Chiar daca este vorba de o Reserva, nu am gasit un vin care debordeaza de complexitate. Nici nu ma asteptam la asa ceva, oricum. Culoare rubiniu intens, fara nici o urma de maturitate. La inceput, nasul este inchis, fara a spune prea multe. Cateva note lemnoase (evident) si adieri de condiment uscat. Dupa vreo 2 ore de respiro, treaba incepe usor-usor sa se schimbe, fructul rosu proaspat preia fraiele dar, din nou, fara o intensitate care sa-ti mute narile din loc (fisa tehnica a vinului indica drojdii naturale si asta se simte). Exista si note vegetale tipice pentru Tempranillo, vanilie bine integrata, aluzii pamantoase si de boaba de cafea. Gustativ, vinul este light spre mediu, destul de suculent si pur in exprimare. Pot paria ca pentru multi va fi mult prea "subtire" si va fi judecat chiar ca fiind "apos". Ei bine, eu sunt mai ciudat de felul meu si consider astfel de vinuri usoare, complet neagresive cu papilele, ca fiind o gura de oxigen intr-o lume dominata de exemple bombastice si pline de fruct. Revenind, cireasa neagra suculenta este dominanta in mijloc, aciditatea este medie, iar taninii sunt fermi si chiar usor agresivi la inceput. Dupa cum va spuneam, vinul trebuie sa respire ceva timp pentru a-si imblanzi si atacurile taninoase. Final curat si surprinzator de lung, post gust persistent cu note de fruct pur si condiment, plus aceeasi impresie de boaba de cafea.
O Reserva simpla dar care mi s-a parut mai sincera decat multe alte exemple moderne din zona. Si executata intr-o maniera old school, primul gand care iti vine in minte fiind un preparat culinar care sa-l acompanieze. Iar la 18 lei...nu mai spun nimic, oricum nu mai are nici un rost. Doar acel final extrem de persistent descalifica orice de pe la noi in acesti bani sau chiar mai multi. Dar, atentie inca o data, daca preferati vinuri corpolente, dense si bombastice, este mai bine sa stati deoparte.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu