Mai tineti minte melodia lui Ioan Gyuri Pascu? Ei bine, mereu mi s-a parut ca are un aer caragialesc, in sensul in care, indiferent de vremuri, este mereu de actualitate. Acest titlu s-ar potrivi de minune si unei situatii penibile care a aparut zilele trecute pe Facebook.
Tartorul care a declansat conflictul cu pricina este un binecunoscut si maret patron de restaurant din Bucuresti. O sa-l numim, simplu, domnul X, cu toate ca a-l considera un domn poate deveni un exercitiu de imaginatie usor dureros. Tinta? Un blogger de vin cu vechi state de servicii in domeniu (de fapt, printre cele mai vechi), George Mitea. Motivul aparent? Unul de doi lei, care a implicat anumite vinuri din portofoliul unui producator "obscur" si complet neinteresant din Rioja: Lopez de Heredia. Atacul domnului X a venit pe neasteptate, cu o puternica doza de marsavie si o gratuitate a gestului de care X nu este defel strain. Da, acest domn X detine un dosar stufos in acest sens, chiar si subsemnatul avand cateva meciuri in trecut cu respectivul. Aceste conflicte s-au racit pe parcurs, valul ignorarii s-a asternut peste mine si toata lumea si-a vazut linistita de treaba. Ei bine, se pare ca Mr. X are un mare ghimpe infipt in coasta acestei tagme dezgustatoare a bloggerilor de vin. Altfel nu-mi explic atacul de care pomeneam. Pe scurt, deja exagerat de des pomenitul patron a incercat cateva exemplare de la Heredia, in speta Vina Bosconia 2003 si Vina Tondonia Blanco 1996 (daca nu ma insala memoria). Trecand peste faptul ca nu i-au placut deloc si, evident, nici invitatilor sai de vaza, domnului X i s-a parut imperativ sa arunce anatema pe un blogger care a incercat Bosconia in trecut. Si care, intamplator, a si indraznit sa-l laude. De fapt, toti marii critici ai pamantului care au indraznit si ei sa laude vinurile acestui producator sunt niste tampiti. Atacul in cauza a continut si o foarte voalata acuzatie cum ca George nu prea ar incerca unele vinuri despre care scrie, dintr-un motiv cat se poate de evident: nu face foarte des poze sticlelor. Rasete isterice in public. Mai mult, acelasi domn X a oferit niste motive hilare pentru care vinurile respective au fost proaste: au prezentat urme evidente de oxidare. Voi reveni asupra acestui aspect putin mai incolo.
Acum, intentia mea nu este sa-i iau apararea lui George sau sa vorbesc in numele lui. Putea fi oricine in locul lui si fiecare isi poarta singur de grija. In plus, omul a contraatacat foarte eficient, descoperind un articol mai vechi din Evenimentul Zilei in care, surpriza, domnul X lauda pana la sfinti si inapoi, un anume vin: ati ghicit, Vina Bosconia 2003. Dar ceea ce doresc prin aceasta postare este sa-mi arat fatis dispretul pentru astfel de indivizi de teapa lui X. Aceasta postare nu este un pamflet ci exprima, pur si simplu, sentimentul de lehamite si greata care ma incearca. Imi este o greata profunda atunci cand astfel de indivizi folosesc toporul pentru a despica un fir de iarba. Lehamite de asemenea personaje care au preferat mereu sa vada paiul din ochii altora decat barna din ochii lor. Sa starpim aceasta ciuma neagra pe care o raspandesc niste neaveniti si necunoscatori. Noi suntem cei mai in masura sa vorbim despre vin, ca doar detinem restaurante, facem vizite pe la diversi producatori si chiar detinem o colectie frumusica de sticle. Ei bine, dragi tovarasi, exponenti decrepiti ai partidului unic de odinioara, e timpul pentru un reality check: astazi, pana si Ghita de la bacanie poate avea aceasta pretentie fara ca cineva sa aiba dreptul de a-l judeca doar pe baza considerentelor de mai sus. Pentru ca, in acest domeniu al vinului, principalul motor care misca toate rotitele este pasiunea. Iar daca pasiunea este mare, poti deveni foarte usor un autodidact, ca doar traim in era informatiei. Daca mai ai si niste papile sensibile si competente, deja poti emite pretentii. Doar ca noi, bloggerii (sau cel putin, o buna parte), nu prea emitem pretentii de felul asta. Preferam sa ne vedem de treaba si de scrisul nostru, sa incercam vin dupa vin si sa devenim mai buni in ceea ce facem de cativa ani incoace. Daca unii ne considera "neaveniti" sau "necunoscatori", este treaba lor. Eu, cel putin, prefer sa ii ignor. Totusi, pot face asta pana in punctul in care nesimtirea acestor indivizi devine insuportabila. Si atunci reactionez. Dar vorba lunga, saracia omului, ca as putea s-o tin asa 3 zile si 3 nopti.
Un singur sfat ii mai dau domnului X. Inainte de a posta tot felul de tampenii despre anumite vinuri, ar face bine sa se si intereseze inainte despre cum sunt facute. Sa nu iti placa un vin ca are note oxidative este una dar sa-l demolezi doar pentru ca n-ai habar ca vinul respectiv este facut intentionat in acel stil, este cu totul altceva. In primul rand, dai dovada de superficialitate demna de o cauza mai buna. Si mai haios este sa recunosti senin faptul ca, intr-adevar, nu cunosteai un astfel de amanunt inainte de a-ti baga degetul mijlociu in gura sticlei. Da, exista poze care sa ateste acest gest marlanesc dar se pare ca l-am interpretat eu gresit. Pentru ca, citez: "nu am vreo tangenta cu vinul". Intr-adevar, poate nu am, dar macar pot spune ca am tangente cu bunul simt si ca n-am venit cu pluta pe Dunare in aceasta lume. Asta chiar daca Dunarea se afla la doi pasi de mine. Deci, in toata povestea asta cu vinul oxidat, cine este neavenitul pana la urma? In plus, mai ai si pretentia ca ai luat sticlele direct de la producator. Halal, monser, n-am ce zice. Dar poate toate scaparile astea nu au fost decat un pretext murdar pentru a mai da cu tifla in cap unor oameni, a caror singura vina este ca te-au bagat prea mult in seama. Hai, succesuri nebanuite in afaceri, in curand am sa inchin un pahar de Gravonia oxidat in cinstea dvs.
P.S. Orice asemanare cu personaje reale nu este deloc intamplatoare.
Am fost la Valea Ascunsă și mi-a plăcut
Acum 3 zile
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu