Sub lupa: Licorna Winehouse

In trecutul nu foarte indepartat, am avut sansa de a incerca o serie de 6 vinuri produse de Licorna Winehouse. Multumiri lui Florin Preda pentru oportunitate. Aici se intampla lucruri cat se poate de pozitive, cu toate ca, evident, este loc si de mai bine. Dar cu rabdare si perseverenta, presimt ca Licorna va ajunge un jucator de netrecut cu vederea in peisajul autohton de profil. Mai ales daca vinificatorul casei, Gabi Lacureanu, are libertate deplina sa-si faca treaba la care se pricepe atat de bine.

1. Serafim Chardonnay 2014
- un Chard nebaricat, corect pentru banii ceruti pe el; nu mi s-a parut din cale afara de expresiv, dar am avut in fata o expresie light, usor de baut si care livreaza exact cat poate duce in acest context. Un vin OK.

2. Serafim Merlot 2013
- din cate stiu, acest vin a fost realizat de fostul vinificator italian al cramei; plin de fruct bine copt (cu usoare aluzii de supracopt, pe alocuri), extractiv, cu multa visina putreda, ciocolata si cafea. Extractivitatea iese in evidenta si la nivel gustativ, iar alcool-ul musca o idee pe final. Asa ca, atentie la temperatura de servire. Un Merlot tipic de Lume Noua dar cam lipsit de identitate, per total. La fel de bine putea fi produs si de Lacerta, de exemplu.

3. Serafim Feteasca Neagra 2014
- unul dintre cele mai expresive exemple ale acestui soi pe care le-am incercat in ultima vreme; asta daca luam in seama si categoria de pret din care face parte. Intensitate medie, cu arome tipice livrate in cantitati decente, o suculenta si o suplete excelente la nivel gustativ, aciditate bine integrata in ansamblu, plus o structura taninoasa oarecum surprinzator de prezenta pe final. Da, o Feteasca Neagra pe gustul meu, in care nu se exagereaza cu nimic; apreciez decizia de a nu forta lucrurile inutil si de a lasa calitatile naturale ale soiului sa se exprime in voie.

4. Bon Viveur Chardonnay/Sauvignon Blanc 2014
- ei bine, acesta a fost singurul vin care m-a dezamagit. Nu mi s-a parut ca scartaie la nivel aromatic, ci la nivel de sudare intre cele doua soiuri. Pur si simplu, nu vad rostul unui asemenea mariaj, complet nefericit din punctul meu de vedere. Pare ca fiecare soi incearca sa se exprime in legea lui, fara a exista un liant care sa realizeze uniunea si echilibrul dintre ele. Difuz, fara prea multe orizonturi si...trecem mai departe.

5. Anno Chardonnay 2014
- deja am trecut la o liga superioara si acest lucru se simte imediat. Editie limitata, un vin foarte bine lucrat, inchegat si oarecum surprinzator pentru un Chard nascut in Dealu Mare. Am observat ca unora li s-a parut foarte New World, mie nu prea. Da, are corpolenta si intensitate dar acestea sunt foarte bine tinute in frau; in plus, am detectat o mineralitate oarecum atipica zonei pe care o aminteam mai sus. Nu am intalnit arome tropicale, note lemnoase dominante sau iz-uri untoase peste limita. Sunt curios de cum va fi judecat acest vin si in anii care urmeaza. De remarcat si forma ciudata a sticlei.

6. Anno Sauvignon Blanc 2014
- special am lasat acest vin la sfarsit pentru ca, din pmdv, este vedeta incontestabila a cramei. Pana acum, cel putin. Pe scurt, unul dintre cele mai reusite SB-uri autohtone, cu arome dominante de ardei gras, soc, grapefruit si sageti de agrise. Foarte precis in exprimare, concentrat si elegant in acelasi timp, cu o evolutie liniara si un echilibru perfect intre fruct si aciditate, plus un final lung si cat se poate de expresiv. In acest caz, Gabi Lacureanu s-a intrecut pe sine si a livrat un SB scoala, de predat la cursurile de profil. Perfect gandit si executat.