Cupaj de Roditis (70%) și Savatiano (30%). Un vin entry-level cu un raport calitate-pret bun. Nas floral, citric si mineral, care nu te agreseaza defel. Gust usor, rotund, predomina nuantele citrice, aciditate medie. Vin de baut la baterie :)
Din nou, un cupaj de Roditis si Savatiano. Pentru cei care au fost prin Grecia si au baut asa-numita Retsina prin diverse taverne, e bine de stiut ca acest exemplu nu prea are legatura cu "bombele" respective. Bineinteles, nuantele de rasina si pin sunt acolo, dar sunt mult mai elegante si subtile. Un vin rotund si extrem de usor de baut, din nou. Imi place filozofia acestor greci, pana acum...
Tot un vin alb, obtinut din soiul Moschofilero. Deja am intrat in categoria "medie", asa ca acest vin s-a prezentat o idee mai serios, cu note minerale, plus ceva fructe albe. Gust destul de elegant, echilibrat, floral, din nou aciditate medie. Finish proaspat si crocant. Favoritul meu dintre albe.
Un cupaj de Roditis (65%), Moshato (20%) si Agiorgitiko (15%). O culoare ceva mai inchisa decat a unui rose traditional, apropiata clairet-ului bordolez. Nas dominat de fructe rosii proaspete si flori (nu neaparat trandafirul atat de des intalnit). Gust tipic, fructe rosii dar si usor mineral. O idee cam apasator pe final. Bine, eu am o problema cu rose-urile si nu prea ma impac bine cu ele, asa ca altora s-ar putea sa placa mai mult.
Cupaj de Agiorgitiko (70%) și Cabernet (30%). Nas proaspat de fructe rosii si, din nou, o mineralitate placuta. Echilibrat, prezenta usoara si subtila in gura, se duce pe gat cat ai zice peste. Un soi de mixtura intre o Babeasca si un Pinot Noir. Vin de petrecere, ce sa mai.
Obtinut din soiul Agiorgitiko (100%). O treapta superioara de calitate si s-a simtit inca din nas. Visine bine coapte, cirese negre si, din nou, usoare nuante florale. Gust usor, poate parea subtire pentru unii, dar nu e cazul la mine. Ca si exemplele anterioare, acest vin este facut tot pentru a-l bea rapid si nu pentru a contempla la nemurirea sufletului in prezenta lui. Incep sa simt din ce in ce mai mult lipsa unor astfel de vinuri. Echilibrat, elegant, proaspat, aciditate medie. Post-gust suculent si mediu.
Ultimul vin al serii si varful de gama al producatorului. Tot Agiorgitiko (100%). Baricat 12 luni. Cum era de asteptat, acest lucru se simte, prima data fiind invaluit de note de vanilie, cafea si ceva piele. Dupa care urmeaza fructe rosii bine coapte, pamant si aceleasi obsesive nuante florale. Nasul mi-a amintit de un Chianti Classico de calitate. Gustativ, din nou m-au surprins eleganta si usurinta cu care poate fi baut. Nu este greu, ci bine echilibrat si suculent. Aciditate buna si tanini fini, finish mediu spre lung.
In concluzie, o seara mai mult decat reusita. Apreciez filozofia producatorului grec, deloc in ton cu moda vinurilor moderne. Toate exemplele incercate au dat dovada de autenticitate si prospetime. Chiar si baricatul Nemea reuseste sa nu apara in fata ta cu un machiaj strident, crezand ca te poate pacali astfel la capitolul complexitate. Multumiri lui Razvan pentru scurta sa incursiune in orasul noii campioane a Ligii 1 la fotbal, hehe :)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu