De data aceasta nu mai este vorba de rock/metal, cu toate ca ceva influente exista si in acest caz. Este vorba de muzica electronica, un gen dezvoltat mai ales de germani in anii '70 si '80. In zilele noastre, sunt la moda sonoritatile house/techno/trance sau mai stiu eu ce genuri si subgenuri derivate. Dar cum ramane cu cei care au pus bazele muzicii electronice, incepanad cu Jean Michel Jarre si terminand cu Kraftwerk? Cati au auzit de Kraftwerk, probabil cea mai influenta trupa cand vine vorba de electro de orice neam? Sunt convins ca prea putini...
Videoclipul saptamanii apartine unei trupe germane de electro/industrial/gothic - Das Ich, un nume extrem de respectat in underground si care a exercitat o influenta considerabila asupra multor formatii moderne de profil. Piesa "Destillat" este una ceva mai comerciala, destinata cluburilor, dar care pastreaza intacta ciudatenia nemtilor si atmosfera dark ce caracterizeaza creatiile acestora.
Enjoy!
Cine "impusca" Oscar-ul?
Dupa cum am mentionat si in scurta descriere privitoare la persoana mea, sunt un cinefil inrait. Daca-mi dati filme toata ziua, le-as viziona non-stop fara ezitare.
Duminica, 7 martie 2010, va avea loc a 82-a editie a decernarii premiilor Oscar. Cu toate ca, de ceva vreme incoace, acest show grandios a devenit mai degraba o farsa comerciala de toata jena, nu pot sa nu fiu curios ce film va iesi invingator. Nu de alta, dar cred ca este ultima sansa a Academiei Americane de Film de a-si spala pacatele prin acordarea acestei distinctii cui are si cele mai mari sanse, cel putin teoretic - The Hurt Locker. Filmul lui Kathryn Bigelow este marele favorit al "criticilor" anul acesta, dar situatia este ciudat de similara cu cea din 1997. Ce s-a intamplat atunci? Pai domnu' James Cameron s-a gandit sa faca atunci odios de mediocrul Titanic care a impuscat aproape toate premiile in acel an. Nu va spun ce filme, care bateau Titanic-ul la fund din toate pozitiile, au ramas cu buza umflata: Good Will Hunting, As Good As It Gets, Full Monty si, mai ales, favoritul meu - L.A. Confidential.
Anul acesta situatia se prezinta cam tot asa. Acelasi domn Cameron s-a gandit sa faca un film care, conform propriilor declaratii, are sa revolutioneze cinematografia - Avatar. Aceasta chestie sclipicioasa care se da drept film a rupt box office-ul de prin toata lumea si, bineinteles, s-a ales cu ceva nominalizari la Oscar. Fanii Avatar-ului pot sa ma injure sau sa ma considere un tampit care nu stie ce-i ala un film bun. "Chestia" regizata de Cameron are, intr-adevar, niste efecte vizuale de te da pe spate, cel putin pe cei care se lasa foarte usor pacaliti de astfel de tehnici de machiaj. Dar in rest este o insulta la adresa oricarui individ care mai stie si intelege ce inseamna de fapt cinematografia si ce presupune un film reusit. Dar, despre aceste aspecte, intr-un alt post dedicat special Avatar-ului.
In rest, cam toate filmele nominalizate saluta Avatar din mers. Dintre cele preferate de mine mentionez: The Hurt Locker (normal), Inglorious Basterds al lui Tarantino (un film prost inteles de multi dar care poate fi predat in scoli pentru regie si scenariu) si District 9. Nominalizarea acestuia din urma a fost o surpriza pentru mine cu toate ca este, de departe, cel mai bun si original film SF al anului trecut si de pe la Dark City incoace.
Deci, The Hurt Locker are cele mai mari sanse la Oscar anul acesta. Atunci e clar, va castiga Avatar :)). Punem pariu?
In rest, cam toate filmele nominalizate saluta Avatar din mers. Dintre cele preferate de mine mentionez: The Hurt Locker (normal), Inglorious Basterds al lui Tarantino (un film prost inteles de multi dar care poate fi predat in scoli pentru regie si scenariu) si District 9. Nominalizarea acestuia din urma a fost o surpriza pentru mine cu toate ca este, de departe, cel mai bun si original film SF al anului trecut si de pe la Dark City incoace.
