Restante la sfarsit de an

Pe repede inainte, ca vine noul an peste mine si ma prinde fara o postare de aproape 2 saptamani.

1. Chateau La Pirouette 2010 (Medoc)
- In jur de 40 lei initial, gasit cu mare noroc la 6 lei (Lidl, evident). Un vin excelent din punctul meu de vedere, reusind sa reflecte fidel ideea unui Bordeaux clasic. Nasul nu arunca in fata un amalgam de fructe, ci arome secundare de tip floral, pamant reavan, tutun si o puternica doza care aminteste de mina de creion. Dupa o aerare sustinuta, fructul pur iese la lumina (visine proaspete, cirese negre, mure si prune). Gustativ, este exact ceea ce caut intr-un Bordeaux old school: textura eleganta, aproape feminina, rotunjime perfect exprimata in context, corp usor spre mediu, fruct suculent si proaspat. Aciditate medie, tanini fini si un final surprinzator de lung, cu mult fruct rosu care se lipeste de papile si o infuzie de ierburi aromatice. Nu este genul de vin pe care sa-l tii la orizontala cu zecile de ani; ofera placere inca de pe acum si un nivel de integrare excelent pentru o recolta ca 2010. Totusi, nu-l recomand celor care cauta corpolenta si fruct lasciv.

2. Gramma Cuvee Visan 2012
- acelasi Lidl, achizitionat la doar 20 lei. Chiar eram foarte curios cum a evoluat unul dintre albele mele autohtone preferate si nu am fost dezamagit. Ba chiar as putea spune ca mi-a depasit asteptarile. Culoare galben-pai, fara urme de maturitate. Olfactiv, vinul se exprima retinut, cu para bine coapta in prim plan, zarzara, mar galben si aluzii vegetal-minerale. Gustativ, denistatea evidenta a fructului este bine tinuta in frau si frumos rotunjita de o aciditate medie, care isi face treaba cu brio. Finalul mediu si tonic este marcat de note puternic minerale, praf de creta si putin grapefruit. Un vin care inca mai poate duce cativa ani de acum incolo. Totul este inca la nivel primar si cred ca avem loc de imbunatatire. O surpriza foarte placuta si gustoasa.

3. Monte Plogar Gran Reserva 2007
- despre Reserva aceluiasi producator am scris in trecut, fiind un vin care mi-a placut foarte mult, mai ales la banii lui. Si mai sus amintita Gran Reserva s-a vandut initial la un banal pret de 12 lei, dupa care am insfacat-o la 6 lei. La acesti bani, nu prea ai ce sa comentezi, mai ales cand un spaniol este implicat in ecuatie. Daca vrei sa mergi la sigur in aceasta categorie de pret, Spania este un pariu pe care se intampla foarte rar sa-l pierzi. Nu are complexitata unei Gran Reserva riojane, de exemplu, dar nici nu se face de ras. Este fix ceea ce cautam: un vin usor de baut, inca tanar daca e sa ma intrebati; prezinta arome clasice de fruct rosu, condimente uscate si lemn, plus o latura pamantoasa care-l scoate putin din anonimat. In rest, are suculenta, corpolenta si aciditate medii, plus o structura taninoasa inca prezenta la datorie. Final mediu, destul de persistent, cu fructe rosii si condimente. Este clar ca vinul afiseaza o seriozitate peste nivelul umilde pret, mai ales in ultima parte a evolutiei sale.

Va urez un an nou fericit, cu cele mai bune vinuri pe care vi le puteti permite!

Arta de a face vinuri proaste: Lopez de Heredia si bloggerul ajuns in pragul dementei

Candva, demult, credeam ca dementa este un flagel care ataca incepand cu o anumita varsta. Una destul de inaintata, ca asa-i in tenis. Bineinteles, exista si exceptii. Iar in ultima vreme incep sa cred ca si eu fac parte din acest club exclusivist al exceptiilor.

Domnul X, caruia i-am dedicat deja o postare, a comis-o din nou. Doar pentru a ne arata inca o data cat de necunoscatori sunt unii dintre noi. Detalii puteti afla la Dan Micuda, dar va invit sa cititi si oda de mare angajament, dedicata de George Mitea prim degustatorului de sub Podul Grant.

