Dagon Clan: vinuri cu identitate, într-o mare tot mai uniformă
Acum 4 săptămâni
La noi vs. la ei - o mai veche problema
Revin cu o mai veche problema de-a mea: preturile anumitor sticle de vin din magazinele noastre vs. preturile celor din afara. Mi se pare o chestie de bun simt sa va aduc in atentie acest aspect. Nu de alta, dar cred ca este important sa fim atenti cu finantele noastre, mai ales cand vorbim de vinuri ceva mai deosebite.
Cu ocazia unui alt articol publicat de mine, s-a incercat o oarecare justificare a preturilor mult umflate de la noi, in comparatie cu ce poti gasi in afara. Eu nu am fost pe deplin convins de acele argumente (le puteti citi in comentariile la articolul respectiv). Anyway, tocmai am gasit un alt exemplu graitor si care ilustreaza cat se poate de clar problema in cauza.
De data aceasta, este vorba de o sticla de Chateau Beychevelle 2000, un cunoscut bordolez de St. Julien.
Am ales o singura sursa din afara (mai exact, Cehia) pentru comparatie, dar puteti afla mai multe cautand pe wine-searcher. In plus, veti constata ca toti comerciantii straini care detin acest vin, au preturi sub cel al comerciantului nostru.
La noi - pretul aici
La ei - pretul aici
Am o vaga banuiala ca si magazinul cehesc a platit tot felul de taxe, inclusiv cele de transport. Daca achizitionati aceasta sticla de la ei, cu toate taxele de pe lume, si tot va scoateti cu aproape 100 de Euro mai ieftin. Acelasi vin. Misto, nu?
Va las pe voi sa trageti concluziile...
Cu ocazia unui alt articol publicat de mine, s-a incercat o oarecare justificare a preturilor mult umflate de la noi, in comparatie cu ce poti gasi in afara. Eu nu am fost pe deplin convins de acele argumente (le puteti citi in comentariile la articolul respectiv). Anyway, tocmai am gasit un alt exemplu graitor si care ilustreaza cat se poate de clar problema in cauza.
De data aceasta, este vorba de o sticla de Chateau Beychevelle 2000, un cunoscut bordolez de St. Julien.
Am ales o singura sursa din afara (mai exact, Cehia) pentru comparatie, dar puteti afla mai multe cautand pe wine-searcher. In plus, veti constata ca toti comerciantii straini care detin acest vin, au preturi sub cel al comerciantului nostru.
La noi - pretul aici
La ei - pretul aici
Am o vaga banuiala ca si magazinul cehesc a platit tot felul de taxe, inclusiv cele de transport. Daca achizitionati aceasta sticla de la ei, cu toate taxele de pe lume, si tot va scoateti cu aproape 100 de Euro mai ieftin. Acelasi vin. Misto, nu?
Va las pe voi sa trageti concluziile...
Castello Monaci - Piluna Primitivo 2007 (Italia)
Un vin interesant din regiunea Salento (Puglia), obtinut din soiul Primitivo sau, mai pe americaneste, Zinfandel.
Nasul debuteaza destul de furtunos, cu tone si tone de prune afumate, condimente, fructe de padure bine coapte si vanilie. In gura, vinul este neasteptat de dens, cu o buna concentratie a aromelor de fructe rosii si negre, din nou prune la greu si usoare nuante de ceai negru. Tanini fini, aciditate moderata si un post-gust consistent, dominat de ceva tuse minerale, piper si prune.
In mod clar, avem de-a face cu o exprimare moderna a soiului Primitivo, cu ceva influente de pe taramuri americane. Oricum, vinul nu este rau deloc pentru pretul sau (28-29 lei din Metro) si se vor gasi destui fani care sa aprecieze acest stil. Un destul de bun si neasteptat raport calitate-pret. Pentru cei interesati, se pare ca a impuscat si vreo 87 de puncte Parker.
In mod clar, avem de-a face cu o exprimare moderna a soiului Primitivo, cu ceva influente de pe taramuri americane. Oricum, vinul nu este rau deloc pentru pretul sau (28-29 lei din Metro) si se vor gasi destui fani care sa aprecieze acest stil. Un destul de bun si neasteptat raport calitate-pret. Pentru cei interesati, se pare ca a impuscat si vreo 87 de puncte Parker.
Viitorul de aur suna bine
Anul 2025
Cotnari doboara record dupa record. Cele mai multe vinuri medaliate din istoria omenirii. Guiness Book se autosesizeaza si inregistreaza evenimentul planetar. Oaspetii de seama din toata lumea sunt intampinati cum se cuvine: cu mici, bere si un strop de Guta.
Anul 2030
Grasa de Cotnari devine vinul oficial al casei regale britanice. Toate stocurile de Negru de Purcari sunt varsate in Tamisa. Vinul de Aur sta alaturi de bijuteriile coroanei.
