Feteasca regala "Traditii" 2008 - Cramele Odobesti (Romania)

In primul rand, cer mii de scuze lui George pentru "furtul" pozei de pe al sau blog. Din pacate, n-am gasit nici o alta poza a acestei sticle pe gugal si am fost nevoit sa apelez la acest tertip, deoarece nu am degustat acest vin in cadrul minunatei sali de degustare de acasa :). George, ori imi accepti scuzele, ori stabilim o intalnire a avocatilor nostri :))

Dar sa trecem si la subiectul acestei scurte postari. Am dat peste acest vin intamplator, in urma unei vizite in Metro. La sectiunea de vinuri, dau peste aceasta sticla deschisa si expusa pentru degustare. Amintindu-mi de impresiile lui George, mi-am zis ca e bine sa profit de ocazie si sa vad ce si cum. Acum, eu am un sistem de alarma destul de bine pus la punct atunci cand elementele ecuatiei sunt: pret sub 10 lei, Odobesti (sau Vrancea, in general), demisec. Dar, tinand cont de imprejurari, nu aveam nimic de pierdut.

Scot dopul, torn putin in pahar si primul lucru care ma impresioneaza este culoarea - un galben auriu deschis, foarte limpede. Nasul este floral si destul de tipic fetestii regale, dar si cu acea nuanta de fan proaspat cosit pe care o iubesc la unele vinuri albe. Cum era de asteptat, gustul nu este de o complexitate covarsitoare dar...tinand cont de pretul vinului, am fost mai mult decat impresionat - destul de bine structurat, aciditate buna si un final usurel, scurt spre mediu, chiar placut. Nu sunt deloc un fan al vinurilor demiseci dar, de aceasta data, acea dulceata tip muscat parca ajuta mai bine la definirea acestui vin. Se integreaza foarte bine in sistem, sa zic asa.

De mentionat ca vinul nu a fost degustat in conditii propice, temperatura fiind destul de mare pentru un soi alb. In consecinta, e posibil sa imi fi scapat anumite nuante care apar in conditii ideale de degustare. Oricum, la pretul si numele implicat, aceasta feteasca regala a fost o surpriza placuta. Credeti-ma, printre sutele de posirci infame aflate pe rafturile magazinelor, vinul in cauza este o alegere foarte buna pentru consumul curent.

Scurta vizita la SCDVV Bujoru

Zilele trecute, printr-un concurs fericit de imprejurari, am reusit sa fac o scurta vizita "de lucru" la SCDVV Bujoru sau, mai pe romaneste, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Bujoru.

Nu am sa intru in detalii privind istoria acestui stabiliment, pe care le puteti gasi aruncand o privire aici. Din pacate, si aici se simt efectele nepasarii, lipsei de fonduri financiare si a altor probleme care apasa greu pe umerii cercetarii de orice fel din minunata noastra patrie. Sincer, ma asteptam la un tablou mult mai dezolant in momentul in care m-am hotarat sa fac aceasta incursiune in lumea viticulturii galatene. Din fericire, nu a fost chiar asa de rau. S-a vazut ca oamenii implicati in aceasta institutie sunt devotati total meseriei si, mai important, au reusit sa extraga maximum din putinul care le-a fost oferit. Daca nu ar fi existat posibilitatea de a accesa anumite fonduri europene, cred ca SCDVV Bujoru ar fi afisat o imagine mult mai neagra in aceste vremi de restriste nationala.

Evident, meritul principal revine specialistilor care lucreaza aici, adunati intr-o echipa care m-a impresionat foarte placut. Ei sunt oamenii condamnati sa stea mereu in umbra; sunt cei despre care nu veti auzi aproape niciodata si care se bucura de apreciere mai mult din partea colegilor de breasla din strainatate. Roadele muncii lor le puteti vedea doar daca intrati in interiorul statiunii. O astfel de vizita te face sa descoperi cat de complexa este, de fapt, aceasta "simpla" bautura numita vin si cata stiinta se afla in spatele obtinerii acesteia.

