Supravietuitorul

vineri, 16 octombrie 2009

5 comentarii


Este anul de gratie 1943. Lumea este deja devastata de "Marele Razboi", aflat la apogeul sau. Trupele germane ale Armatei a VI-a cedeaza la Stalingrad, ducand razboiul intr-un punct critic. In luna mai, un atac aerian al trupelor aliate devasteaza regiunea Bordeaux.

Si, totusi, o mica minune se produce. Recolta anului 1943 este cea mai reusita din anii celui de-al doilea razboi mondial. In ciuda tuturor nenorocirilor, bombardamentelor, cei din Bordeaux continua nestingheriti sa faca ce stiu mai bine - vin. Era probabil o modalitate de a trece mai usor peste acest stupid razboi. Era poate legatura unica dintre viticultor si bucata sa de vie care nu putea fi rupta nici macar de zecile de bombardamente sau de lacomia ofiterilor germani.

Milioane de oameni au disparut de pe fata pamantului in acei ani. Dar cateva sticle de vin au supravietuit miraculos pana in ziua de astazi. Ele au fost acei martori tacuti si nevazuti a peste 60 de ani de istorie, timp in care alte zeci si zeci de milioane de oameni nu au supravietuit...

Este si cazul unei sticle de Chateau Leoville Poyferre 1943 care isi asteapta rabdatoare un nou stapan. Pentru mine este putin important daca acest vin mai este baubil sau nu (in cadrul unei degustari private din acest an, se pare ca sticla in cauza se prezenta perfect din toate punctele de vedere). Aceasta sticla are o valoare istorica inestimabila, pentru mine cel putin; este un vin care a luat nastere intr-un an in care moartea era vioara intai in lume...Pretul de achizitie este unul mai mult decat rezonabil - undeva in jurul a 100 de Euro. Sticla face parte dintr-o mare colectie particulara scoasa la vanzare. Merita acest supravietuitor o noua sansa? :)

* Pozele de mai sus sunt ale celui care comercializeaza acest vin. A se observa nivelul lichidului, unul incredibil pentru un vin de o asemenea varsta.

Chateau Margaux sau eternul feminin...

vineri, 2 octombrie 2009

4 comentarii





Bordeaux reprezinta marea mea dragoste in materie de vinuri fine. Stiu, dintre toate regiunile viticole ale lumii, s-a nimerit sa ma atraga cel mai mult exact aceea care ofera unele dintre cele mai scumpe vinuri de pe planeta. Dar odata ce patrunzi in acest univers, este imposibil sa nu devii fascinat de miraculosul amestec de traditie, istorie, povesti desprinse parca din romane si oameni dedicati total pamantului pe care il trudesc.

In consecinta, ma voi apleca din ce in ce mai mult asupra acestui adevarat rai viticol numit Bordeaux, probabil numele cu cea mai mare rezonanta cand vine vorba de vinuri de calitate. Pentru ca mi-ar lua pagini intregi sa vorbesc despre istoria si geografia acestei regiuni sau despre diversele clasificari, m-am gandit ca cel mai nimerit lucru ar fi sa incep direct cu profilurile celor mai cunoscute chateaux-uri de pe aici. Voi incepe cu Chateau Margaux, un nume legendar pentru cunoscatori dar si un vechi favorit de-al meu.

Scurta istorie...

Istoria acestei proprietati incepe undeva in sec. al XII-lea (mda, ati citit bine), cu toate ca impozanta cladire pe care o putem admira astazi a fost construita sapte secole mai tarziu. In acele vremuri intunecate, aceasta bucata de pamant se afla in mainile nobilimii franceze si purta denumirea de La Mothe de Margaux. Abia in sec. al XVI-lea, proprietatea a intrat in posesia familiei Lestonnac, iar Pierre Lestonnac a reusit in doar 10 ani sa schimbe dramatic fata acesteia. La inceputul sec. al XVIII-lea, Chateau Margaux detinea deja 256 ha de pamant arabil, dintre care circa o treime era destinata viticulturii. Aceasta perioada a insemnat imbunatari semnificative pentru Chateau Margaux, in special datorita ideilor revolutionare pentru acea vreme ale managerului Berlon. Acesta a pledat impotriva culegerii strugurilor in conditii de umiditate, pentru a evita diluarea; a observat ca anumite parcele produc un fruct mai bun decat altele, recunoscand astfel varietatea terroir-ului sau; in plus, a inceput sa vinifice separat soiurile rosii si cele albe (pana in acel moment acestea erau vinificate impreuna). In aceste conditii, vinul a cunoscut o imbunatatire dramatica devenind, in 1771, primul vin de Bordeaux vandut in cadrul celebrei case de licitatii Christie's.