Pentru a-mi demonstra lipsa totala de cunoastere in ale vinului, m-am gandit sa adun laolalta toate notele de degustare in care a fost implicat un vin de la Heredia. Privind retrospectiv, mi-am dat seama ca trebuie sa fi fost sub influenta unor substante halucinogene. Sau sub spectrul bolii amintite mai sus. Mai grav este ca si cei prezenti la degustarile respective au fost loviti de aceleasi simptome. S-o fi transmitand prin aer, cine stie? In orice caz, domnul X ar cam trebui sa se potoleasca cu toate aceste tertipuri ieftine si de toata jena. Isi sapa singur groapa si deja stiu cativa musterii care abia asteapta sa arunce pamantul.

1. Vina Tondonia Reserva 1991 - Lopez de Heredia
- Heredia a devenit deja unicat in Rioja. Cred ca este ultimul bastion puternic al traditionalistilor, in batalia acestora cu adeptii modernismului din aceasta zona. Vinurile produse de Heredia nu sunt gandite pentru gustul celor multi. Ele reflecta 100% filozofia producatorului, pentru care cuvantul compromis nu exista in dictionar. Ca sa va faceti o idee de ansamblu, astfel de vinuri sunt invechite vreo 3 ani in butoaie, apoi inca vreo 10 in sticla, inainte de a fi lansate pe piata. Dar sa trecem la acest minunat exemplar, Vina Tondonia Reserva 1991. Initial, nas intens dominat de nuante de creme brulee, miere, ceara si un usor iz de petrol. Tipic pentru aceasta varsta. Gustativ, poate fi considerat un vin light dar cu o prezenta buna, cu un mijloc extrem de citric si un final lung si floral, plus o aciditate care taie in limba ca o lama. Post-gust interminabil. Cred ca si dupa vreo 2 minute, inca mai simteam vinul pe papile. Dar partea cea mai interesanta a venit abia mai incolo. Mona a facut un mic experiment, lasand vinul in pahar intreaga seara. Ei bine, acest Heredia s-a comportat ca un vin rosu, imbunatatindu-se dramatic prin aerare. Nasul a evoluat tot timpul, au aparut si fructele uscate, mai ales caise, plus ceva ananas. Si asa a tinut-o cateva ore. De departe, cel mai complex vin alb de care am avut parte, un exemplar superb si cameleonic, diferit de fiecare data cand duci paharul la nas.

2. Vina Tondonia 1984

Culoare trandafirie, cu borduri portocalii, ceva in genul unui Pinot vechi. Nasul este unul scoala pentru un Rioja matur: aluzii subtile de coaja de portocala, condimente, piele, tutun aromat, acele impresii de toamna tarzie des intalnite in astfel de ocazii. Totusi, fructul nu lipseste, manifestandu-se sub forma cireselor si visinelor putrede. Un parfum intens, dar elegant in acelasi timp. Gustativ, dupa cum ma asteptam, vinul prezinta un corp foarte light dar expresiv; nuantele condimentate sunt dublate de surprinzatoare note de cireasa suculenta, aciditatea este perfect integrata si da, incredibil sau nu, inca mai exista o reduta de tanini fini si polisati. Finalul este lung, usor dulceag si foarte persistent. Si asta vine din partea unui vin care ar fi respins de cei mai multi ca fiind "subtire".

3. Vina Tondonia Blanco 1984

Culoare galben-auriu intens si stralucitor. Nasul este foarte intrigant, asa cum ma si asteptam, de altfel. Debuteaza cu note oxidative, care amintesc de un cognac fin, nuci arse si miere. Dar, odata ce aerul isi face treaba, din pahar incep sa iasa la suprafata aluzii de fructe uscate si confiate (caisa este vioara intai), ananas si citrice. La un moment dat, apar meteoric si senzatii de hidrocarburi, dar foarte fade si inlocuite imediat de note florale. Cata complexitate pentru un entry level; acesta este genul de vin care te face sa duci mereu si mereu paharul la nas. Gustativ, avem un atac initial in forta, vinul oferind o senzatie aproape vascoasa in mijloc. Fructele uscate isi fac simtita din nou prezenta, concentratia aromelor este ireala (ca si in cazul rose-urilor); dar, spre final, vinul vireaza in cu totul alta directie, una dominata de prospetime si note citrice care vin in valuri. Aciditatea este si ea ireala pentru un alb cu 29 de ani la bord, iar finalul este marcat de nuante de coaja rasa de lamaie si senzatii usor condimentate. Post gust extrem de lung si persistent.