Anul 2037
Sunt reluate misiunile lunare. Dupa aselenizare, astronautii americani inchina un pahar de Grasa in cinstea evenimentului. Vinul de Aur este lasat drept suvenir in craterul Aristarh, alaturi de ultimul cd de renume modial "Guta - Greatest Hits". Dupa plecarea misiunii, extraterestrii sositi la fata locului se fac manga si incing o petrecere pe cinste, aruncand in stanga si-n dreapta cu euroi lunari, "fara numar, de la nasu' mare".
Anul 2042
SC Cotnari S.A. achizitioneaza Chateau d'Yquem. Plantatiile de Semillon sunt eradicate si inlocuite cu cele de Grasa si Francusa. Rezultatele nu intarzie sa apara, Yquem castigand prima sa Mare Medalie de Aur, in cadrul prestigiosului concurs de la Cahul. Sa moara Lurton de ciuda!
Anul 2050
Aici, Nostradamus se opreste din profetit. Cred ca butoaiele minune s-au golit. Pacat...
Cotnari doboara record dupa record. Cele mai multe vinuri medaliate din istoria omenirii. Guiness Book se autosesizeaza si inregistreaza evenimentul planetar. Oaspetii de seama din toata lumea sunt intampinati cum se cuvine: cu mici, bere si un strop de Guta.
Anul 2030
Grasa de Cotnari devine vinul oficial al casei regale britanice. Toate stocurile de Negru de Purcari sunt varsate in Tamisa. Vinul de Aur sta alaturi de bijuteriile coroanei.
Anul 2037
Sunt reluate misiunile lunare. Dupa aselenizare, astronautii americani inchina un pahar de Grasa in cinstea evenimentului. Vinul de Aur este lasat drept suvenir in craterul Aristarh, alaturi de ultimul cd de renume modial "Guta - Greatest Hits". Dupa plecarea misiunii, extraterestrii sositi la fata locului se fac manga si incing o petrecere pe cinste, aruncand in stanga si-n dreapta cu euroi lunari, "fara numar, de la nasu' mare".
Anul 2042
SC Cotnari S.A. achizitioneaza Chateau d'Yquem. Plantatiile de Semillon sunt eradicate si inlocuite cu cele de Grasa si Francusa. Rezultatele nu intarzie sa apara, Yquem castigand prima sa Mare Medalie de Aur, in cadrul prestigiosului concurs de la Cahul. Sa moara Lurton de ciuda!
Anul 2050
Aici, Nostradamus se opreste din profetit. Cred ca butoaiele minune s-au golit. Pacat...
Chateau Chasse-Spleen 1994 - Moulis en Medoc (Franta)
Pentru cei interesati de mai multe informatii, puteti accesa tot pe acest blog un profil complet al acestei proprietati. Dupa cum am tot spus, Chasse-Spleen este un favorit de-al meu, un chateau care isi depaseste in fiecare an "umilul" statut de cru bourgeois. Fiind "constrans" de o ocazie speciala in familia mea, am hotarat ca este timpul sa desfac o sticla din 1994, achizitionata acum cateva luni, prin intermediul unui comerciant belgian.
Si acum, cateva ganduri despre recolta 1994 din Bordeaux. Mai toti specialistii sunt de acord ca acest an nu a fost unul foarte reusit. Ceea ce inseamna ca, in lumea iubitorilor de vin, acest 1994 este catalogat drept un "off vintage", preturile ramanand astfel la un nivel decent. Totul a inceput bine pentru podgorenii din Bordeaux. Au fost luni de vara cu destula caldura, secetoase, iar toti se asteptau ca vinurile sa aiba o concentratie foarte buna de fruct. Dar, ghinionul a venit fix in primele saptamani din septembrie, marcate de precipitatii fara intrerupere. Astfel. mai toate sperantele s-au naruit. Totusi, au fost si cateva succese in zona, mai ales in Graves si Pomerol. In Medoc, cei care si-au lucrat cum trebuie viile, au obtinut vinuri clasice, cu tanini din abundenta si pregatite pentru un somn prelungit la sticla. In concluzie, cu informare in prealabil si cu un dram de noroc, se pot gasi vinuri bune din acest an, la preturi accesibile.
Si acum, suspectul nostru intra in scena. Dopul a iesit fara probleme, intr-o singura bucata. Vinul nu s-a bucurat de un tratament special (carafari, decantari, etc), l-am lasat doar sa respire putin in sticla.
Culoare: rubiniu intens, sanatos, fara semne de imbatranire.
Nas: tipic pentru un vin matur; la inceput, usoare note animale dar care s-au disipat rapid. Dupa aceea, nasul mi-a fost izbit la propriu de un puternic iz afumat. Daca ati ars vreodata lemne intr-o padure, veti sti la ce ma refer. Am reusit sa mai detectez si nuante florale, lemn elegant integrat, fructe rosii proaspete, ceva visine si tutun aromat. As putea sa adulmec astfel de vinuri toata ziua, parol.