Ca in orice poveste de succes, exista si o perioada de declin care a venit imediat dupa Revolutia Franceza, cand Chateau Margaux a trecut prin mainile mai multor proprietari dezinteresati total de proprietate. In 1801, mosia a fost achizitionata de Marchizul de la Colonilla, Bertrand Douat. Interesul acestuia fata de vin a fost si el scazut, dar macar lui ii datoram ceva: actuala cladire care poate fi admirata in zilele noastre. Singura performanta notabila din aceasta perioada neagra ramane impunerea la rangul de premier grand cru classe in cadrul deja faimoasei clasificari din 1855.

Pentru foarte multi ani, Chateau Margaux a avut o istorie destul de zbuciumata, trecand mereu de la un proprietar la altul. In anul 1949, Fernand Ginestet si fiul sau, Pierre, au achizitionat chateau-ul. A urmat o scadere majora in calitate a vinului, mai ales in anii '60 si '70. Criza din Bordeaux de la inceputul anilor '70 provocata de cateva recolte dezastruoase, i-a determinat pe cei doi sa vanda Chateau Margaux. Acesta este momentul esential in care intra in scena familia Mentzelopoulos.

Grecul Andre Mentzelopoulos achizitioneaza proprietatea in 1977. In ciuda crizei economice din Bordeaux, acesta investeste masiv fara asteptari prea mari pe termen scurt. Introduce un nou sistem de drenaj, replanteaza masiv, reintroduce folosirea unui vin secundar pentru cresterea in calitate, construieste o noua pivnita subterana, achizitioneaza butoaie noi de stejar si renoveaza chateau-ul. Din pacate, Andre Mentzelopoulos nu a apucat sa guste pe deplin roadele muncii sale, decedand neasteptat in 1980. Afacerile familiei, precum si Chateau Margaux, au revenit fiicei sale, Corrine Mentzelopoulos. Cu ajutorul lui Philip Barre si al prestigiosului consultant Emile Peynaud, Corrine si echipa Margaux au continuat programul de investitii inceput de regretatul Andre. Anul 1983 marcheaza venirea in echipa a lui Paul Pontallier, cel care a dat vinurilor produse aici o noua dimensiune a calitatii. Cuplul Corrine Mentzelopoulos - Paul Pontallier este cel care a restabilit faima acestui chateau si care este responsabil de succesele din ultimii 20 de ani. Astazi putem spune ca Chateau Margaux isi merita cu prisosinta statutul de premier grand cru classe.

Vinul...

Astazi, Chateau Margaux se intinde pe o suprafata de 262 ha, dintre care 82 ha sunt plantate cu vita-de-vie. Sunt plantate toate soiurile rosii tipice pentru Bordeaux: Cabernet Sauvignon (75 %), Merlot (20%), Cabernet Franc (3%) si Petit Verdot (2%). Plantatiile cu soiuri albe sunt formate exclusiv din Sauvignon Blanc. Solul este cu pietris si un subsol argilos cunoscut sub denumirea de Calcaire de Plassac.

Fermentatia are loc in cuve de stejar, dupa care vinul este transferat in butoaie care sunt fabricate chiar pe proprietate. Vinurile rosii sunt maturate pana la 2 ani in baricuri, iar cele albe pana la 6 luni. Limpezirea se face cu albus de ou inainte de imbuteliere. De obicei, se produc circa 12 500 de cutii de grand vin anual. Al doilea vin, Pavillon Rouge de Chateau Margaux, se bucura de o productie ceva mai mare, in jurul a 16 500 de cutii anual. Pavillon Blanc de Chateau Margaux, vinul alb al casei, are parte de o productie limitata - 2750 de cutii anual.

Experienta personala cu acest minunat vin este una mai mult decat limitata. Am avut o singura ocazie pana acum sa beau un Chateau Margaux 1996 si pot spune ca, de atunci, m-am atasat iremediabil de acest vin. Combinatia de finete, feminitate, concentratie a aromelor si putere este unica si nu am mai experimentat-o cu nici un vin pana acum. Ceea ce m-a uimit a fost echilibrul perfect al acestor componente, atat de greu de obtinut in multe cazuri. Din pacate, vinul produs de Chateau Margaux este foarte scump si foarte greu accesibil datorita productiei destul de limitate. Sper doar ca sansa pe care am avut-o sa revina intr-o buna zi...

Doar o nevinovata constatare...

joi, 1 octombrie 2009

8 comentarii

Magazinele de vinuri de pe la noi sunt foarte putine. Tinand cont de cota vinurilor de calitate in tarisoara noastra, este mai mult decat imbucurator ca aceste magazine exista, chiar daca le poti numara pe degetele ambelor maini. Astfel, exista sansa ca iubitorul de vinuri bune sa achizitioneze sticle ceva mai deosebite si care nu se gasesc de obicei in ultra, super sau hypermarketuri.

Problema pe care doresc sa o semnalez este cea a preturilor practicate pentru anumite vinuri, in special pentru cele de import. De aceea, va invit acum sa facem un mic exercitiu de aritmetica simpla care implica un cunoscut magazin autohton si un cunoscut distribuitor de profil din Franta. M-am oprit asupra unor sticle de Bordeaux care se regasesc in portofoliile ambelor stabilimente si iata rezultatele in toata splendoarea lor:

Chateau Cheval Blanc 2001
- 263 Euro/sticla aici
- 393 Euro/sticla aici

Chateau Margaux 1999
- 245 Euro/sticla aici
- 379 Euro/sticla aici

Chateau Mouton Rothschild 1995
- 279 Euro/sticla aici
- 450 Euro/sticla aici

Chateau Mouton Rothschild 1998
- 263 Euro/sticla aici
- 450 Euro/sticla aici

Chateau Angelus 2005
- 251 Euro/sticla aici
- 369 Euro/sticla aici

Chateau Beau-Sejour Becot 1998
- 75 Euro/sticla aici
- 131 Euro/sticla aici

Cam acestea sunt cele mai graitoare diferente de pret intre cei doi "jucatori". Am tot respectul pentru "jucatorul" autohton, dar in cazul anumitor sticle diferentele de mai sus sunt foarte mari (asta ca sa fiu bland). Inteleg ca sunt taxe de platit, ca sunt achizitionate cantitati limitate si alte motive care pot fi invocate dar sa-mi fie cu iertare: ce anume nu este in regula in toata aceasta imagine?

Nu vreau sa polemizez cu nimeni, e treaba proprietarilor acestor magazine cum isi stabilesc politica de preturi si cum considera ca ar trebui sa-si atraga clientii. Eu am facut doar o nevinovata constatare...concluziile le puteti trage singuri.

Si inca ceva. Mai tineti minte celebra sticla de Chateau Petrus 1975 comercializata de un importator autohton (deja decedat, daca nu ma insel) la stratosfericul pret de 9900 de lei? Ei bine, la acel moment gasisem aceeasi sticla la jumatate din acest pret pe un site de specialitate din afara...

Trapiche Oak Cask Malbec 2005 - Mendoza (Argentina)

luni, 28 septembrie 2009

8 comentarii

Am tot spus-o si o mai repet: nu sunt deloc un fan al vinurilor din Lumea Noua. Dar, cum acestea ofera de obicei un raport calitate-pret excelent in comparatie cu produsele mioritice, nu ezit sa ma opresc ocazional asupra unor sticle care stiu ca imi vor oferi destula placere pentru cat mi-au scos din buzunar.

