Fontanafredda Barbaresco Coste Rubin 2007 (Italia)

Inainte de a scoate dopul acestei sticle, stiam ca momentul nu va fi cel mai potrivit pentru consum. Totusi, in ziua respectiva mi-a casunat pe un vin de liga superioara si acest Barbaresco era cel mai la indemana.

Inca de la inceput, nasul nu a spus mare lucru. Nici dupa cateva ore de respirat, nici chiar a doua zi. Si-a pastrat integritatea aromatica, dar vinul se afla clar intr-un stadiu inchis, fara a etala complexitati nebanuite. Chiar si asa, am simtit tot timpul materialul superior din care a fost construit. Note florale delicate, fructe rosii, tente pamantoase si de tutun, plus ceva condimente uscate. Chiar daca totul este servit in cantitati timide, poti repera eleganta si echilibrul impecabil al vinului. Si gustativ, avem de-a face cu aceeasi poveste, fructele rosii imbinandu-se perfect cu notele condimentate si florale (in special violete). Vinul este compact, precis, liniar, cu o structura monstruoasa; o aciditate foarte bine infipta si un munte de tanini copti care vin ca un tavalug pe final. Post gust lung, de o puritate fantastica si in care predomina ciresele negre si condimentele. Abia a doua zi, taninii masivi s-au mai potolit, dar structura a ramas intacta iar vinul a devenit ceva mai "intunecat" in exprimare.

Soiul Nebbiolo nu inceteaza sa ma uimeasca, odata cu fiecare exemplar incercat. Ma fascineaza acest melanj de delicatete si putere bruta, cum nici un alt soi nu prea poate sa ofere. Initial, crezi ca vei da peste ceva gen Pinot Noir, dupa care ti se ofera un pumn in falca, in stilul Cabernet-ului old school. Vinul de fata mai are destule de oferit doar ca, in acest caz, rabdarea chiar se cere a fi o virtute. L-as mai incerca peste vreo 5-6 ani, dar potentialul sau e mult mai mare. In jur de 23 Euro/sticla - vinexus.de

Chateau Sarcley 2012 Entre-Deux-Mers (Franta)

Inca un vin reusit din noua serie venita in Lidl si, probabil, cel mai bun rpc de pana acum. Este produs de Vignobles Roux, cei care au in portofoliu un alt vin excelent la bani putini, Chateau Laforet, si de gasit tot in Lidl. Sarcley este un cupaj clasic pentru zona din care provine: Sauvignon Blanc, Semillon si Muscadelle.

Nas destul de timid in exprimare, dar foarte curat si de o puritate neasteptata. Predomina aluziile "verzi", de ardei gras, patrunjel, mar verde, zarzare. Apar si usoare note florale foarte placute, care dau o dimensiune in plus vinului. Gustativ, atacul este unul soft, impresiile verzi predomina si la acest nivel dar totul este curat si nu rezultatul fructului necopt. Aciditate foarte buna si perfect integrata in peisaj. Finalul este scurt-mediu, dominat de impresii citrice si vegetale, dar si o muscatura fin picanta.

Per ansamblu, un vin foarte curat, usor de baut si, din nou, fara nici o urma de arome artificiale sau fortate. Nu e nimic parfumat sau exotic aici, doar pentru a-ti lua nasul si a te pacali ca ceea ce bei este o chestie deosebita la bani putini. Si mai interesant este ca, dupa 24 ore, vinul s-a tinut ferm pe pozitii a fost la fel de proaspat. Iar la 15 lei, cat a costat sticla, ma gandesc serios sa mai iau cateva bucati si macar pe una dintre ele sa o uit cel putin un an prin frigider. Nu mai fac vreo comparatie cu vinuri romanesti la banii astia, ca ma apuca durerile de cap doar gandindu-ma pasager la asta.

Micul ghid al anilor de recolta a ajuns la final

Dupa cum v-am promis, dar si la cererea publicului spectator, voi incerca sa va prezint cateva informatii si despre recoltele dinainte de 1940. Sunt constient ca aceste informatii vor fi de ajutor doar pentru adevaratii maniaci ai "vechiturilor", dar imi fac datoria si merg pana la capat. Sa purcedem...

1939 - aici e destul de complicata situatia, nu prea exista informatii si este de inteles de ce; vine marele razboi, iar productia si distributia au fost intrerupte

1938 - a fost un an ok in mai toata Europa, dar este extrem de greu sa mai gasesti ceva pe piata in acest moment.

1937 - din nou, o recolta buna; Bordeaux, cu unele vinuri care au rezistat si pana azi, nivelul aciditatii in acel an fiind unul monstruos.

1936 - recolta buna spre foarte buna, in mai toata Europa

1935 - an excelent pentru Burgundia (pe rosii), fantastic pentru Porto; Bordeaux, decent dar fara a rupe gura targului

1934 - an foarte bun pentru Bordeaux si unul de explorat pentru amatorii de raritati; exista inca exemple in viata.