Din pacate, domeniul cercetarii in asta tara risca sa se afunde si mai tare in prapastie, daca nu va fi sustinut ceva mai puternic de cei care trebuie, teoretic, sa faca asta. Si asta am vazut-o cu ochii mei proprii si personali. Cu putinele fonduri accesate, s-a reusit dotarea laboratoarelor de cercetare cu ceva aparatura moderna si s-a reusit achizitia unor utilaje care sa ajute la inlesnirea procesului de vinificatie. Dar, dupa ce faci turul de onoare al statiunii, iti dai seama ca este prea putin. Fata de potentialul zonei, fata de oamenii devotati de acolo, fata de acest domeniu care se vrea un ambasador al pamantului mioritic in afara granitelor. Mi s-a spus ca este frustrant sa nu poti duce pana la capat procesul de vinificatie; aceasta statiune de cercetari nu detine, in acest moment, o linie de imbuteliere; un mic amanunt care este vital pentru a putea aduce fonduri financiare suplimentare si chiar insemnate. Da, este extrem de frustrant dar, in final, iti amintesti brusc in ce tara ai onoarea de a locui. O tara in care specialistii sunt aruncati in mediocritate, iar nulitatile sunt scoase in fata...

La final, as dori sa-mi exprim recunostinta D-lui Aurel Ciubuca, biologul statiunii (sper ca nu am gresit specializarea), care a avut amabilitatea si rabdarea de a-mi face turul statiunii si a carui explicatii privind fiecare proces derulat in aceasta zona mi-au fost de un real ajutor. Nu in ultimul rand, mii de multumiri lui Lucian si familiei sale, care mi-au inlesnit accesul in cadrul statiunii.

Daca veti avea posibilitatea sa vizitati vreodata o astfel de statiune de cercetari, nu ratati ocazia. Veti avea sansa de a descoperi o lume fascinanta, foarte putin cunoscuta si criminal trecuta cu vederea; o lume in care obtinerea unui vin bun este, in primul rand, o stiinta...si la propriu si la figurat.

"Gigantul" Antinori trece la productia de vinuri mioritice

Ei da, asta este o veste interesanta venita pe filiera Decanter. Marele Piero Antinori, taticul conceptului super-tuscan, impreuna cu John Halewood si-au unit fortele pentru a lansa pe piata noastra un nou vin.

Crama Vitis Metamorfosis, detinuta de Marchese Antinori si Halewood, lanseaza 13.000 de sticle ale conceptului Cantus Primus 2007. Vinul este produs in Dealu Mare si obtinut din struguri Cabernet Sauvignon. Oenologul Fiorenzo Rista va superviza procesul de vinificatie.

Antinori a declarat ca el crede cu adevarat in potentialul viticulturii romanesti si ca tara noastra detine toate ingredientele care sa contribuie la obtinerea unor vinuri deosebite: climat perfect, expunere buna si soluri excelente. Hmmm, la cati specialisti din afara am tot auzit si citit astfel de aprecieri? Eh, se pare ca mai adaugam un nume celebru la aceasta lista :)

Cantus Primus va fi comercializat deocamdata doar in Romania, urmand a fi lansat pe piata italiana si britanica in 2010, respectiv 2011. Se pare ca va avea un pret initial de 8-9 Euro, in magazinele specializate de pe la noi.

Asteptam cu interes vinul pe rafturile si mesele noastre...

Foto: Piero Antinori

Proaspat aterizat in colectie: Chateau Lafon - Rochet 1988 St. Estephe (Bordeaux)

Dupa o destul de stresanta asteptare datorata neincrederii in serviciile postale de orice fel, mi-a ajuns cu bine si in toata splendoarea o sticla de Chateau Lafon - Rochet 1988 St. Estephe (Grand Cru Classe).

Cum aniversarea a 20 de ani de viata am pierdut-o la mustata, acest vin va vedea lumina paharului (dar poate, mai intai, a decantorului) atunci cand va ajunge la venerabila varsta de 25 ani... sau poate 30 ani, cine stie? Anul 1988 a fost unul foarte bun pentru vinurile rosii din Bordeaux dar, din pacate, a ramas in umbra unor ani legendari ca 1989 sau 1990. Spun din pacate, pentru ca este un an trecut prea usor cu vederea de critici si iubitorii de Bordeaux. Totusi, exista si reversul medaliei; din fericire, preturile au ramas foarte accesibile chiar si la vinurile de top.

Sticla face parte dintr-o colectie particulara scoasa la vanzare (in jur de 6000 de sticle), a fost achizitionata la un pret de lista de 28 Euro si arata perfect din toate punctele de vedere: nivel, eticheta, etc.

Cei interesati de o lista completa a vinurilor scoase la vanzare ma pot contacta la urmatoarea adresa de email: ciprian.haret@gmail.com. Lista cuprinde in principal vinuri de Bordeaux si Bourgogne, incepand din anul 1897 si pana in prezent. Poate ne combinam la o comanda mai mare pe viitor :)

Supravietuitorul

Este anul de gratie 1943. Lumea este deja devastata de "Marele Razboi", aflat la apogeul sau. Trupele germane ale Armatei a VI-a cedeaza la Stalingrad, ducand razboiul intr-un punct critic. In luna mai, un atac aerian al trupelor aliate devasteaza regiunea Bordeaux.

Si, totusi, o mica minune se produce. Recolta anului 1943 este cea mai reusita din anii celui de-al doilea razboi mondial. In ciuda tuturor nenorocirilor, bombardamentelor, cei din Bordeaux continua nestingheriti sa faca ce stiu mai bine - vin. Era probabil o modalitate de a trece mai usor peste acest stupid razboi. Era poate legatura unica dintre viticultor si bucata sa de vie care nu putea fi rupta nici macar de zecile de bombardamente sau de lacomia ofiterilor germani.

Milioane de oameni au disparut de pe fata pamantului in acei ani. Dar cateva sticle de vin au supravietuit miraculos pana in ziua de astazi. Ele au fost acei martori tacuti si nevazuti a peste 60 de ani de istorie, timp in care alte zeci si zeci de milioane de oameni nu au supravietuit...

Este si cazul unei sticle de Chateau Leoville Poyferre 1943 care isi asteapta rabdatoare un nou stapan. Pentru mine este putin important daca acest vin mai este baubil sau nu (in cadrul unei degustari private din acest an, se pare ca sticla in cauza se prezenta perfect din toate punctele de vedere). Aceasta sticla are o valoare istorica inestimabila, pentru mine cel putin; este un vin care a luat nastere intr-un an in care moartea era vioara intai in lume...Pretul de achizitie este unul mai mult decat rezonabil - undeva in jurul a 100 de Euro. Sticla face parte dintr-o mare colectie particulara scoasa la vanzare. Merita acest supravietuitor o noua sansa? :)

* Pozele de mai sus sunt ale celui care comercializeaza acest vin. A se observa nivelul lichidului, unul incredibil pentru un vin de o asemenea varsta.

Chateau Margaux sau eternul feminin...

Bordeaux reprezinta marea mea dragoste in materie de vinuri fine. Stiu, dintre toate regiunile viticole ale lumii, s-a nimerit sa ma atraga cel mai mult exact aceea care ofera unele dintre cele mai scumpe vinuri de pe planeta. Dar odata ce patrunzi in acest univers, este imposibil sa nu devii fascinat de miraculosul amestec de traditie, istorie, povesti desprinse parca din romane si oameni dedicati total pamantului pe care il trudesc.

In consecinta, ma voi apleca din ce in ce mai mult asupra acestui adevarat rai viticol numit Bordeaux, probabil numele cu cea mai mare rezonanta cand vine vorba de vinuri de calitate. Pentru ca mi-ar lua pagini intregi sa vorbesc despre istoria si geografia acestei regiuni sau despre diversele clasificari, m-am gandit ca cel mai nimerit lucru ar fi sa incep direct cu profilurile celor mai cunoscute chateaux-uri de pe aici. Voi incepe cu Chateau Margaux, un nume legendar pentru cunoscatori dar si un vechi favorit de-al meu.

Scurta istorie...

Istoria acestei proprietati incepe undeva in sec. al XII-lea (mda, ati citit bine), cu toate ca impozanta cladire pe care o putem admira astazi a fost construita sapte secole mai tarziu. In acele vremuri intunecate, aceasta bucata de pamant se afla in mainile nobilimii franceze si purta denumirea de La Mothe de Margaux. Abia in sec. al XVI-lea, proprietatea a intrat in posesia familiei Lestonnac, iar Pierre Lestonnac a reusit in doar 10 ani sa schimbe dramatic fata acesteia. La inceputul sec. al XVIII-lea, Chateau Margaux detinea deja 256 ha de pamant arabil, dintre care circa o treime era destinata viticulturii. Aceasta perioada a insemnat imbunatari semnificative pentru Chateau Margaux, in special datorita ideilor revolutionare pentru acea vreme ale managerului Berlon. Acesta a pledat impotriva culegerii strugurilor in conditii de umiditate, pentru a evita diluarea; a observat ca anumite parcele produc un fruct mai bun decat altele, recunoscand astfel varietatea terroir-ului sau; in plus, a inceput sa vinifice separat soiurile rosii si cele albe (pana in acel moment acestea erau vinificate impreuna). In aceste conditii, vinul a cunoscut o imbunatatire dramatica devenind, in 1771, primul vin de Bordeaux vandut in cadrul celebrei case de licitatii Christie's.