Deci, The Hurt Locker are cele mai mari sanse la Oscar anul acesta. Atunci e clar, va castiga Avatar :)). Punem pariu?
Videoclipul saptamanii
Tot gandindu-ma ce schimbari sa mai aduc acestui blog, m-a trasnit ideea de a include o sectiune de videoclipuri. Asadar, daca ajungeti pana in josul paginii, veti putea viziona saptamanal cate un videoclip via Youtube. Bineinteles, voi pune accentul pe genurile rock/metal (deh, vechile obiceiuri nu mor niciodata), dar voi incerca sa acopar si alte genuri muzicale care-mi gadila placut timpanul.
Cei ce deschid balul sunt veteranii americani de la Overkill care, in acest an, au lansat pe piata un nou album intitulat "Ironbound". Acest produs este de departe cea mai periculoasa aparitie pe 2010 de pana acum.
Pentru amatorii de sonoritati optzeciste, iata si noul videoclip Overkill - Bring me the night...la sectiunea cu pricina :)
Enjoy!
Cei ce deschid balul sunt veteranii americani de la Overkill care, in acest an, au lansat pe piata un nou album intitulat "Ironbound". Acest produs este de departe cea mai periculoasa aparitie pe 2010 de pana acum.
Pentru amatorii de sonoritati optzeciste, iata si noul videoclip Overkill - Bring me the night...la sectiunea cu pricina :)
Enjoy!
Si inca un avertisment!
Urmand exemplul colegilor si prietenilor in ale vinului, Alin si George, am introdus si eu un mic avertisment referitor la parerile exprimate pe acest blog. Nu are rost sa mai insir si eu motivele acestui demers; George a exprimat cel mai bine aceste motive, de aceea va invit sa cititi post-ul sau aici.
Este trist ceea ce se intampla dar, din pacate, este adevarat. Asa inteleg unii producatori ca este calea cea mai buna de a-si promova produsele - prin amenintari cu instanta si o atitudine care-mi aminteste de metodele securiste din vremile de trista amintire (dar se pare ca inca de actualitate pentru unii ). Cine nu este cu noi, este impotriva noastra, nu-i asa? Cine nu ne lauda indeajuns risca sa se trezeasca cu o citatie in cutia postala!
Sunt din ce in ce mai scarbit de astfel de metode ieftine de intimidare, inca o dovada ca avem o societate putreda, leproasa si ancorata in vechi structuri ale caror radacini par ca se infing si mai adanc in psihicul colectiv.
Bravos, domnilor! Tineti-o tot asa! Dar sa nu va inchipuiti ca, de acum incolo noi, astia putini si nespecialisti care "este", vom sta cu mainile in san si vom inghiti toate rahaturile. Vom reactiona de fiecare data cand vom simti ca este intrecuta bariera bunului simt. In definitiv, la asta se rezuma totul: la un elementar bun simt...
Este trist ceea ce se intampla dar, din pacate, este adevarat. Asa inteleg unii producatori ca este calea cea mai buna de a-si promova produsele - prin amenintari cu instanta si o atitudine care-mi aminteste de metodele securiste din vremile de trista amintire (dar se pare ca inca de actualitate pentru unii ). Cine nu este cu noi, este impotriva noastra, nu-i asa? Cine nu ne lauda indeajuns risca sa se trezeasca cu o citatie in cutia postala!
Sunt din ce in ce mai scarbit de astfel de metode ieftine de intimidare, inca o dovada ca avem o societate putreda, leproasa si ancorata in vechi structuri ale caror radacini par ca se infing si mai adanc in psihicul colectiv.
Bravos, domnilor! Tineti-o tot asa! Dar sa nu va inchipuiti ca, de acum incolo noi, astia putini si nespecialisti care "este", vom sta cu mainile in san si vom inghiti toate rahaturile. Vom reactiona de fiecare data cand vom simti ca este intrecuta bariera bunului simt. In definitiv, la asta se rezuma totul: la un elementar bun simt...
