Nu, nu este vorba de asa-numita "revolutie" din '89. Eram prea necopt pentru a iesi pe strazi in acele zile. Este vorba doar de un manifest la care am aderat - Score Revolution. Cei care imi citesc opiniile pe acest blog, stiu prea bine ca sunt un infocat "dizident", atunci cand vine vorba de notarea vinurilor. Cu toate ca inteleg, pana la un punct, utilitatea acestui sistem.
Din acest intreg manifest prezent pe site-ul in cauza, mi-a sarit in ochi si principala cauza pentru care EU consider inutil sistemul celor 100 pct, mai ales: notele vinurilor sunt lipsite de valoare, o serie de simboluri statice acordate unui produs dinamic si aflat in continua evolutie. Pot intelege ca sistemul de notare sa fie util in primul rand celui care il foloseste, dar pentru consumator ar trebui sa fie mult mai importanta descrierea vinului. Mai ales in vremile noastre cand, datorita unei uniformizarii a calitatii, singura problema a cam ramas cea a stilului in care este facut un vin sau altul.
Prin aceste ganduri nu doresc sa-i atac pe cei care folosesc aceasta metoda, departe de mine asa ceva. Este doar intarirea unei opinii personale, prin care cei care ma citesc sa inteleaga mai clar de ce evit sa acord note vinurilor. Parerea asupra unui vin disecat pe acest blog este doar a mea, consumatorii trebuie sa decida singuri daca acel vin merita sau nu atentia lor. Aveti incredere in propriile voastre gusturi!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Salut,
Sunt de acord cu aceasta viziune. Cifrele nu sunt cea mai prietenoasa forma de exprimare, iar punctajele ar trebui sa fie folosite cu multa retinere in relatia cu vinurile.
Pot sa inteleg nevoia de standardizare, de un sistem de referinta comun, insa acesta ar trebui folosit doar complementar si in subsidiar fata de descrierea vinului. Pentru mine, opinia (mai mult sau mai putin avizata) a (de)gustatorului primeaza in alegere, deoarece cu o opinie pot sa gasesc puncte comune, insa cu o cifra prea putine.
Eu mai am o problema, legata de filozofia sistemului 0-100: acesta incepe de la 100, si scade puncte pentru defectele remarcate; astfel practic sistemul evalueaza defectele si nu calitatile; rezultatul este ceva de genul: acestui vin ii lipsesc x si y, in rest are de toate...
Viva La Revolución!!!!!
O abordare foarte OK..singurele avantaje ale sistemelor de punctaje tin de marketing si de influentarea consumatorilor (si cand te gandesti ca lumea te acuza de parkerism..:). Asa cum am mai scris sistemele de puncte mai rau fac, inducand haos in mintea consumatorilor neavizati care cred ca , de exemplu,o Feteasca Neagra de 83 de puncte este evident superioara unui Chardonnay de 79...Si poate ca lui nici nu ii plac vinurile rosii..:))
Aceeasi dilema am avut-o si eu cand m-am apucat de blogg-erit si a ramas ca o sa caut un sistem de punctaj cat mai aproape de sufletul meu.
Dar cu cat am cautat mai mult cu atat am gasit noi motive ca cifrele si vinurile pur si simplu nu se impaca...
Cel putin in cazul meu as putea sa dau note intr-o degustare pe verticala sau orizontala ale aceluiasi soi, dar cam atat...dar stii cum se zice never say never, omul ct traieste acumuleaza si poate o sa dau la un moment dat de un sistem de notare cat de cat abordabil.
Deci pot spune ca sunt, deocamdata, un revolutionar de conjunctura ..:))
Daca stau si ma gandesc mai bine, nu sunt total impotriva unui sistem de punctare; doar ca nu sunt de acord cu ce a ajuns acest sistem.
Cea mai elocventa dovada a inutilitatii scorului este cea data de acel Chateau Lagrange 1989, incercat de mine acum ceva vreme. Parker l-a notat la un moment dat cu 75 pct! Daca te duci pe Cellartracker, acolo are o medie de aproape 92 pct. Vinul in sine a demonstrat ca o nota trantita in dreptul sau este cel putin amuzanta. Chiar daca si cei care posteaza pe cellartracker dau scoruri, macar acestea reflecta vinul in momente diferite din viata sa. Dar, daca te duci pe 90pluswines (un soi de portal unde se aduna toate notele criticilor), vei vedea cele 75 pct de la Parker. Chiar daca acesta l-a degustat in mai multe ocazii si poate si-a mai schimbat parerea, tot alea 75 pct apar. Acum, cine are influenta mai mare? Ati ghicit. Cine este indus in eroare daca da un search? Ati ghicit iar. Il iei, il incerci si-ti spui propria parere, asta conteaza...
Descrierea, de ex. a unui SB poate suna asa: culoarea galben pai cu reflexii verzui, nas mineral, citrice, o atingere de soc; in gust se simte o aciditate echilibrata, note de mere verzi, caise, etc.
Asta poate fi un vin de 75 de pct, dar si un vin de 85 de pct.
Asa cum nici culorile nu pot fi masurate (pentru ca daca ma gandesc acum la un rosu inchis, sunt sigur ca tu nu te gandesti exact la aceasi nuanta), nici simturile olfactive nu pot fi reliefate complet printr-o descriere in cuvinte. Cum faci cititorul sa inteleaga exact cat de bun sau prost e vinul? Cum ii transimti ce ai simtit, sau mai bine zis cat de mult te-a satisfacut un vin? Nu trebuie sa-l raportezi la ceva?
De aceea cred ca exista necesitatea unui sistem de referinta, sau a unui sistem cu puncte. Desi imi place din ce in ce mai mult ala de la 1 la 5 stele.
Acest sistem de referinta este bun atata vreme cat nu influenteaza major consumatorul, pana in stadiul in care va cumpara acel vin doar pe baza punctelor trantite la sfarsit. Aici e marea mea problema cu punctajele. Ok, sa se foloseasca punctaje, nu zic nu. Dar mai intai, consumatorul ar trebui sa-si aleaga drept principala referinta persoana care acorda punctajele, gusturile sale in materie de vinuri, de stil, etc. Daca imi plac vinurile agreate de Parker, atunci voi urma si sistemul sau de punctare si voi alege in consecinta. Aici ar mai trebui lucrat.
Dupa cum am zis, nu am nimic cu cei care puncteaza vinurile, doar ca am ceva cu cei care cred ca acea cifra este cea mai importanta din intreg ansamblul. Fiecare e liber sa aleaga ce sistem vrea si cum vrea, din pmdv consumatorul e cel care decide singur in final :)
sau, ma rog, ar trebui sa decida :)
Trimiteți un comentariu