Bye-bye Bordeaux!

In aceste vremi tulburi, in care multi asteapta cu sufletul la gura sa vada ce antrenor cu raspundere limitata va aduce Jiji la Steaua sau daca Hagi va spune "Da" nationalei, pe mine ma intereseaza chestii complet neinteresante. Mai exact, ce preturi mai fata cei din Bordeaux, pentru slavitul an 2010. Asa ca revin cu ceva noutati de pe frontul campaniei en-primeur pentru Bordeaux 2010. Dupa cum era de asteptat, vinurile acestui an au fost ridicate in slavi la unison, s-au impartit note mari cu marinimie, etc. Nimic nou, totul s-a desfasurat conform planului.

Dupa iuresul degustarilor, toata lumea astepta sa vada unde se vor plasa preturile, mai ales fata de cele din 2009, atunci cand s-a ajuns pana in stratosfera. Ei bine, daca unii credeau ca 2009 a reprezentat un varf de netrecut la acest capitol, s-au inselat. In, probabil, cea mai lenta campanie en-primeur de pana acum, cateva proprietati au indraznit sa-si lanseze preturile. Dupa cum banuiam, cele mai multe au pornit cu tarife mai mari decat cele din 2009, iar cativa le-au pastrat la acelasi nivel. Dintre numele mari, surpriza cea mai placuta de pana acum a fost Sociando-Mallet, cu un pret de pornire de 22,5 Euro, mai scazut cu 15% fata de 2009.

 Ieri, insa, a avut loc o mare nenorocire, ce a dat planurile multora peste cap si care mi-a demonstrat, inca o data, ca anii recenti din Bordeaux nu merita atentia consumatorilor obisnuiti. Chateau Pontet-Canet (5eme grand cru classe), o proprietate cu o ascensiune fulminanta in ultimii ani, a lovit cu ciocanul lui Thor in capatanile tuturor: 100 Euro/sticla, ex-chateau! Ceea ce inseamna ca ex-negociant, pretul va fi mai mare, in functie de cat isi adauga fiecare. Inteleg ca Pontet-Canet a crescut mult in calitate, ca s-au facut investitii, bla-bla, dar pretul asta de pornire deja se apropie de nivelul unor super-second-uri gen: Montrose, Pichon sau Ducru. Nebunie curata, cam asta a ajuns Bordeaux, in zilele noastre.

La preturile astea, mult laudatul an 2005 a ajuns deja un chilipir. Eu voi ramane in continuare cu vinurile mai vechi din aceasta regiune si care, culmea, au devenit mult mai atractive, in primul rand financiar vorbind.

Cum sa cumperi Petrus cu 2,50 Euro/sticla

Nu, nu este o gluma. Aceasta poveste este adevarata, doar ca are un pestilential miros de frauda. Doar nu va inchipuiati acum ca se poate lua un Petrus la pretul asta, prin mijloace ortodoxe.

Confom Decanter, intamplarea a avut loc in Franta, intr-un supermarket Leclerc. O tanara de 23 de ani a fost prinsa cu mata-n sac (scuze, cu Petrus in sacosa), dupa ce schimbase codul de bare al sticlelor respective, cu cel al unor posirci de 2,50 Euro. In treacat fie spus, sticlele de Petrus valorau infima suma de 2500 Euro/buc.

Din cate se pare, astfel de practici sunt la ele acasa, mai ales in cadrul festivalurilor de vin, din cadrul super si hyper-market-urilor franceze.

Acum, stau si ma intreb:

1. Ce naiba cauta Petrus intr-un supermarket (?!), alaturi de vinuri de 2 euro.
2. Cine naiba cumpara Petrus dintr-o asemenea locatie? Evident, ca si la noi, vreun snob neavizat, pesemne.
3. Roboteii numiti vanzatori chiar nu dau nici un fel de atentie la ce se baga sub nasul lor? Evident ca pe noul cod de bare va aparea numele vinului respectiv, iar daca ai fi doar putin atent, ai observa ca nu se pupa cu ce ti-a dat clientul pe banda.
4. Ai mai responsabili de magazinele respective, chiar nu gasesc alte solutii mai sigure pentru astfel de vinuri? Pe toti zeii, vorbim de de un nume de prestigiu care se vinde la preturi astronomice!

si

5. Nu-i asa ca o asemenea intamplare va induce o idee necurata in cap? :)

IWCB 2011: cateva ganduri

In perioada 26-29 mai 2011, la Aroma Center (Corbeanca, jud. Ilfov) a avut loc International Wine Contest Bucharest 2011 (IWCB).

