Dupa cum ati fost anuntati in Gheena virtuala - si sa nu spuneti ca nu stiati - in week-end-ul ce tocmai a trecut (17-19 iunie 2011) a avut loc, la Iasi, o noua intalnire a blogger-ilor de vin. Cum aceasta misiune ingrata presupune un asalt sistematic asupra anumitor organe interne, dar si multe satisfactii, nu am stat prea mult pe ganduri si am purces catre locul unde Creanga si Eminescu o puneau de cate-o sindrofie, cu mult timp in urma.
Participantii de anul acesta au fost:
Mona,
George,
Razvan,
Nicusor,
Marius Cristian,
Bogdan + Geta si, bineinteles, mastermind-ul evenimentului -
Razvan Avram. Sa nu uitam si aportul decisiv adus de Ana Maria Nazarie si familia Olteanu, cei responsabili de vinurile Gramma.
Dupa un drum obositor si o durere de cap datorata aerului conditionat din tren, a trebuit sa spun pas primului episod al foileton-ului iesean, si anume o cina la Restaurantul Ralet. Asta e, baieti, stiu ca am pierdut multe bunataturi, ramane pe altadata. Asa ca trec direct la ziua de sambata, care a inceput cu un workshop in compania studentilor de la Jurnalistica. Intalnirea a avut loc in amfiteatrul din cadrul Institutului de Medicina Legala. Nu va inchipuiti acum ca am asistat la vreo disectie de material uman. Din contra, ne-am rezumat la subiecte ce tin de blogging. Trebuie spus ca o surpriza placuta a fost si prezenta lui
Dan Dobos, redactor sef la Evenimentul de Iasi, dar si a D-lui profesor
Vasile Astarastoaie, ale carui interventii au fost mai mult decat interesante. Dan Dobos a incercat sa ne gadile mandria de blogger cu un material intitulat: "Eu nu sunt blogger". Ce-i drept, discutiile s-au incins la un moment dat, dar sangele mult asteptat nu s-a materializat :)
Dupa aceasta sesiune ce mi-a amintit de vremile studentiei, a trebuit sa ne indreptam catre crama familiei Olteanu, unde eram asteptati pentru o serie de degustari si voie buna. Odata ajunsi pe dealurile Visanilor (cu o vedere superba asupra Iasiului), am fost intampinati de primitoarele gazde si ni s-a adus la cunostinta ce ne asteapta acolo. Dupa aceea, am fost luati in primire de Catalin Zamfir si Iulian Teliban, cei responsabili de vinurile casei. A urmat un tur al cramei, multe explicatii si lamuriri din partea lui Catalin, un tip extrem de deschis si sincer in tot ceea ce spune si face. O astfel de atitudine ar trebui sa aiba mai multi vinificatori de pe la noi. Am incercat toate vinurile produse aici, dintre care tot Aligote-ul 2009 m-a uns cel mai tare la sufletel. Dar sa nu credeti ca acesta singurul vin bun al casei. Din contra, absolut toate exemplele au fost reusite, marcate de un echilibru ce lipseste multor albe de pe la noi. Am incercat chiar si un experiment de-al lui Catalin, un Muscat Ottonel dulce, vinificat oarecum in stilul Tokaji si cu numai putin de 150g zahar/litru! Daca va imaginati ca e inca unul dintre acele vinuri dulci autohtone de tip bombonica, va inselati amarnic. Acest Muscat m-a impresionat prin echilibrul aromelor si prospetime, cu o aciditate excelenta pentru o asemenea cantitate de zahar. Daca l-ar imbutelia in vreo editie limitata, s-ar gasi cu siguranta musterii.
Dupa ce ne-am despartit de sotii Olteanu si echipa lor, "petrecerea" a continuat la magazinul
Goodpoint, pastorit de Razvan Avram si unde trupa s-a intarit cu
D-l Valeriu V. Cotea. Cum deja a devenit o traditie in cadrul intalnirilor noastre, fiecare a trebuit sa aduca spre sacrificare o sticla mai deosebita din "colectia" personala. In consecinta, lupta inceputa la Crama Olteanu a continuat si mai aprig, in urmatoarele ore de chinuri bahice. Stiu, multi ar dori sa treaca prin astfel de chinuri, dar credeti ca este chiar asa usor? :)
Dintre vinurile incercate cu aceasta ocazie, voi aminti doar pe acelea care au iesit in evidenta:
- in viziunea mea, castigatorul serii a fost un
Hain Riesling 2009, adus de Mona. Un alb complet, cu fruct, mineralitate, prospetime, aciditate, structura, tot ce vrei.
- Ciclos Sauvignon Blanc 2010 - Michel Torino (Razvan Avram); neasteptat de retinut si elegant pentru un argentinian, dar nu a reusit sa ma convinga ca ar merita cei aproape 25 Euro, cat costa o astfel de sticla.
-
Chateau Pietro 2000 - DVFR (Nicusor); o Tamaioasa Romaneasca dulce, vinificata in stil Sauternes, proaspata si plina de viata la cei 10 ani ai sai; o nota speciala nasului foarte reusit, cu toate ca gustul e cam scurt...
-
Nachbil Syrah 2008 (Bogdan); cu un nas ultra, ultra, dar ultra-piperat; gust cam subtire, dar cred ca acest vin e prea tanar si inca neintegrat cum trebuie. Mai dati-i timp la sticla, nu si-a spus inca ultimul cuvant.
-
Nectar PX Gonzales Byas (Razvan Jurca); stiam la ce sa ma astept, avand deja o experienta cu acest exemplar.
Bineinteles, dupa cum probabil imi cunoasteti afinitatea pentru "vechituri", trebuie sa amintesc si vinurile ce se anuntau vedetele serii:
Brunello di Montalcino Altesino 1978 si
Rosso di Montalcino Ferro 1987. Din pacate, varsta acestora si-a spus cuvantul, neoferindu-mi prea multe satisfactii. Baubile, dar deja pe ultima suta de metri a existentei. In domeniul antichitatilor, tot Bordeaux ramane fruncea, oricat si orice s-ar spune despre ele.
La sfarsitul luptelor, ne-am luat ramas bun de la Razvan&Co si am hotarat ca este un moment prielnic sa ne dregem cu o...bere. Duminica, a urmat un drum infernal de obositor intr-un maxi-taxi de lux, la clasa business, si sosirea triumfala in Galati.
Aventura ieseana a luat astfel sfarsit. A fost un week-end de pomina, in compania unor oameni deosebiti si a multor vinuri bune. Pe data viitoare, dragii mei!
