Culoare galben-auriu intens, cu foarte usoare nuante chihlimbarii. La nivel olfactiv, totul este regulamentar, cu note de miere, fructe uscate gen caisa, putin ananas si, evident, tonuri condimentate care bat mai ales inspre ghimbir. Intensitatea este medie, totul fiind livrat in cantitati perfect dozate si fara a deveni agasant vreo clipa. Gustativ, vinul ofera o lectie despre cum sa obtii un vin dulce echilibrat; atacul este mai degraba diafan si matasos, lipsit de greutate, zaharul este perfect integrat si contracarat de o aciditate ireala. Da, sa nu uitam ca a intrat deja in al 10-lea an de viata. Final lung, persistent, cu note tonice de coaja de lamaie si portocala, plus subtonuri vag picante.
Este aproape ireal cum un vin dulce de aproape 10 ani, poate fi atat de proaspat. Iti da impresia ca poate tine o vesnicie, daca-i oferi ocazia. Un echilibru perfect si o lucratura cum numai in Tokaji poti gasi la nivelul asta de pret. Din cate imi amintesc, sticla a costat undeva in jur de 40 lei, iar la banii astia nu are rival pe la noi. De fapt, e cam greu sa-i gasesc un rival autohton si la preturi mult mai mari. Dar asta e o poveste pe care o cunoastem prea bine, nu-i asa?
3 comentarii:
Este de 4 puttony nu de 3, in rest ok si descrierea si vinul....
Si numarul de puttony nu inseamna nivel de superioritate sau de inferioritate, intradevar cu scaderea numarului de puttony scade si costul de productie, dar asta inseamna doar o diferentiere in functie de cantitatea de boabe botritizate folosite, automat modificand si intensitatea aromatica si concentratia de zahar.
Istvan, multam pentru atentionare, am corectat (in titlu oricum era numarul corect de puttonyos); cat priveste nivelul de clasificare, am si nuantat afirmatia ("sa-i zicem"). Pana la urma, diferenta dintre un 4 si 6 puttonyos nu sta doar in costul de productie, cantitatea de boabe si concentratia de zahar. Eu sunt de parere ca afecteaza automat si calitatea. Dar aici, ca si in alte multe cazuri, tine si de producator...
Trimiteți un comentariu