Gust: fanii australienelor sau californienelor pot sta linistiti: acesta nu este un vin pentru ei. Pe fruntea lui scrie mare si clar: old school. Bineinteles, nu lipseste acea eleganta si finete tipica unui vin evoluat si bine integrat. Te invaluie usor si iti sopteste, nu iti da in cap cu un ciocan. Fructul se tine inca bine, taninii sunt perfect integrati, iar aciditatea incapatanta vine sa completeze acest tablou armonios. Finalul ultra-sec nu este din cale afara de lung, dar este placut, foarte mineral si proaspat. Post-gust dominat de cirese negre, visine si ierburi aromate.
Trebuie sa o spun inca o data, cu riscul de a deveni plictisitor: continua sa ma uimeasca cum aceste vinuri de Bordeaux resuesc, cu atata usurinta, sa reziste la testul timpului. Chiar si acest Chasse-Spleen, provenit dintr-un an cu probleme, nu si-a aratat defel cei 17 ani de viata. Am baut vinuri romanesti din 2006 sau 2007 care nu s-au prezentat la fel de proaspete ca acest bordolez pur-sange. De aceea, voi continua sa achizitionez si sa ma bucur cat mai mult de astfel de vinuri mature, atata timp cat le voi mai gasi pe piata.
Ca fapt divers, sticla in cauza m-a costat 25 Euro, pret de lista. Va multumesc pentru atentie :)
Si acum, cateva ganduri despre recolta 1994 din Bordeaux. Mai toti specialistii sunt de acord ca acest an nu a fost unul foarte reusit. Ceea ce inseamna ca, in lumea iubitorilor de vin, acest 1994 este catalogat drept un "off vintage", preturile ramanand astfel la un nivel decent. Totul a inceput bine pentru podgorenii din Bordeaux. Au fost luni de vara cu destula caldura, secetoase, iar toti se asteptau ca vinurile sa aiba o concentratie foarte buna de fruct. Dar, ghinionul a venit fix in primele saptamani din septembrie, marcate de precipitatii fara intrerupere. Astfel. mai toate sperantele s-au naruit. Totusi, au fost si cateva succese in zona, mai ales in Graves si Pomerol. In Medoc, cei care si-au lucrat cum trebuie viile, au obtinut vinuri clasice, cu tanini din abundenta si pregatite pentru un somn prelungit la sticla. In concluzie, cu informare in prealabil si cu un dram de noroc, se pot gasi vinuri bune din acest an, la preturi accesibile.
Si acum, suspectul nostru intra in scena. Dopul a iesit fara probleme, intr-o singura bucata. Vinul nu s-a bucurat de un tratament special (carafari, decantari, etc), l-am lasat doar sa respire putin in sticla.
Nas: tipic pentru un vin matur; la inceput, usoare note animale dar care s-au disipat rapid. Dupa aceea, nasul mi-a fost izbit la propriu de un puternic iz afumat. Daca ati ars vreodata lemne intr-o padure, veti sti la ce ma refer. Am reusit sa mai detectez si nuante florale, lemn elegant integrat, fructe rosii proaspete, ceva visine si tutun aromat. As putea sa adulmec astfel de vinuri toata ziua, parol.
Gust: fanii australienelor sau californienelor pot sta linistiti: acesta nu este un vin pentru ei. Pe fruntea lui scrie mare si clar: old school. Bineinteles, nu lipseste acea eleganta si finete tipica unui vin evoluat si bine integrat. Te invaluie usor si iti sopteste, nu iti da in cap cu un ciocan. Fructul se tine inca bine, taninii sunt perfect integrati, iar aciditatea incapatanta vine sa completeze acest tablou armonios. Finalul ultra-sec nu este din cale afara de lung, dar este placut, foarte mineral si proaspat. Post-gust dominat de cirese negre, visine si ierburi aromate.
Trebuie sa o spun inca o data, cu riscul de a deveni plictisitor: continua sa ma uimeasca cum aceste vinuri de Bordeaux resuesc, cu atata usurinta, sa reziste la testul timpului. Chiar si acest Chasse-Spleen, provenit dintr-un an cu probleme, nu si-a aratat defel cei 17 ani de viata. Am baut vinuri romanesti din 2006 sau 2007 care nu s-au prezentat la fel de proaspete ca acest bordolez pur-sange. De aceea, voi continua sa achizitionez si sa ma bucur cat mai mult de astfel de vinuri mature, atata timp cat le voi mai gasi pe piata.
