Asa se face ca mi-au picat ochii si pe acest Chardonnay 2004, la 7 lei/sticla. Ce m-a determinat cu adevarat sa incerc experimentul a fost culoarea neasteptat de ok a vinului. Cred ca toti stim cam cum arata vinurile albe pe rafturile magazinelor, dupa ce zac o perioada mai indelungata. De la porocaliu la maroniu, semn al unei madeirizari puternice. Ei bine, in acest caz culoarea galben-aurie stralucitoare m-a convins sa scot banii din buzunar. Nu am avut vreo revelatie, dar vinul a fost cat se poate de baubil.
Nasul a fost punctul forte, cu note mature, mieroase, ceara, flori uscate si un foarte sesizabil iz de popcorn cu unt. Gustativ nu a mai ramas mare lucru, aromatic vorbind. De fapt, am vaga banuiala ca vinul nu a stat grozav la acest capitol nici in tinerete. In afara unor mere golden si a unor tonuri citrice, nimic demn de semnalat. Prospetimea nu mai este acolo, iar aciditatea e aproape dusa. Paradoxal insa, nu pot spune ca vinul nu e baubil. Se duce rapid pe gat, mai ales ca nu prezinta semnele deranjante ale unei oxidari salbatice.
In concluzie, se putea mult, mult mai rau. Trust me, am baut vinuri albe mai tinere si mai obosite ca acesta. Macar pentru nas si tot a meritat cei 7 lei.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu