Peter Mertes Riesling Bernkasteler Spatlese 2010 - Gold Edition (Germania)

Din nou, un alt vin achizitionat din Kaufland, la un pret de 20 lei/sticla. Despre varianta Kabinett a aceleiasi game, puteti citi cate ceva la George. A cam inceput sa-mi placa aceasta senzatie de masochism ce mi-o acord de ceva vreme incoace, odata cu noua gama de importuri din Kaufland. Nu am gasit vinuri rele de tot pana acum, doar baubile si cam atat. Ce-i drept, nearuncand o avere pe ele, imi permit sa experimentez putin si sa ma sacrific pentru binele comunitatii :)

Ce mi s-a parut ciudat la aceasta gama Gold Edition de la Mertes, este faptul ca toate vinurile au acelasi pret, indiferent de clasificare. Credeti ca un Spatlese la 20 de lei este capabil de minuni? In nici un caz, Mertes nu este salvatore de la patria, oricat ar incerca. O concluzie personala pot trage, dupa ce in ultima vreme am tot incercat diverse Riesling-uri nemtesti: calitatea creste dramatic, odata cu inaintarea pe scara preturilor si a clasificarilor, parca mult mai evident decat in cazul altor soiuri.

Culoare draguta, galben-pai stralucitor. Nas tipic, corect, flori albe, mandarina, ceva miere de salcam. In schimb, gustul dezamageste cumplit. Atac initial dulceag, plat, uni-dimensional, mijloc nexam si finish scurt si intepator. Marea problema a acestui vin este finalul dominat de note evidente de vitamina C efervescenta. Cred ca un nene bine intentionat a scapat ceva acid ascorbic prin cuva. Macar nu a fost exagerat de dulce. Pacat de nasul destul de interesant si datator de sperante.

Daca tineti musai sa incercati ceva din aceasta gama, se pare ca un Kabinett e ceva mai baubil decat ast Spatlese. Dar eu spun un mare pas la Peter Mertes - Gold Edition.

REC 3: Infectia continua!

Nu cred ca un adevarat fan al genului horror, sa fi pierdut din vedere micul film spaniol denumit simplu, REC. Regizat in doi - Paco Plaza si Jaume Balaguero - filmul cu pricina a reusit sa devina, in scurt timp, un "cult favourite" al multora. Inclusiv al meu. De la Blair Witch incoace, s-au facut o gramada de filme gen "inregistrare pierduta si regasita" dar, dupa umila mea parere, REC este cel mai reusit dintre ele. Reuseste sa-ti induca un sentiment de teama adevarata, dublata de senzatii claustrofobice ce te fac sa inghiti in sec pe intreg parcursul vizionarii. Cum era de asteptat, a urmat si o continuare - REC 2 - cel putin la fel de reusita ca originalul, ba chiar si cu o extindere a mitologiei destul de originala si interesanta. In mare, subiectul este simplu: o infectie asemanatoare cu rabia izbucneste intr-un complex de apartamente, cei afectati transformandu-se intr-un soi de zombies. De aici, urmeaza nebunia.

Anul trecut, Paco Plaza a anuntat ca se mai pregatesc inca 2 filme pe aceeasi tema: REC 3 - Genesis si REC 4 - Apocalypse. De data aceasta, cei doi regizori si-au impartit frateste sarcinile - Plaza a preluat Genesis, in timp ce Balaguero se va ocupa de Apocalypse. Dupa indelungi asteptari si dupa un teaser prin luna septembrie, iata ca, in sfarsit, a fost lansat un trailer adevarat. Si, vai de mine, ce trailer! Ce carnagiu ne asteapta, dragii mei! Interesant este ca, pe langa filmarile tip POV, Plaza apeleaza de data aceasta si la cinematografie clasica, ceea ce da un aer fresh noii serii. Actiunea implica o nunta, care se va transforma intr-o baie de sange si zombies. Ce naiba sa-ti doresti mai mult de la un horror old-school? :)

Ma jos puteti viziona varianta spaniola,fara subtitrare, dar nu cred ca este nevoie de asa ceva. Imaginile vorbesc de la sine. Enjoy!

