Zilele trecute, la initiativa lui George, am luat parte la o noua verticala DCR, de data acesta pornind din 2007 si pana in 2010. Ei bine, vinurile cu pricina s-au prezentat mult mai bine decat m-am asteptat, si asta in conditii de degustare nu foarte propice. De ce spun asta? Pentru ca temperatura din stabilimentul unde ne-am adunat, ajunsese la cote alarmant de ridicate la un momentul dat. Cred ca rosiile au fost incercate undeva la 25-26 grade, ceea ce ar putea fi fatal chiar si celor mai incapatanate vinuri. Dar surpriza de proportii; nici un exemplar nu a cedat, ba chiar toate si-au pastrat nivelul de integrare aproape intact. Si asta in conditiile in care toate cele 4 vinuri sar bine de 14% alc. Arta si precizie, domnilor. Iar celor care considera ca al lor vin trebuie baut musai la 17,666 grade si care cred ca astfel e un soi de capodopera, le spun doar atat: give me a fucking break, will you?
Despre vinuri, numai de bine. Sticle fara probleme, dopuri sanatoase, lichide aflate in diverse stadii de evolutie.
2007 - inca se tine bine, iar acum este cel mai bun moment sa fie consumat; nas de fructe rosii, pielarie, condimente; corp light spre mediu, cu un mijloc fructat si suculent, se duce pe gat cat ai zice Davino. Final usor condimentat, suculent si persistent, ba chiar inca mai apare si o intepatura taninoasa. Nu cred ca mai e loc de cine stie ce evolutie, deci drink up.
2008 - deja registrul se schimba putin; mult mai fructat, mai dens, mai condimentat si rasat; corpolenta usor peste medie, densitate controlata, mijloc expresiv, final mediu si echilibrat. Nu e mare graba sa va aruncati pe el, mai poate rezista destui ani in conditii optime de pastrare.
2009 - am scris deja despre el, iar impresiile au ramas neschimbate; mult mai inchis, mai serios, cernelos pe alocuri; sunt si ceva fructe negre pe acolo; corpolent, monolitic, totul este tinut in frau de o aciditate debordanta, tanini fermi dar bine integrati; final lung, condimentat si cu ceva impresii de tutun de calitate. Potential destul de mare de evolutie, chiar daca pare abordabil inca de pe acum. Este o mica bestie, dar purtatoare de costum.
2010 - deja la a doua incercare in cazul acestui minunat DCR; nas feminin, rafinat, floral si cu fruct proaspat; rotund, perfect echilibrat inca de pe acum, densitate perfect controlata; aciditatea la cote inalte, tanini copti si fini, final lung, expresiv si diafan. Repet, pentru mine este cel mai reusit DCR obtinut pana acum. Ii prevad un viitor mare.
Pe post de welcome drink, a fost servit un Chateau Sarcley (Lidl), un alb de Bordeaux care, in continuare, uimeste prin consistenta sa la doar 15 lei/sticla. Contributia mea s-a rezumat la o sticla de Revelatio 2012, un vin alb care face doar sa confirme puternicele impresii lasate de aceasta gama, acum mai bine de un an. Aflat inca intr-un stadiu inchis, prea tanar pentru mine, rafinat si cu potential destul. Tinand cont ca, in cadrul verticalei de care pomeneam, 2008 si 2009 s-au prezentat cel mai bine, va recomand sa mai asteptati cativa ani pentru 2012.
In concluzie, fu bine de tot. Vinuri excelente, companie placuta, sa tot ai parte de astea in viata.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu