Mas de Daumas Gassac 2001 - Languedoc (Franta)

In primul rand, tin sa-i multumesc lui George pentru oportunitatea de a gusta din aceasta licoare.

Aime Guibert

Pentru cei familiarizati cu lumea vinurilor frantuzesti (dar nu numai), nu cred ca Daumas Gassac mai este vreun mare mister. Condusa pe culmile gloriei de impenetrabilul Aime Guibert, aceasta proprietate a devenit, probabil, cel mai sonor nume din zona Languedoc. Cei care au vazut deja filmul Mondovino, stiu ce-i poate capul lui Aime. Un tip cu o filozofie de la care n-a abdicat nici in ruptul capului si care si-a facut vinurile doar cum a dorit, fara sa-i pese de parerile celor din jur (poate mai putin de sfaturile celebrului oenolog Emile Peynaud). Vorbim totusi de un personaj care a reusit sa-l invinga, intr-o mica batalie, pe marele Robert Mondavi. Va puteti da seama cam care este influenta sa in zona. Sa mai spun ca Daumas Gassac a primit si supranume de genul: "Lafite de Languedoc" sau "Latour de Languedoc"? Ehh, tocmai am spus :)

Dar sa trecem si la vinul propriu-zis. Fiind un mare fan Bordeaux, Guibert a ales ca varianta rosie sa contina Cabernet Sauvignon in proportie de 80%, o alegere total neobisnuita intr-un areal dominat de Syarh, Grenache sau Carignan. Restul de 20% este compus din alte 10 soiuri la fel de noebisnuite, gen: Malbec, Tannat, Barbera sau Dolcetto. Din cate se pare, proportiile amintite mai sus sunt aceleasi in fiecare an.

George m-a informat ca a deschis sticla vineri seara, in jurul orei 23:00. Am ajuns pe la el a doua zi, in jurul orei 15:00. Ce am gasit?

O culoare rubinie nu din cale afara de intunecata, cu doar o foarte usoara bordura caramizie. Nas tipic pentru un Cabernet, multe coacaze, dar si un vag parfum de vin matur, cu ierburi aromate, piele la greu si pamant. Dupa care au urmat note de cacao, putina cafea si, ceva mai tarziu, cirese negre bine coapte. Gustativ, vinul se prezinta destul de elegant, plin, rotund, un mijloc excelent definit de fructe rosii bine coapte, putin tabac. O aciditate beton, tanini multi dar rafinati, plus un final lung usor condimentat si un post gust atat de persistent, ca si dupa 2-3 minute mai simteam vinul dansand in gura. Un adevarat festival de structura si echilibru perfect.

Concluzii:
- chiar daca au trecut 10 ani peste el, vinul mi s-a parut foarte putin evoluat. La ce structura are, inca cel putin 5 ani la sticla ii face fara pic de sudoare; si dupa aceea, inca vreo 10 ani, in conditii optime de pastrare. In acest moment, nu este din cale afara de complex, dar cu siguranta va castiga la acest capitol. Rabdarea este o virtute si o necesitate in acest caz.
- nu este un blockbuster, ci un armasar de rasa. Totul este imbinat aproape perfect, nimic nu este lasat la voia intamplarii. Vorba lui George: "mosul asta se pricepe, stie ce face".
- trebuie musai aerisit, la modul salbatic chiar; pe contra-eticheta, este sugerata o carafare de dimineata pana seara. Daca de cele mai multe ori, astfel de recomandari sunt povesti de adormit copiii la ceas de seara, nu este cazul si aici.
- pretul? undeva in jur de 40 euro, pret de lista. Poate ceva mai ieftin, daca sapati bine pe internet. Este mult? Poate, depinde cum privesti problema. Tinand cont ca varianta 2008 pleaca de la crama cam la acelasi pret, 2001 devine o cautatura si mai interesanta.

In cele din urma, cand se trece de un anumit prag, raportul pret-calitate devine un soi de fata Morgana. In astfel de cazuri, ramane doar sa te intrebi un singur lucru: a da sau a nu da atatia bani?