Montgras Chardonnay 2010 (Chile)

Daca doriti sa cumparati vinuri pe care sa le beti lejer, la o simpla masa de pranz, fara pretentii de complexitate, atunci va recomand sa trageti o fuga prin Kaufland. Dupa cum v-am spus deja, selectia de importuri s-a schimbat radical si puteti gasi vinuri la preturi decente, mai ales din Lumea Noua. Poate sunt si unele bombe, dar cu putin noroc, sare si iepurasul din palarie. Oricum, repet, lasati acasa asteptarile marete; vrajeala merge doar daca veti cauta vinuri usoare si necomplicate. Cum este si cazul acestui Chardonnay chilian, produs de Montgras.

Din cate se mentioneaza pe site-ul producatorului, vinul e obtinut cu ajutorul drojdiilor naturale, nevazand baricul, ci doar cuvele de inox. Intr-adevar, chiar daca vinul scoate fructul in fata, tinde sa nu exagereze si are un profil destul de retinut.

Culoare galben-pai stralucitoare. Nas cu note puternice de ananas, pepene, banane si citrice. Gustativ, vinul se prezinta simplu, destul de rotund, cu o usoara nuanta cremoasa. Fructele tropicale isi fac simtita din nou prezenta, dar totul se termina destul de rapid si fara complicatii. Aciditatea este medie, bine integrata si ansamblul este binisor echilibrat. Va recomand sa-l incercati usor racit, alcool-ul iese din peisaj la temperaturi mai ridicate.

Proaspat, usor de baut si ok pentru banii ceruti - 19 lei/sticla. Este un vin care iti ofera doar cat trebuie, in suma respectiva. Nimic mai mult, nimic mai putin.

Obsesia numita concept

Urmarind comentariile la ultima poveste marca Pivnicer, am remarcat aducerea in discutie a unei mai vechi probleme ce macina pe multi de pe la noi - conceptul din spatele unor vinuri.

Cum bine remarca George, aceasta obsesie para a fi mai mult infipta in capul nostru mioritic. Si intreb: de ce? Cat de important este un concept din spatele unui vin? De ce ar trebui ca o eticheta sau un concept sa ne influenteze decizia de a cumpara sau nu produsul cu pricina? Vi se pare normala o astfel de abordare? Nu ar trebui sa primeze calitatea produsului aflat in sticla? Pana la urma ce cumparam: o eticheta sau un vin?

Dupa cum va puteti da probabil seama, eu nu prea dau doi bani pe etichete si concepte, sau mai stiu eu ce inflorituri de marketing. Pe mine ma intereseaza strict ce se afla in sticla. Nu sunt impotriva acestui tip de "convertire" a publicului, doar ca nu-mi pasa de prezenta lui. Vinurile de Bordeaux sau mai stiu eu din ce regiuni celebre, aproape toate au cele mai simple etichete de pe lumea asta. Nu e nevoie de cine stie ce desene, titluri latinesti, povesti lacrimogene. Nu, continutul vorbeste de la sine, iar imaginea s-a format in zeci, chiar sute de ani, nu prin eticheta, ci prin calitate, traditie, legenda si alti factori. Ce-ar fi sa nu ma apropii de Chateau Le Gay, pentru ca un anume cuvant are o oarecare conotatie? :))

Da, Karakter suna ca naiba si de-a dreptul haios, dar asta ar trebui sa ne faca sa nu incercam vinurile? Get over it and try the fucking wine! Sa-mi explice si mie cineva minunea din spatele etichetelor pe care scrie cat roata carului: PREMIAT. Ce simplu, nu? Vreun concept special? Nu, dar astfel de vinuri se vand ca painea calda. Dar aici nu e vorba de calitate sau de concept, ci de obiceiurile consumatorului autohton, de educatia in domeniu sau, mai bine spus, de lipsa acesteia. Poate ca aici trebuie lucrat cu adevarat, in loc sa se insiste obsesiv pe etichete care mai de care mai fancy. Toti declaram ca vrem vinuri corecte la un pret corect, dar ne intereseaza mai mult ca nu stiu ce titlu nu suna cum trebuie, ca are nu stiu ce conotatii. Cand apar unele vinuri cu adevarat bune, ce facem? Hmm, stai putin ca numele gamei nu-mi place, e ceva in neregula acolo, nu se potriveste; da-l naibii de vin, eticheta e ca naiba. Pana la urma, ce anume dorim? Cred ca nici noi nu stim exact; bajbaim, asa cum o face si industria de profil.