Din nou despre Mister Parker
Stiu, risc sa plictisesc lumea tot bagandu-l in seama pe acest "guru" de Maryland. Dar, in acelasi timp, nu pot sa nu remarc faptul ca, de fiecare data cand apare vreo referinta despre Parker pe blogurile din afara, discutiile se incing mai ceva ca in cazul unei poze provocatoare cu Angelina Jolie :)
Un astfel de moment incins a fost deja celebra postare a lui Parker pe tweeter, despre care puteti citi mai multe pe blogul lui Mihnea. Cum era de asteptat, aceasta interventie parkeriana a provocat un val de mistouri venite pe diverse surse internaute.
Zilele trecute, Jamie Goode (foto stanga), al carui blog il urmaresc constant, a publicat un articol intitulat: "De ce ar trebui sa-i fim recunoscatori lui Robert Parker". Recunosc ca, stiind profilul lui Jamie pentru care am un respect deosebit, titlul mi s-a parut destul de ciudat. Nu voi face o analiza pas cu pas a acelui post, pe care il puteti savura aici. Cum era de asteptat, reactiile pro si contra au aparut imediat, declansand o intreaga polemica pe marginea celor scrise de Jamie. Citind cu atentie articolul in cauza, am remarcat totusi o analiza cam obtuza si naiva din partea lui Goode. Este genul de observatie care ia in calcul doar o parte a problemei, eliminandu-le pe celelalte.
Dupa cum am tot spus, nu am nimic personal cu Parker dar, de la a-i recunoaste anumite merite si pana la a-i multumi e cale lunga. Unul dintre comentatori, semnat Leon Stolarski, mi s-a parut a puncta cel mai bine ceea ce este in neregula cu post-ul lui Jamie Goode, asa ca nu voi mai insista cu propriile analize care s-ar putea lungi pe 2-3 pagini. Pentru ca, daca e sa ma pornesc, cu greu mai pot fi oprit :)
In final, cred ca un titlu mai potrivit pentru acest articol ar fi fost: "Cine ar trebui sa-i fie recunoscator lui Robert Parker"...
Ciprian
Membru de onoare al AFWE
Un astfel de moment incins a fost deja celebra postare a lui Parker pe tweeter, despre care puteti citi mai multe pe blogul lui Mihnea. Cum era de asteptat, aceasta interventie parkeriana a provocat un val de mistouri venite pe diverse surse internaute.
Dupa cum am tot spus, nu am nimic personal cu Parker dar, de la a-i recunoaste anumite merite si pana la a-i multumi e cale lunga. Unul dintre comentatori, semnat Leon Stolarski, mi s-a parut a puncta cel mai bine ceea ce este in neregula cu post-ul lui Jamie Goode, asa ca nu voi mai insista cu propriile analize care s-ar putea lungi pe 2-3 pagini. Pentru ca, daca e sa ma pornesc, cu greu mai pot fi oprit :)
In final, cred ca un titlu mai potrivit pentru acest articol ar fi fost: "Cine ar trebui sa-i fie recunoscator lui Robert Parker"...
Ciprian
Membru de onoare al AFWE
La Cetate Pinot Noir 2004 - Crama Oprisor Carl Reh (Romania)
Una dintre problemele arzatoare in randul pasionatilor de vin din SUA este daca se poate produce un Pinot Noir decent sub 20 de dolari. Dragii mei americani, aici! aici!, in Romania! :) Nu se produce cel mai complex Pinot de pe planeta, dar chiar puteti gasi ceva decent sub palierul de pret mentionat.
Acest Pinot Noir La Cetate, produs la Oprisor, tot lancezea de vreo 3 ani prin mica mea adunatura de vinuri; asa ca m-am hotarat intr-un final sa-i dau cep. Retez capisonul si prima surpriza neplacuta imi sare in ochisori: infime urme de lichid pe marginea dopului. Hopa, imi spun, stai sa vezi ca n-am noroc de data aceasta. Scot dopul care iese destul de usor, semn cam nasol. Bineinteles, de ce mi-a fost frica n-am scapat - urme clare de scurgere pe langa dop (vezi foto stanga sus). Miros imediat si, din fericire, nu depistez urme evidente de oxidare. Dupa vreo 10 minute, nu mai rezist si torn putin in pahar sa vad ce si cum. Culoare rosie-caramizie lipsita de intensitate, de obicei semn de maturitate destul de avansata. Mirosul complet inexpresiv, nimic notabil. Iau o gura si iar nimic demn de remarcat; gust plat de vin mort si ingropat, o aciditate ridicata dar culmea, cu o structura taninoasa ferma. Damn! Not my lucky day, I guess...