4. Vina Tondonia Rosado 1995

Olfactiv, acest vin m-a luat complet prin surprindere, inselandu-mi toate asteptarile. Note de cognac, superb completate de puternice impresii autumnale: flori uscate, frunze vestejite, fructe rosii putrede, plus tutun aromat. Nasul acestui rose seamana incredibil de mult cu cel al unui Pinot Noir matur. Complexitate care m-a lasat perplex. Dar surpriza si mai mare a venit la nivel gustativ; o concentratie ireala a fructului, vinul iti invaluie toata gura, nu lasa nici un coltisor neatins. Rotund, cu o greutate lipsita de agresivitate si o puritate care te face sa ramai tamp in fata paharului. Aciditate aflata inca la datorie, iar finalul este interminabil. Dupa vreo 2 minute, am renuntat sa mai cronometrez persistenta aromelor pe bietele mele papile. Nici macar nu m-am obosit sa mai identific aromele, m-am lasat pur si simplu purtat de senzatiile create de acest vin, parca picat de pe alta planeta.


5. Vina Tondonia Rosado 1997

Poate pare de necrezut, dar varianta 1997 a fost complet diferita de cea din 1995, la toate capitolele. Culoare aduce aminte mai degraba de un alb puternic oxidat, decat de un rose clasic. Nasul este incredibil de proaspat si precis: impresii citrice, biscuiti, o intreaga pleiada de arome care amintesc de o patiserie, cirese albe, petale de trandafiri. La un moment dat, ai impresia ca ai in fata o sampanie. Gustativ, vinul debordeaza de tinerete si prospetime, senzatie la care contribuie si aciditatea aflata inca la cote inalte. Mai catifelat decat bruta '95, cu un grad de baubilitate ridicat si cu un final dominat de note citrice si condimente.

6. Vina Gravonia 1994

Culoare galben-auriu intens. Imediat dupa deschidere, nasul este de-a dreptul exploziv si intoxicant. Un mix incredibil de caise uscate, miere, ghimbir, sofran, curry, ceara, mere supracoapte si aluzii florale. Odata cu aerarea, vinul devine din ce in ce mai retinut, explozia initiala se estompeaza, intregul ansamblu devenind mai elegant. Gustativ, atacul intial este unul in forta, cu mult fruct confiat, ceva ananas si mar; dupa care urmeaza o avalansa citrica care trezeste instant papilele. In prima jumatate de ora, aciditatea abia se mai simte dar, odata cu trecerea timpului si cresterea temperaturii, aceasta revine in joc, exact ca un boxer trezit din pumni. Finalul este lung si persistent, cu evidente note saline, condimentate si de fruct uscat.

7. Vina Bosconia 2003

Sa va spun totusi cateva cuvinte despre Vina Bosconia 2003. Anul in cauza a fost unul extrem de fierbinte in toata Europa si multe regiuni au avut de suferit in urma valului de caldura. Fruct supra copt, chiar ars in unele cazuri, aciditate scazuta si tanini plecati in lumea celor drepti. Bombe de fruct lipsite de prospetime, a caror longevitate a sucombat inainte de vreme. Ei bine, au existat si exceptii. Se pare ca cei de la Heredia au stiut cum sa puna problema, pentru ca acest Bosconia sare clar din schema creionata mai sus. Olfactiv, am fost intampinat de un mix exploziv de fruct matur, dar si proaspat, condimente, tutun aromat de calitate, piele si aluzii pamantoase. Gustativ, atacul are o intensitate medie si o rotunjime de invidiat, iar mijlocul este dominat de fruct proaspat si pur; totul curge lin, nu exista margini aspre, aciditatea este la cote inalte, iar taninii rafinati sunt inca prezenti la datorie. Final mediu-lung, dominat de note condimentate si de fruct usor confiat.

Vinul a ajuns intr-o moment optim de consum, dar mai are ani destui in fata si poate rezista cu brio in acest stadiu. Toate elementele sale se afla intr-un echilibru desavarsit, fara cusur. "It's flawless", dupa cum ar spune englezul.


P.S. Nu am atasat poze pentru fiecare sticla in parte. Vreau ca toata lumea sa creada ca impresiile  respective sunt inventate sau am dat copy-paste din alte surse. Este mai misterios asa, nu credeti?