Sunt curios daca vreun departament de marketing are o idee clara cat anume din vanzarile totale se datoreaza conceptului aflat pe eticheta. Poate cineva din interior ma poate lamuri in aceasta problema. Pana atunci, va urez sa aveti parte de lichide de calitate si nu de o imagine :)

Apollonio Valle Cupa 2004 (Italia)

Un vin care a facut ceva furori pe la noi si importat de Crama Musat (undeva pe la 46 lei/sticla). Cei de la vinul.ro i-au acordat vreo 92 de puncte, are si o medalie de aur la Bruxelles 2010. In consecinta, ma cam asteptam la ceva facut special sa atraga si sa placa la prima vedere. Si nu m-am inselat. Un cupaj fifty-fifty de Primitivo si Negroamaro. Nu in ultimul rand, ii multumesc lui George pentru amabilitatea de a imparti licoarea cu mine :)

Culoare: rubiniu intens, fara semne de maturitate.

Nas: foarte intens, multa ciocolata, coacaze, ierburi aromate si cirese negre. Exista si note pamantoase, cerneloase si usor amarui, amprenta soiului Negroamaro. Lemn bine integrat in peisaj.

Gust: atac sustinut, dulceag, aproape cu o senzatie de licoros. Vinul este plin, concentrat, dens. Din nou, coacaze, si multe cirese negre bine coapte. Din fericire pentru mine, spre final devine proaspat, sustinut de o aciditate buna si tanini foarte fini. Post-gust tonic, delicios si mediu. Alcool extrem de bine integrat (14,5%).

Acest Apollonio este un vin cat se poate de modern, facut parca pentru a castiga medalii pe la concursurile cu staif. Totusi, reuseste sa aiba ceva in plus fata de cele mai multe exemple din Lumea Noua, la banii astia. Are si un evident touch de Lumea Veche, plus un strop de personalitate, ceea ce-l salveaza de la a deveni complet neinteresant in ochii mei. Si, pentru a fi carcotas pana la capat, nu m-a incantat acea dulceata initiala din gust :) Dar, per ansamblu, trebuie sa recunosc ca este unul dintre cupajele mai reusite si mai interesante incercate pana in 50 de lei.

Savanha Sun Sauvignon Blanc 2011 - Spier (Africa de Sud)

Sticla achizitionata din acelasi Kaufland, unde selectia de vinuri s-a schimbat dramatic, as putea spune. Foarte multe importuri, mai ales pe filiera germana, la preturi destul de mici. Nu trebuie sa va asteptati la nume mari, dar cred ca se poate pescui ceva interesant de pe acolo.

Acest Sauvignon sud-african ofera exact ce te-ai astepta de la un vin de Lume Noua, la 20 de lei. Destul de corect, cu fruct bine copt, dar si o usoara senzatie artificiala. Nas ok, cu mult kiwi, ardei gras si senzatii ierboase. Gustativ, atacul initial este usor dulceag, fructe exotice bine coapte si ceva mar verde. Cred ca e si ceva zahar pe acolo, de aici si senzatia de artificial mai sus amintita. Aciditatea este buna si ofera o tenta crocanta la final. Bineinteles, ca la orice vin la pretul asta, structura este cea care lipseste. Ca si in cazul Riesling-ului de la Prum, mijlocul este inexistent, iar finalul este abrupt. De post-gust nu prea am ce aminti, deoarece iti trebuie multa imaginatie sa poti detecta ceva.

Baubil, neinteresant, fara defecte tehnice foarte mari, pret mic, tipic pentru Lumea Noua.