Totusi, cum speranta moare ultima, imi zic sa-l las sa respire sanatos, poate-poate. Ceea ce a urmat in continuare mi-a demonstrat ca este esential sa nu renuntati niciodata la un vin care porneste cu stangul; decat daca are vreun defect de dop, bineinteles. Dupa circa 1 ora de respiro, torn iar in pahar si deja apar primele semne pozitive. Culoarea este ceva mai intensa, nasul are note de fragi, capsuni si alte fructe rosii. Gustul este ceva mai inchegat dar, in continuare, destul de timid in arome; post-gust aproape inexistent si final scurt. Taninii inca sunt acolo, la fel si aciditatea. OK, insist eu, hai ca poti mai mult, stiu eu ca poti mai mult!
Dupa vreo 2 ore si jumatate, torn in pahar si voila! Culoare rubinie sanatoasa, nu foarte intensa (ceva normal cand vorbim de Pinot Noir). Duc paharul la nas cu nerabdare si, in sfaaarsit, ceva demn de remarcat. Fanii vinurilor din Lumea Noua sa dea un pas inapoi. E vremea unui Pinot cu un nas clasic, Old World pana in maduva oaselor. Pe langa subtile nuante de stejar, ma loveste un puternic miros de pamant. Yes, babyyy! In sfarsit, ceva care se plimba pe aleea mea. Pentru cateva secunde, m-am lasat transportat in mijlocul viilor de la Oprisor, stand in genunchi si adulmecand pamantul. Dar pamantul nu a fost totul; cirese si visine, dar subtile, piele si chiar ceva urme de tutun. Un nas fix pe placul meu, probabil neatragator pentru multi care se asteapta la o explozie de fructe. Gustul este totusi bland si subtire, dominat de aceleasi note austere de pamant si de tanini destul de incapatanati. Postgust nu foarte intens si final scurt spre mediu. Din nou, aciditatea mi s-a parut putin cam mare, dar taninii ramasi incercau sa o tina sub papuc.
In concluzie, un vin bunicel dar nu din cale afara de complex; daca gustul ar fi fost pe masura nasului, mai ales in cea de-a treia faza a evolutiei sale, ar fi fost un vin foarte bun. Oricum, a mers de minune cu un muschiulet de porc preparat ceva mai in sange si fara ulei.
Sfat: dati mai multe sanse unui vin, lasati-l sa respire si degustati-l in mai multe faze pentru a-i urmari evolutia. Se prea poate sa aveti surprize din cele mai placute cu unele sticle. In plus, este un exercitiu foarte interesant si educativ :)
Totusi, cum speranta moare ultima, imi zic sa-l las sa respire sanatos, poate-poate. Ceea ce a urmat in continuare mi-a demonstrat ca este esential sa nu renuntati niciodata la un vin care porneste cu stangul; decat daca are vreun defect de dop, bineinteles. Dupa circa 1 ora de respiro, torn iar in pahar si deja apar primele semne pozitive. Culoarea este ceva mai intensa, nasul are note de fragi, capsuni si alte fructe rosii. Gustul este ceva mai inchegat dar, in continuare, destul de timid in arome; post-gust aproape inexistent si final scurt. Taninii inca sunt acolo, la fel si aciditatea. OK, insist eu, hai ca poti mai mult, stiu eu ca poti mai mult!
In concluzie, un vin bunicel dar nu din cale afara de complex; daca gustul ar fi fost pe masura nasului, mai ales in cea de-a treia faza a evolutiei sale, ar fi fost un vin foarte bun. Oricum, a mers de minune cu un muschiulet de porc preparat ceva mai in sange si fara ulei.
Sfat: dati mai multe sanse unui vin, lasati-l sa respire si degustati-l in mai multe faze pentru a-i urmari evolutia. Se prea poate sa aveti surprize din cele mai placute cu unele sticle. In plus, este un exercitiu foarte interesant si educativ :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