De data aceasta m-am oprit asupra unui vin argentinian produs de Trapiche, un adevarat mamut pe piata de profil din tara cu pricina. Nu stiu sigur de ce, dar am o slabiciune pentru Argentina si vinurile sale. Oi fi eu un fan inrait al echipei nationale de fotbal, dar oamenii astia chiar stiu cum sa puna problema in viticultura si profita la maxim de ceea ce le-a oferit natura. In plus, daca dati un search pe Gugal, o sa vedeti cam cum inteleg producatorii argentinieni sa construiasca o crama. Va spun eu, unele sunt adevarate opere de arta si parca sunt desprinse din filmele SF. Si nu in ultimul rand, sunt un mare fan al Malbec-ului, soiul port-drapel al Argentinei cand vine vorba de vinuri.

Dar sa zabovim putin si asupra acestui Malbec produs de Trapiche. Pentru inceput, mentionez ca gama "Oak Cask" reprezinta urmatorul nivel peste produsele entry-level ale acestui producator.
Cum scoti dopul acestei sticle, intelegi imediat ce inseamna Lumea Noua in materie de vinuri. Aromele mi-au inundat instant camera. Am lasat vinul sa respire ceva mai mult de 1 ora si l-am turnat nerabdator in pahar. Culoare rubiniu inchis care te avertizeaza din start cu ce vei avea de-a face. Din nou, nu a fost nevoie decat sa ma apropii putin de pahar si am fost invadat de puternice note de vanilie (evident), scortisoara, fructe negre cat cuprinde si, cum ii sta bine unui Malbec, prune uscate in cantitati industriale. Un nas concentrat, plin de fructuozitate si atat de tipic Lumii Noi. Gustul este cam la acelasi nivel cu cel al nasului. Note concentrate de fructe negre, ciocolata amaruie si vanilie, dar si mici urme de piele. Aciditatea este buna, iar taninii sunt prezenti atat cat sa nu deranjeze aceasta bomba de fruct. Finalul este unul placut si lung, dar se simte o oarecare "fierbinteala" data de nivelul alcoolemiei (13,5 %).

In afara micului amendament de mai sus, acest Malbec de la Trapiche este un vin "delicios", facut corect si care ofera destul de multe pentru categoria lui. Aciditatea buna il face un companion perfect pentru mancaruri pe baza de porc sau vita; eventual, chiar pentru ceva preparate vanatoresti. Il puteti gasi in Metro, undeva in jurul sumei de 22-24 Lei.

Daca nu ati baut vreun Malbec pana acum, acesta de fata poate fi o oportunitate numai buna sa patrundeti in universul viticol de la poalele Anzilor...

Pinot Noir de Purcari 2003 - Purcari (Moldova)

miercuri, 23 septembrie 2009

2 comentarii

Recunosc, am o slabiciune pentru Pinot Noir. Este un soi fascinant prin natura sa pretentioasa, cu toane. Nu creste oriunde ca un Cabernet Sauvignon, de exemplu, si pune la grea incercare atat cultivatorii cat si vinificatorii. De aceea, cantitatile produse sunt foarte mici, iar preturile in continua crestere.

Zilele trecute m-am hotarat sa atentez la o sticla de Pinot care zacea de ceva vreme prin mica mea "adunatura". Este vorba de un vin produs la Purcari, de eternii nostri vecini de peste Prut. Am mai avut cateva experiente cu acest producator si nu am fost niciodata dezamagit.

Dupa circa jumatate de ora de aerare, nasul este destul de timid, cu note lemnoase, putina vanilie si, bineinteles, fructe de padure. Deasmenea, am detectat si usoare nuante de pamant care sunt oricand binevenite pentru mine. Gustul este si el dominat de note lemnoase, un strop de fragi si unul de capsuni. Taninii sunt abia perceptibili si usor uscati ceea ce imi indica drumul spre declin al acestui vin. Dupa 2 ore de respirat, aromele sunt ceva mai bine integrate, in gura atacul intial este unul bun, ceva mai complex si bine structurat. Din pacate, totul se destrama cam rapid iar finalul este unul scurt si abrupt.