Concursul international de vinuri a fost organizat de 

- ONVPV, ADAR  (Asociatia Degustatorilor Autorizati din Romania), cu sprijinul Aroma Center si FSR (Federatia Somelierilor din Romania) si sub patronajul OIV (Organizatia Internationala a Viei si Vinului).

 

Concursul a reunit 58 producatori / importatori de vinuri din Romania si din strainatate. Au fost inscrise in concurs 309 vinuri. Juratii au fost atat de pe meleaguri mioritice, cat si de prin lumea larga.

Au fost acordate 92 medalii, dupa cum urmeaza:

- 2 Mari Medalii de Aur

- 58 Medalii de Aur

- 32 Medalii de Argint

Lista completa a castigatorilor, medaliilor si punctajelor o puteti vizualia aici.

Si acum, cateva opinii personale vis-a-vis de acest concurs. George  a punctat excelent problemele care transpira, la o prima vedere, asupra deja celebrei liste de medalii si puncte. Nu pot contesta nevoia unor astfel de concursuri organizate pe la noi, si toate felicitarile mele pentru un demers, de altfel, mai mult decat laudabil. Trecem si peste padurea de organizatori, patronaje si tot felul de organizatii. Din cate am inteles, deja s-a iscat un mic scandal din aceasta cauza. Ehh, Romanica, deja ne-am obisnuit.

Dar, uitandu-ma prima oara pe lista castigatorilor, nu am putut sa nu zambesc putin. Surprize? Nicidecum. In primele 10 pozitii, 7 vinuri sunt dulci. Nu este o mare mirare, se intampla in mod frecvent in concursurile organizate la noi. Daca pe degustatorii autohtoni ii inteleg sa aprecieze mai mult astfel de vinuri (obiceiurile vechi mor greu sau chiar deloc), nu prea imi pot explica de ce si strainii intra in aceasta hora. Acum, nu stiu daca degustarea si punctarea s-au facut pe categorii separate sau la gramada. Castigatorii sunt pusi la gramada in lista. Vinuri vechi laolalta cu vinuri tinere, dulci cu seci, vinarsuri, etc.

Sincer, notele ma intereseaza mai putin spre deloc. Dar pe consumatorul obisnuit e posibil sa-l influenteze destul de mult. Cand vezi ca Vita Romaneasca impusca 89 de pct si Cuvee Charlotte nici macar 84 de pct, te uiti cam stramb si te intrebi ce-i in neregula. Pai, nimic. Dupa cum trambitez de ceva timp incoace, asta se intampla in concursuri. Vinurile complexe si care nu iti explodeaza in fata, vor fi defavorizate. E aproape o lege nescrisa. De aceea, cu toate ca nu contest o anumita utilitate a concursurilor de profil, nu le pot da o atentie prea mare. Au destule hibe incat sa fiu circumspect cand apar rezultatele.

In final, doresc sa adresez felicitari speciale celor de la SCDVV Bujoru, cei care au luat o medalie de aur cu un Riesling 2009 Printesa Covurluiului. Stiu, e dulce, dar lasati-ma sa fiu mandru ca se misca ceva si la Galati :)

Senzational! Aici puteti afla unul dintre secretele lui Robert Parker!

Senzational, mirobolant, incredibil! Tocmai am aflat un mic secret murdar despre guru Parker si al sau modus operandi atunci cand degusta vinurile. Sunteti gata? Ati pregatit caietelul si pixul pentru a lua notite? Ok, sa-i dam drumul.