Un Priorat ieftin si bun: Vinya Carles Crianza 2010 (Spania)

In timp ce colegii mei de breasla va aduc la cunostinta noutatile de la Goodwine, eu ma lupt in continuare cu vinurile din Lidl. O noua repriza de reduceri masive a adus cu sine si o reimprospatare a selectiei de Bordeaux din acest supermarket. Ma asteptam la aceasta miscare, nu e nimic nou in tactica respectiva. Noile nume nu sunt impresionante dar au adus cu sine preturi ceva mai mari. Din nou, suntem departe de selectia de care se bucura cei din vest si chiar vecinii nostri de pretutindeni. Dar aici pot aprecia faptul ca Lidl analizeaza la sange starea pietei si nu se arunca in hau, legat la ochi si cu urechile astupate. Cred ca asta ar trebui sa fie o lectie pentru ceilalti care aduc importuri de tot felul, inclusiv nume celebre, dar cui naiba sa le vinzi la niste preturi exorbitante? Eventual, doar unor snobi rataciti printre rafturi, care nu sunt constienti ca pot gasi aceleasi vinuri mult mai ieftine, din alte surse externe. Si toate la cateva click-uri distanta.

Si daca tot am amintit de Goodwine, anul acesta nu am reusit sa ajung pe acolo. In primul rand, a fost lipsa acuta de timp dar si o oarecare lehamite instalata de ceva timp incoace. In afara de cateva noutati, nu mi se pare ca pot remarca altceva notabil. Iar an dupa an, povestea ramane, in mare, neschimbata. Ma trezesc spunand acelasi lucru: suntem pe drumul cel bun, mi-a placut vinul x sau y dar nimic remarcabil. In plus, sfarsesc mereu prin a pune vinurile straine in topul preferintelor. Ok, am aberat destul, trec rapid la prezentarea vinului din titlu, un exemplar care mi-a placut putin mai mult decat ma asteptam.

Priorat este o regiune ceva mai "ciudata" din Spania, care se bucura de un status aproape de cult printre maniaci. Aici predomina soiuri tipice pentru zona Rhone-ului, Grenache si Carignan, cu toate ca au inceput sa prinda teren si soiuri gen Cabernet Sauvignon sau Merlot. Dar cu adevarat spectaculoase sunt conditiile in care sunt cultivati strugurii. Pe scurt, peisajele din zona ar putea fi dezolante pentru orice cultivator intreg la cap, dar se pare ca localnicii prefera sportul extrem. Spun asta pentru ca cele mai mult podgorii sunt cocotate pe terase extrem de abrupte iar intregul proces, de la ingrijirea viei si pana la cultivarea fructului, poate fi un adevarat chin pentru cei mai multi. Dar Priorat mai este recunoscut si pentru preturile deloc mici la care se vind vinurile obtinute aici. O situatie oarecum de inteles, daca tinem cont de conditiile extreme amintite mai sus. Pe scurt, sa gasesti ceva sub 10 euro poate deveni o adevarat saga. Astfel ca, atunci cand dai de un Priorat la 20 lei, ai face bine sa profiti de ocazie. Cu atat mai mult atunci cand il gasesti si la reducere, mai exact 14 lei.

Culoare rubiniu intens, cu reflexii violete. Vinul se dechide imediat dupa ce-l torni in pahar, afisand arome intense dar precise de fructe rosii si negre; afine, mure, prune proaspete si afumate, aluzii lemnoase bine integrate, condimente si un iz de carne cruda. Un nas tipic pentru un vin in care predomina Grenache. Dupa aproximativ 1 ora de respirat, apar nuante minerale puternice si de frunza uscata de tutun. Gustativ, ma asteptam la ceva greu si gemos dar am fost surprins de rotunjimea si suculenta care m-au intampinat. Predomina fructele bine coapte, proaspat zdrobite, ceea ce contribuie din plin la senzatia de suculenta maxima. Vinul iti lasa impresia ca il poti mesteca. Aciditatea este bine infipta, iar taninii sunt copti si surprinzator de frumos slefuiti pentru acest nivel de pret. Finalul mediu-lung vine cu impresii de cirese negre si note minerale.

In concluzie, un vin ieftin deloc trivial ba chiar as putea spune ca, in general, afiseaza o adancime si o complexitate mult peste nivelul sau de pret. Poate m-a prins intr-o pasa buna si m-am lasat dus de val dar, sincer, nu imi pasa. Cei mai multi dintre noi am devenit atat de obsedati de disectia tehnica a unui vin, incat de multe ori uitam de bucuria simpla si onesta pe care aceasta bautura a adus-o de milenii celui care a incercat-o.