Ca in orice poveste de succes, exista si o perioada de declin care a venit imediat dupa Revolutia Franceza, cand Chateau Margaux a trecut prin mainile mai multor proprietari dezinteresati total de proprietate. In 1801, mosia a fost achizitionata de Marchizul de la Colonilla, Bertrand Douat. Interesul acestuia fata de vin a fost si el scazut, dar macar lui ii datoram ceva: actuala cladire care poate fi admirata in zilele noastre. Singura performanta notabila din aceasta perioada neagra ramane impunerea la rangul de premier grand cru classe in cadrul deja faimoasei clasificari din 1855.

Pentru foarte multi ani, Chateau Margaux a avut o istorie destul de zbuciumata, trecand mereu de la un proprietar la altul. In anul 1949, Fernand Ginestet si fiul sau, Pierre, au achizitionat chateau-ul. A urmat o scadere majora in calitate a vinului, mai ales in anii '60 si '70. Criza din Bordeaux de la inceputul anilor '70 provocata de cateva recolte dezastruoase, i-a determinat pe cei doi sa vanda Chateau Margaux. Acesta este momentul esential in care intra in scena familia Mentzelopoulos.

Grecul Andre Mentzelopoulos achizitioneaza proprietatea in 1977. In ciuda crizei economice din Bordeaux, acesta investeste masiv fara asteptari prea mari pe termen scurt. Introduce un nou sistem de drenaj, replanteaza masiv, reintroduce folosirea unui vin secundar pentru cresterea in calitate, construieste o noua pivnita subterana, achizitioneaza butoaie noi de stejar si renoveaza chateau-ul. Din pacate, Andre Mentzelopoulos nu a apucat sa guste pe deplin roadele muncii sale, decedand neasteptat in 1980. Afacerile familiei, precum si Chateau Margaux, au revenit fiicei sale, Corrine Mentzelopoulos. Cu ajutorul lui Philip Barre si al prestigiosului consultant Emile Peynaud, Corrine si echipa Margaux au continuat programul de investitii inceput de regretatul Andre. Anul 1983 marcheaza venirea in echipa a lui Paul Pontallier, cel care a dat vinurilor produse aici o noua dimensiune a calitatii. Cuplul Corrine Mentzelopoulos - Paul Pontallier este cel care a restabilit faima acestui chateau si care este responsabil de succesele din ultimii 20 de ani. Astazi putem spune ca Chateau Margaux isi merita cu prisosinta statutul de premier grand cru classe.

Vinul...

Astazi, Chateau Margaux se intinde pe o suprafata de 262 ha, dintre care 82 ha sunt plantate cu vita-de-vie. Sunt plantate toate soiurile rosii tipice pentru Bordeaux: Cabernet Sauvignon (75 %), Merlot (20%), Cabernet Franc (3%) si Petit Verdot (2%). Plantatiile cu soiuri albe sunt formate exclusiv din Sauvignon Blanc. Solul este cu pietris si un subsol argilos cunoscut sub denumirea de Calcaire de Plassac.

Fermentatia are loc in cuve de stejar, dupa care vinul este transferat in butoaie care sunt fabricate chiar pe proprietate. Vinurile rosii sunt maturate pana la 2 ani in baricuri, iar cele albe pana la 6 luni. Limpezirea se face cu albus de ou inainte de imbuteliere. De obicei, se produc circa 12 500 de cutii de grand vin anual. Al doilea vin, Pavillon Rouge de Chateau Margaux, se bucura de o productie ceva mai mare, in jurul a 16 500 de cutii anual. Pavillon Blanc de Chateau Margaux, vinul alb al casei, are parte de o productie limitata - 2750 de cutii anual.

Experienta personala cu acest minunat vin este una mai mult decat limitata. Am avut o singura ocazie pana acum sa beau un Chateau Margaux 1996 si pot spune ca, de atunci, m-am atasat iremediabil de acest vin. Combinatia de finete, feminitate, concentratie a aromelor si putere este unica si nu am mai experimentat-o cu nici un vin pana acum. Ceea ce m-a uimit a fost echilibrul perfect al acestor componente, atat de greu de obtinut in multe cazuri. Din pacate, vinul produs de Chateau Margaux este foarte scump si foarte greu accesibil datorita productiei destul de limitate. Sper doar ca sansa pe care am avut-o sa revina intr-o buna zi...