza, doar ca la degustarea lor propriu-zisa in orb, nimeni nu a stiut care si cum. Vinurile au fost servite in 3 serii de cate 5. Aspectul cel mai important al acestei degustari l-a constituit, evident, prezenta lui Parker si mai toti erau curiosi cum se va descurca in aceste conditii. Ca o paranteza, ce nu stiu foarte multi este ca acesta acorda notele vinurilor sale stiind dinainte fiecare sticla ce trece prin fata sa. Nu de putine ori, impartialitatea lui a fost contestata iar in multe cazuri, pe buna dreptate. Dar asta este o alta poveste.

Dupa ce vinurile au fost degustate si Parker si-a expus propriile opinii asupra fiecaruia dintre ele, a venit momentul mult asteptat: dezvaluirea lichidelor. Dar, inainte de aceasta ceremonie, organizatorii l-au rugat pe faimosul nostru critic sa aleaga vinurile favorite ale serii si, cum cere traditia acestor intalniri, sa faca si cateva alegeri specifice - mai pe romaneste, sa ghiceasca anumite vinuri conform ordinii lor de degustare. Parker a specificat mai intai favoritii: vinurile cu numerele 9, 8, 3, 13 si 14. La capitolul ghicit, americanul a indicat:

- nr. 6, Pape Clement
- nr. 8, Cos d'Estournel
- nr. 10, Ducru Beaucaillou
- nr. 9, Margaux
- nr. 13, Latour
- nr. 14, Lafite

Ei bine, dragii mei, iata si lista vinurilor conform ordinii in care au fost servite:

1. Pavie, St. Emilion
2. Haut Brion, Graves
3. Pape Clement, Pessac-Leognan
4. Montrose, St. Estephe
5. Ducru Beaucaillou, St. Julien
6. Angelus, St. Emilion
7. La Mission Haut Brion, Pessac-Leognan
8. L’Eglise Clinet, Pomerol
9. Le Gay, Pomerol
10. Latour, Pauillac
11. Larcis Ducasse, St. Emilion
12. Margaux, Margaux
13. Lafite, Pauillac
14. Troplong Mondot, St. Emilion
15. Cos d’Estournel, St. Estephe

Care ar fi concluziile? Ehee, ar fi destule si nu prea e loc aici sa le insir pe toate.

- Cea mai evidenta este ca domnul Parker nu a ghicit nici macar un vin din cele nominalizate de el. Atentie, vorbim de cel care a declarat ca detine o memorie gustativa incredibila si ca este in stare sa sa-si aminteasca fiecare vin degustat in ultimii 30 de ani, inclusiv notele acordate fiecaruia (cu o marja de erore de doar cateva puncte). Hmm, rezultatele de mai sus nu prea il ajuta sa-si sprijine pretentiile in nici un fel.

- Trecand peste cele de mai sus, mai interesant este ca Parker a facut niste confuzii cel putin ciudate. A confundat Clos L'Eglise (100 puncte, apropos) cu Cos d'Estournel. Primul este un Pomerol bazat pe Merlot, Cos este un St. Estephe bazat pe Cabernet, aflat departe rau de Pomerol. In aceeasi nota, a confundat Lafite, un Pauillac clasic cu Troplong-Mondot, un St. Emilion modernist, din noul val. Ok, se poate invoca o oarecare schimbare in modul de vinificatie in Bordeaux - vinuri moderne, taninoase cu infuzie mareata de stejar - dar, totusi, mi se pare o deraiere cam mare din partea lui Parker in cele 2 cazuri de mai sus. Din nou, nu uitati ce a declarat el insusi despre capacitatile sale.

- Sistemul de notare de orice fel este un instrument mult prea riguros si teapan. O degustare in orb ca aceasta demonstreaza ca anumite vinuri pot performa, la un moment dat, mult peste pedigree-ul lor; in acest caz, vinul favorit al lui Parker a fost Le Gay (nu va ganditi la prostii - :))), care primise initial cea mai mica nota din grup - 95 de puncte. In concluzie, nu poti sti niciodata cum poate evolua un anume vin de-a lungul timpului.

- Mitul creat in jurul lui Parker, mai ales chiar de catre el insusi, incepe usor-usor sa se destrame, si chiar la el acasa. Iar astfel de evenimente contribuie si ele la aceasta demitizare sistematica. Cat timp va mai tine aceasta "dictatura", nimeni nu poate spune cu exactitate. Oricum, tot mai multi amatori de vinuri bune incep sa aiba mai multa incredere in propriile gusturi si sa nu mai achizitioneze diverse sticle exclusiv pe baza unor note Parker, Wine Spectator sau alti critici din domeniu. Un lucru este insa cert: Parker va ramane o influenta puternica pentru cei interesati sa investeasca in marile nume din Bordeaux si nu numai, fie ca ne place sau nu.