Feteasca Neagra Davino, in doua ipostaze: Plai si Monogram

Ca de obicei, diferenta principala intre cele 2 Fetesti semnate Davino este una care tine de rafinament.

Exista destule puncte comune la nivel olfactiv si gustativ: pruna proaspata si afumata, condimente, o usoara amareala de sorginte vegetala pe finalul amandurora. In schimb, la capitolele textura, precizie si echilibru, lucrurile stau putin diferit. Plai are o alura ceva mai salbatica, pare o mica bruta neimblanzita si, per total, prezinta un aspect mai "verde". Monogram, in schimb, este mult mai slefuit in toate compartimentele, prezinta o textura foarte "smooth", o densitatea perfect controlata, o structura bine integrata si un echilibru de invidiat pentru frageda sa varsta.

Ambele variante sunt reusite si v-as recomanda sa uitati de ele cativa ani. Atat Plai, cat si Monogram, s-au comportat superb dupa cel putin 24 de ore de la deschidere. Fixati bine dopul inapoi in sticla, lasati-o la frigider si veti vedea ce se intampla dupa intervalul mai sus mentionat. Nu veti regreta.

Impresii roz de la Davino

As putea spune ca este aproape o traditie sa incep analiza noutatilor anuale de la Davino/Unicom, cu legiunea de rose-uri a casei. Iar pentru cei care nu pot dormi noptile de grija acestui amanunt, da, am avut parte de mostre din partea producatorului. Alte probleme?

Cele 3 rose-uri produse in 2015 - Faurar, Iacob si Domaine Ceptura - marcheaza o revenire la "normal" fata de ceea ce s-a intamplat in 2014. Din punctul meu de vedere, cel putin. In afara de DCR, rose-urile din 2014 m-au dezamagit pe linie. Nu ca as fi oricum un mare fan al acestui vin hibrid (ba din contra), dar tinand cont de pedigree-ul producatorului, nu am fost deloc incantat. Dar, pe de alta parte, pot aprecia ca vinurile respective au reflectat conditiile deloc prielnice din 2014.

Nu voi insista prea mult asupra variantelor 2015 pentru ca, dupa cum am tot zis, nu ma dau in vant dupa rose. Primul aspect interesant pe care l-am observat a fost legat de nivelul de alcool redus considerabil fata de anii precedenti. De exemplu, daca nu ma insel, cred ca avem de-a face cu cel mai scazut nivel de alcool din istoria DCR: 12,9%. Trecand peste pretentia usor exgerata de exactitate a acestei cifre, mie unia imi convine un astfel nivel decent de alcool. Iar aceasta situatie se reflecta si in caracterul fiecarui vin in parte.

Faurar este un vin ok, nimic mai mult, lucru normal pentru un reprezentat al gamei inferioara. Are o textura placuta, cu toate ca mijlocul si finalul sufera putin. Dar fata de dezastrul din 2014, prezinta in mod  clar o imbunatatire la toate capitolele. Iacob urca stacheta, aruncand sageti de fructe proaspete de padure si grapefruit roz. Evident, mult mai bine inchegat decat Faurar, concentratie superioara si o textura mai fina la nivel gustativ. Totusi, mi s-a parut ca si Iacob scartaie la tranzitia din mijloc spre final. Fresh, usor de baut si foarte placut per total. Si la sfarsit, ca intotdeauna, vedeta rose-urilor Davino ramane Domaine Ceptura. Mereu cu cel putin 2 clase peste restul gamelor. Ori mi se pare, ori in 2015 asistam la o schimbare evidenta de macaz in acest caz particular. Am fost intampinat de, probabil, cel mai retinut "nas" aruncat la inaintare de un DCR pana acum. Tuse interesante de mineralitate, auster si cu o tenta eleganta care m-a lasat putin in offside. Gustativ, concentratia fructului este evidenta dar nu are absolut nimic bombastic in ea. Bine inchegat de la inceput pana la finalul persistent. V-as recomanda sa acordati o atentie sporita post-gustului, moment in care sunt de parere ca acest DCR exceleaza si isi demonstreaza cu varf si indesat superioritatea.