Chateau Saint Pierre a fost (si inca este, din punctul meu de vedere), un cru classe foarte des trecut cu vederea. Cu toate acestea, multi considera ca este unul dintre cele mai constante vinuri din clasificarea de la 1855, la nivel calitativ. Cu toate ca preturile au crescut semnificativ in ultimii ani, recoltele mai vechi inca iti pot permite sa te bucuri de ele, fara o cheltuiala semnificativa.
Din momentul in care am turnat vinul in pahar, mi-am dat seama ca voi avea parte de o bestie. Culoare ireal de sanatoasa si de "adanca", cu un rubiniu impecabil de intunecat si doar o foarte vaga bordura caramizie. Primele impresii olfactive au venit din sfera animala dar, dupa cateva minute, acestea au zburat pe fereastra. A urmat o serie mitraliata de fructe negre mature, mentol, tutun aromat de pipa, cutie de lemn, liquorice, piele tabacita si mina de creion. Pe scurt, cam tot ce poate oferi mai bun un Bordeaux matur de clasa. Gustativ, am fost lasat complet in offside; o evolutie liniara si extrem de compacta, o concentratie betonata de fruct negru, o structura otelita si intacta. Aciditatea se imbina perfect cu taninurile inca ferme, totul culminand cu un final lung, suplu si impecabil de bine definit si inchegat.
La final, nu am putut sa nu imi imaginez cum a aratat acest vin in tinerete. Judecand sticla de care am avut parte, consider ca acest Saint Pierre inca se afla pe un platou de maxima exprimare. Si pare ca mai poate ramane aici destui ani de acum incolo. Bineinteles, am avut si mult noroc intalnind o sticla aflata intr-o stare impecabila. Oricum, tot acest complex fericit de imprejurari mi-a oferit sansa de a ma bucura de un vin superb, care imi va ramane multa vreme intiparit in memorie.