Ca fapt divers, sticla in cauza m-a costat 25 Euro, pret de lista. Va multumesc pentru atentie :)
Errazuriz Max Reserva Carmenere 2008 (Chile)
Daca Lafon-Rochet 1988 s-a comportat ca un adevarat gentleman, acest Errazuriz Max Reserva a fost exact opusul: un tanar pus pe distractie non-stop, dansand frenetic in cluburi, pe ritmurile impuse de vreun DJ mai cu mot. Va reamintesc ca vinul in cauza este castigator al unei medalii de aur la Premiile de Excelenta Vinul.ro.
Nu o mai lungesc inutil si trec direct la atac, o actiune preferata si de tanarul nostru Carmenere.
Culoare: rosu-sangeriu extrem de intens, cu reflexii violete.
Nas: nici nu trebuie sa apropii prea mult paharul, ca esti inundat la propriu de arome. Se da urmatoarea reteta: luati o gramada de afine si alte fructe de padure proaspete, zdrobiti-le, iar sucul rezultat se mesteca cu o doza sanatoasa de vanilie si esente de lemn. Cam acesta este mirosul dominant al acestui vin. Foarte saritoriu in nas, intens, tipic pentru astfel de exemple chiliene. Mai sunt si ceva condimente in spate, doar asa cat sa dea o oarecare impresie de complexitate.
Gust: daca nasul a fost cum a fost, cum credeti ca se comporta vinul mai departe? Ati ghicit, fix la fel. La intrare, un atac salbatic de fructe proaspete si bine coapte, tonuri de dulceata de care vreti voi si o senzatie cremoasa data de lemnul prezent din belsug. Vinul este dens, nimic de zis. Dupa care se vireaza catre note vegetale (tipice pentru Carmenere), ceva mineralitate si o aciditate bunicica pe final, care sa-i mai domoleasca din senzatia bombastica initiala. Post-gust dominat de alcool, lemn, piper si alte condimente. Vinul mi-a placut mai mult in a doua parte a prestatiei sale, doar ca problema lui este tranzitia cam brusca de la notele puternice de fruct catre cele vegetale si minerale. Mijlocul nu este atat de bine definit pe cat as fi dorit.
Recunosc, vinul este delicios, sexy si lipicios. Inteleg de ce astfel de specimene dau bine intr-o degustare in orb. Dar, la mine intervine eterna problema: dupa cateva guri, daramite pahare, aceste lichide devin extrem de obositoare, iar aburii alcool-ului te ataca destul de rapid. Poate fi un vin de petrecere, doar daca doriti sa-i ametiti pe toti in timp record.
Sticla a fost achizitionata de la Pivnitele Rhein - Azuga, la un pret de 42 sau 48 lei, nu mai stiu exact. Oricum, va puteti face o idee cam pe unde se invarte. In magazinele de specialitate va fi, normal, ceva mai scump.
Culoare: rosu-sangeriu extrem de intens, cu reflexii violete.
Nas: nici nu trebuie sa apropii prea mult paharul, ca esti inundat la propriu de arome. Se da urmatoarea reteta: luati o gramada de afine si alte fructe de padure proaspete, zdrobiti-le, iar sucul rezultat se mesteca cu o doza sanatoasa de vanilie si esente de lemn. Cam acesta este mirosul dominant al acestui vin. Foarte saritoriu in nas, intens, tipic pentru astfel de exemple chiliene. Mai sunt si ceva condimente in spate, doar asa cat sa dea o oarecare impresie de complexitate.
Gust: daca nasul a fost cum a fost, cum credeti ca se comporta vinul mai departe? Ati ghicit, fix la fel. La intrare, un atac salbatic de fructe proaspete si bine coapte, tonuri de dulceata de care vreti voi si o senzatie cremoasa data de lemnul prezent din belsug. Vinul este dens, nimic de zis. Dupa care se vireaza catre note vegetale (tipice pentru Carmenere), ceva mineralitate si o aciditate bunicica pe final, care sa-i mai domoleasca din senzatia bombastica initiala. Post-gust dominat de alcool, lemn, piper si alte condimente. Vinul mi-a placut mai mult in a doua parte a prestatiei sale, doar ca problema lui este tranzitia cam brusca de la notele puternice de fruct catre cele vegetale si minerale. Mijlocul nu este atat de bine definit pe cat as fi dorit.
Recunosc, vinul este delicios, sexy si lipicios. Inteleg de ce astfel de specimene dau bine intr-o degustare in orb. Dar, la mine intervine eterna problema: dupa cateva guri, daramite pahare, aceste lichide devin extrem de obositoare, iar aburii alcool-ului te ataca destul de rapid. Poate fi un vin de petrecere, doar daca doriti sa-i ametiti pe toti in timp record.
Sticla a fost achizitionata de la Pivnitele Rhein - Azuga, la un pret de 42 sau 48 lei, nu mai stiu exact. Oricum, va puteti face o idee cam pe unde se invarte. In magazinele de specialitate va fi, normal, ceva mai scump.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