Concluzii: un vin uni-dimensional care da impresia ca este tinut in viata cu ajutorul aparatelor. Aromele si aciditatea incearca din rasputeri sa tina steagul sus, dar timpul si structura generala au ultimul cuvant de spus. O bila alba o dau pentru tipicitatea de soi, o caracteristica destul de pregnanta cam la toate vinurile produse la Purcari.

Daca se intampla sa aveti ratacita vreo sticla din acest vin, va sfatuiesc sa o consumati de urgenta pentru ca pulsul sau e din ce in ce mai slab...

Kavarna si Balchik - micile bijuterii de pe litoralul bulgaresc (partea a 2-a)

luni, 14 septembrie 2009

2 comentarii





Daca nu ati ajuns inca la Balchik, va spun de pe acum ca acest orasel face toti banii (foarte putini, de altfel). Din Kavarna, unde am fost cazati, nu sunt decat vreo 15 km pana in Balchik. Va recomand sa luati un taxi pana acolo pe care veti da in jur de 50 Leva dus-intors (aprox. 25 Euro). Daca sunteti mai multi, aceasta solutie va scoate din buzunar o suma mai mult decat rezonabila.

Deoarece am convenit cu taximetristul sa vina dupa noi la o ora prestabilita, am avut la dispozitie nu foarte mult timp pentru a ne invarti prin zona. In consecinta, am ales sa insistam pe zona de faleza a orasului, la capatul careia ne astepta deja celebrul palat al reginei Maria, cu minunatele sale gradini.

Cat m-am plimbat de faleza in cauza, am avut impresia ca ma aflu undeva in zona Coastei de Azur. Cum aceasta faleza este destul de intinsa, puteti gasi un numar impresionant de restaurante, hoteluri si barci cu motor ultimul racnet. Am uitat sa mentionez cumva ca am vazut si o gramada de yachturi scumpe? Ei bine, exista din abundenta in Balchik. Ce nu prea exista in acest loc minunat este o plaja in adevaratul sens al cuvantului. Asa ca cei care cauta asa ceva prin zona, nu prea vor avea succes. Oricum, puteti gasi o mica plaja amenajata chiar in fata castelului, pentru cei care vor musai asa ceva. Dar nu disperati - puteti ajunge imediat la Albena, aflata la circa 15 km de Balchik.

Limba neoficiala in Balchik este - ati ghicit - romana. Sunt o sumedenie de turisti romani si exista multe restaurante cu meniuri in limba romana si chiar ospatari romani, asa ca nu va fi greu sa va intelegeti cu ei.

Principala atractie a zonei ramane, fara indoiala, palatul de vara al reginei Maria a Romaniei. Bine, palat e cam mult spus; mie mi s-a parut mai mult o vila ceva mai deosebita din punct de vedere arhitectural. Cel mai mult surprinde prezenta unei minarete in constructia acestui edificiu care, de fapt, este marcat de ideile filozofice si religioase ale indragitei noastre regine. Aici puteti gasi laolalta motive crestine, musulmane, balcanice si orientale, totul imbinandu-se intr-un mod surprinzator de armonios.

Piesa de rezistenta a acestui complex este imensa gradina botanica care se intinde pe o suprafata de circa 65 000 mp, cu sute de specii de flori, plante si arbori. Pentru cei care cauta o oaza de liniste si pace, se poate aranja sa fiti cazati intr-una din vilele din interiorul complexului. In cele 2 ore cat m-am minunat pe acolo, nu am reusit sa cuprind intreaga suprafata a gradinii, asa ca alocati-va cateva ore bune de vizita pe aici. Exista chiar si o crama unde puteti degusta gratuit vinurile regale, dar puteti achizitiona si diverse editii rare si limitate ale altor producatori.

Cu regretul ca nu am reusit sa ma bucur in intregime de aceasta escapada in Balchik, am parasit mica bijuterie bulgareasca cu promisiunea ca voi reveni pentru o vizita mult mai consistenta pe viitor...

Copyright © 2010 Vinul si Pasiunea | Layout by Atomic Website Templates | Distributed by: best minimal blogger theme free blog template html codes | best vpn galaxy s2 best vpn l2tp