B.D. in actiune, prin lumea vinului autohton

Ma tot abtin de la o vreme sa mai comentez despre diverse manifestari autohtone, desfasurate in superbul univers autohton viti-vinicol. Motivele sunt diverse, dar cel mai important este ca, de cand imi bat gura in blogosfera, mare lucru nu s-a schimbat.

Cred ca este un singur eveniment de profil care s-a remarcat peste toate celelalte: WineUp (Cluj). Din pacate, atat lipsa timpului, cat mai ales distanta, m-au impiedicat sa particip la acest targ. Multumesc pentru invitatia transmisa, sper sa ajung anul viitor. Nu de alta, dar daca se mentine directia actuala, chiar merita un drum pana la Cluj. Nu cred ca am vazut atatea masterclass-uri adunate la un loc, in cadrul unei singure manifestari de acest gen.

Despre Goodwine, ce naiba sa mai spun? Cred ca decizia mea de a nu mai bantui aiurea printre standurilor eternilor producatori prezenti, a fost una inteleapta. Dupa ce am citit si comica postare a  lui Dan, referitoare la nu stiu ce mare forum de pe acolo, m-am lamurit definitiv. Auzi tu, manual de utilizare al bloggerilor. Ca s-o spun pe sleau, cu tot respectul pentru anumiti oameni care activeaza in domeniu, totul a devenit si aici o mare cumetrie; se aduna prietenii si se premiaza unii pe altii. Si va mai intrebati de ce ma incearca o mare lehamite cand vine vorba sa scriu pe blog? Dar, hai ca ma enervez iar de pomana, prea mult stres inutil nu face bine la ficati. Nu ca prea mult vin ar face bine, dar macar pe ala il beau din placere absoluta.

Am pastrat la urma cireasa de pe tort. Care? Cum, care? Evident, maiestuoasa lansare a cartii "The wine book of Romania", semnata de Marinela Ardelean. Pentru cei care urmaresc activitatea mea de pe o anumita retea de socializare, a fost evidenta pozitia mea din momentul in care au aparut primele informatii despre acest proiect. Repet inca o data: apreciez o astfel de initiativa, macar cineva s-a catadicsit sa faca ceva concret in sensul asta. Problemele mele au fost legate de metodologie si, mai ales, de conturarea unui soi de cult al personalitatii, indreptat evident in directia autoarei. Nu pot inghiti o asemenea directie, oricata sare mi-ati oferi. Daca tot faci asa ceva despre vinurile romanesti, macar ofera-le sansa sa fie vedetele, de la inceput si pana la sfarsit. Altfel, acel titlu isi pierde complet semnificatia, intr-o pacla de nepatruns a vrajelilor de PR.

Si acum, voi face un soi de dare de seama catre cititori (cei 2-3, cati or mai fi). Am primit un email din partea staff-ului responsabil de lansarea cartii cu pricina. Evident, cuvinte frumoase la adresa mea, cat de important sunt eu si cum as putea sa promovez cu succes acest eveniment. Plus, cum e si normal, o invitatie la marea lansare. Dragilor, apreciez gestul, dar la mine nu prea tine cu asemenea abordari. Am refuzat politicos orice fel de implicare. Pe de o parte, nu mai prestez atat de des pe al meu blog, incat sa conteze atat de mult o promovare aici. Pe de alta parte, ar fi fost oarecum ciudat ca tocmai eu, care am fost extrem de critic la adresa proiectului (mai bine zis, la cum a fost gandit), sa ma apuc sa-l promovez. Chiar si printr-un banner nevinovat, plasat intr-un colt de pagina. Dar momentul care a pus capac definitiv si mi-a confirmat temerile nascute de la inceputuri, a fost atunci cand am vazut coperta cartii; pe care, in loc sa vad vreo aluzie la vinuri, chiar si ceva abstract, ce mi-a fost dat sa vad? Ati ghicit, o poza a autoarei, imbracata intr-o ie (pai cum altfel?). Am vazut zeci de coperti de carti despre vinuri (internationale, bineinteles), dar pe absolut niciuna nu aparea chipul autorului. Mai ales, daca titlul cartii incepea de genul: "The wines of..." O chestie absolut logica, pentru ca astfel de carti sunt despre vinuri, nu despre autori.

Cu toate acestea, cred ca o astfel de carte merita o sansa. De fapt, vinurile romanesti merita o sansa pentru ca, nu uitati, ele ar trebui sa fie in lumina reflectoarelor. "The wine book of Romania", remember?