Povestea incepe cu David Bolomey, un importator olandez de vinuri. Acesta s-a hotarat sa faca o scurta vizita in Languedoc, mai exact la Chateau de la Negly, un foarte cunoscut producator din zona. Din cate stiu, vinurile acestei proprietati se pot gasi si in Romania, daca sunteti interesati. Dupa ce David a degustat mai multe vinuri ale casei, a aflat ca si Robert Parker aterizase acolo, cu o saptamana in urma. Curios din fire, David a intrebat ce parere si-a facut avocatul nostru favorit despre vinurile incercate aici. Dylan Tabaret, gazda din acel moment, s-a uitat pe sub sprancene la David si l-a intrebat oarecum timid: "Chiar vrei sa stii?". Ei, la naiba, doar e vorba de Parker, normal ca dorim sa stim cum si ce face omul in astfel de ipostaze. Si acum, urmeaza o informatie top-secret, dezvaluita cu sfiala muritorilor de rand. Citez: "Parker miroase vinul, apoi iese afara vreo 20 de metri, si sopteste in reportofonul sau ascuns sub haina, pentru a nu fi auzit. Dupa aceea, intra inapoi fara nici un fel de expresie pe fata si nu spune nimic". Dar stati asa, ca nu e tot. Se pare ca in aceeasi zi, mai pe seara, oamenii au luat masa intr-un restaurant din zona. Printre altele, s-a servit si un Rivesaltes din 1926. Ghiciti ce a facut Parker. Evident, si-a grait impresiile in acelasi reportofon, fara ca cineva sa auda ceva. Dylan incheie cu o usoara nota de confuzie: "Mi s-a parut destul de ciudat".

Povestea ia sfarsit. Si acum parerea proprie si personala a subsemnatului. Sa zicem ca inteleg acest comportament al lui Parker, in cazul vinurilor produse de Chateau de la Negly. Vorba lui David: intr-o lume in care toti cei implicati asteapta cu infrigurare ciocanul final al americanului, secretul este necesar. Dar, sa-mi fie cu iertare, cand esti la masa, intr-o atmosfera destinsa, oarecum neoficiala si bei un vin oarecare, de ce naiba trebuie sa folosesti aceeasi "tehnica"? Deja vorbim de secretomanie dusa la rang de arta. Normal ca bietului francez i s-a parut ciudata intreaga scena.

Sper sa mai vin, in curand, si cu alte amanunte picante din viata tumultoasa a lui Parker.Va multumesc pentru atentie!

Chateau de la Negly

Rotenberg Merlot Ceptura 2007 (Romania)

Daca ar fi sa caracterizez, intr-un singur cuvant, vinurile realizate de Misa Rotenberg, ar suna cam asa: visina. De toate felurile inchipuite si neinchipuite. Cam aceasta este nota dominanta si in acest Merlot de gama superioara, din portofoliul Rotenberg. Doar 10 000 de sticle produse, single vineyard - Dealul lui Stelus. Sa purcedem la disectie...

Culoare: rubiniu mediu, nu din cale afara de intunecat (semn bun pentru mine)

Nas: bineinteles, visine si iar visine; ba proaspete, ba confiate, ba din visinata. Volatili destul de puternici, ceva senzatii de ciocolata cu rom si vanilie. Dupa ce prinde putin aer, vinul devine ceva mai afumat si condimentat (piper alb, oregano, rozmarin). Plus ceva nuante carnoase si sangvinice. La un moment dat, acest nas mi-a adus cu cel al unui Syrah, pe ici si colo.

Gust: prezenta buna in gura, atac direct, fara prea multe subtilitati. Din nou, visine, fructe de padure, condiment. Taninii sunt abundenti, dar destul de slefuiti. Final lung si post-gust persistent, dominat de nuante lemnoase, cirese negre, ciocolata amaruie si putin piper. Ceea ce salveaza insa vinul de la a fi inca o bomba de fruct fada si plictisitoare, este aciditatea extrem de pronuntata si care aduce o nota binevenita de prospetime.

In concluzie, un Merlot modern si tipic pentru Rotenberg, cam monolitic per total dar cu o vinozitate placuta si structura destul de reusita. Mai este chiar si loc de imbunatatire, potentialul de invechire fiind indiscutabil. Nu sunt un mare fan al acestui stil care scoate fructul in fata, dar nici nu pot spune ca se exagereaza in acest sens, a la Australia sau California. De fapt, sa fiu sincer, daca nu era acea aciditate ridicata din final, as fi judecat mult mai dur vinul de fata.

Later edit: am uitat sa mentionez ca exemplul de mai sus a fost o mostra primita de la producator.

A fi sau a nu fi critic pana la capat

Citeam zilele trecute pe blog-ul lui Chris Kissack, despre un nou scandal in lumea criticilor de vin. Cine putea fi marul discordiei? Evident, acelasi controversat Chateau Pavie. Dupa cum cred ca unii dintre voi cunoasteti, Pavie 2003 a fost, in trecut, subiectul unui schimb foarte dur de replici, intre Parker si Jancis Robinson. Ridicat in slavi de avocatul de Maryland, etichetat drept "ridicol" de Jancis. Intre timp, lucrurile s-au mai calmat.

John Gilman

Dar iata ca Pavie 2010 reaprinde discutiile intre doi critici de vin. Pe de o parte, cum era de asteptat, se afla acelasi Parker, care i-a acordat un puctaj preliminar de 96-98 puncte. De cealalta parte a baricadei nu mai este Jancis, ci John Gilman (View from the cellar), un critic destul de respectat in lumea jurnalismului de vin, chiar daca multi nu au auzit de el. Acesta a tras cu toate tunurile din dotare in Pavie, considerandu-l "absurd de supra-copt, neplacut la gust si complet dezechilibrat". Si acum vine nota, acest balaur ce scoate flacari pe nas la sfarsitul impresiilor: 47-52+ ! :)). Aici sunt de acord cu Chris, nota este cam dura si exprima mult prea extrem parerea lui Gilman vis-a-vis de Pavie 2010. Sa fim seriosi, pe scara celor 100 de puncte, aceasta nota ar fi echivalentul lui 0. Dar nu aici este problema, ci reactia fanilor parkerieni si pavieni, asta ca sa folosim un limbaj demn de Star Trek. Pe forumul lui Parker s-a declansat un adevarat iures impotriva lui Gilman, si nu neaparat a parerii sale despre Pavie. Toti au impresia ca Gilman incearca sa-si faca reclama, doar pentru simplul fapt ca are o parere completa antagonica celei exprimate de Parker. Ce tampenie! Clasic: cine nu-i cu noi, e impotriva noastra. Si aici ii dau dreptate lui Chris; omul este critic la adresa vinului, nu incearca sa declanseze vreo miscare anti-Parker. Ceea ce ma enerveaza cu adevarat este metoda demna de CIA sau NSA sau alte servicii secrete de pretutindeni; atunci cand vrei sa contracarezi o opinie periculoasa, cauta orice mijloace de a discredita persoana care si-a exprimat opinia respectiva. Din nou, clasic...

Trebuie sa recunosc faptul ca apreciez enorm curajul lui Gilman de a fi critic pana la capat cu vinul respectiv. O astfel de situatie ma face sa-mi pun intrebari. Vrem, nu vrem, chiar si noi, bloggerii de vin, suntem un soi de critici. Cand iti dai cu parerea despre un vin sau altul, devii automat critic. Bine, nu spune nimeni ca trebuie sa ne comparam cu alde Parker sau alti jurnalisti influenti. Doar ca, din punct de vedere strict "tehnic", facem cam acelasi lucru. Este necesar sa fim cateodata critici pana la capat cu un vin? Sau putem alege calea eleganta de mijloc, cea in care incercam sa ne pastram cat mai mult obiectivitatea? Adica ceva de genul: acest vin este bine facut, doar ca nu este stilul meu, etc, etc. Pentru ambele variante, fiecare are argumente cat se poate de valabile.

Totusi, cred ca ar trebui sa fim ceva mai incisivi cu anumite exemple, sa avem curajul de a ne exprima opinia sincera si necenzurata. Fratilor, nu-mi place neam un vin ultra-modern, bomba de fruct si mega-alcoolic, chiar daca in aparenta este un vin fara defecte? Ce-ar fi sa spun direct ca nu-mi place si gata? Pana la urma, este doar o opinie personala si trebuie luata ca atare. Avem nevoie de mai multe pareri de genul celor ale lui Gilman. Lumea criticilor de vin incepe sa devina un soi de mare hora in care toti se tin de mana si danseaza la unison pe aceeasi melodie. Toata lumea este fericita, toti au pareri similare asupra unor vinuri, totul este roz si uite asa te asiguri ca vei primi o invitatie pentru urmatoarea campanie en-primeur. Poate chiar trebuie ca toti acesti specialisti sa-si merite eticheta de "critici"...