1933 - an mediocru, plus o recolta mica.

1932 - an foarte slab

1931 - an foarte slab, doar Porto excelent

1930 - completeaza un trio de recolte dezastruoase.

1929 - an minunat in Bordeaux, dar pregatiti-va sa goliti conturile daca dati peste ceva; cateva vinuri legendare, printre care si maretul Latour.

1928 - an excelent in Bordeaux, alaturi de 1929 formand un duo imbatabil.

1927 - nu foarte grozav pentru Bordeaux rosu, ceva mai bun pentru Sauternes; Porto, excelent din nou.

1926 - an superb in Bordeaux; Burgundia, doar la vinurile de top puteti spera ceva.

1925 - nu foarte grozav si, oricum, cu greu mai puteti gasi ceva.

1924 - an excelent si cu reputatia ca inca ofera vinuri foarte bune si astazi.

1923 si 1922 - slabi, deci ii luam la pachet.

1921 - an "fierbinte", recolta mare si vinuri care se pare ca au rezistat cu brio pana acum.

1920 - an foarte bun in Bordeaux, s-ar putea sa aveti surprize placute la vinurile de top.

1919 - foarte bun, dar un stil pentru consum ceva mai rapid; totusi, nu se stie peste ce bunatati veti da, daca sunteti dispusi la risc.

1918 - excelent, mai ales in Bordeaux si Burgundia.

1917 - an bun in Bordeaux dar, deh, ne aflam inca in plin razboi; mare minune daca dati de asa ceva pe piata.

1916 - an mediocru si "taninos", deci slabe sanse sa mai dati de ceva foarte baubil

1915 - destul de putin vin disponibil in Franta, rzaboiul bata-l vina.

1914 - excelent in Bordeaux, dar recolta mica si vinuri foarte greu de gasit.

1913, 1912 si 1911 - ani slabi in general; Bordeaux ceva mai bun si Porto excelent in 1912.

1910 - an foarte bun in mai toata Europa; la Cognac si Armagnac e posibil sa dati de jackpot.

1909, 1908 si 1907 -ani destul de buni in Bordeaux, dar nimic demn de notat in mod special.

1906 - excelent in Bordeaux, vinuri cu structura beton.

1905 si 1904 - ani foarte buni in Bordeaux, dar vinuri cam greu de gasit in zilele noastre.

1903 - Bordeaux rosu slab, dar Sauternes foarte bun.

1902 - destul de bun in Bordeaux, atat pentru rosii cat si pentru albe.

1901 - nimic special

1900 - an magnific in Bordeaux, dar vinurile vor costa o avere.


La final, va urez vanatoare placuta :)

The Legend

Chateau La Grange d'Orlean 2010 - Blaye (Franta)

Serialul Lidl continua, in acest episod debutand un vinut din zona Blaye (Bordeaux), cupaj de Merlot, Cabernet Franc, Cabernet Sauvignon si un strop de Malbec. Fara lemn in ecuatie, doar tancuri de inox si un an excelent.

Culoare rubiniu intens si expresiv. Nas foarte simplu in exprimare, cu aluzii de cirese amare, visine putrede si tonuri vegetale foarte placute, provenite cel mai probabil de la Cab. Franc. Mai apar ceva note pamantoase si de masline negre. Gustativ, atacul este la fel de simplu, direct, cu o concentratie decenta a fructului. Corp light dar cu o vinozitate foarte placuta si un grad de baubilitate ridicat. Aciditate puternica si un zvac de tanini, final scurt-mediu, cu note de cirese negre in prim plan.

Da, avem de-a face cu un vin simplu, dar foarte corect si curat. De fapt, neasteptat de curat si pur pentru un Bdx la circa 16 lei. Nu este fortat cu nimic si nu ofera acea senzatie de artificial, pe care cele mai multe exemplare in acesti bani o afiseaza destul de des. Nu e vreo "bombonica" sau vreun amalgam de drojdii si chips-uri. Pur si simplu, este unu vin care merge dupa principiul sanatos: what you see is what you get.

Chateau Beausejour (Becot) 1970 Saint-Emilion 1er GCC (Franta)

Am tot amanat sa va impartasesc impresiile despre acest vin mirobolant, dintr-un singur motiv: nu prea mi-am gasit cuvintele necesare pentru a descrie experienta. Se intampla ceva ciudat si oarecum paradoxal, cel putin in cazul meu: atunci cand sunt pus in fata unui vin mare, ma astept sa scriu sute de randuri despre el; ei bine, efectul e fix cel opus, descrierile palesc in fata experientei per se.

Daca doriti o analiza la sange si care surprinde vinul perfect din punct de vedere aromatic, puteti arunca o privire la Dan. Eu nu am sa insist asupra unui asemenea tip de descriere. Dar am sa va povestesc putin despre reactiile starnite de acest exemplar. Intotdeauna, am avut o placere aproape sadica de a urmari reactiile provocate de astfel de vinuri, celor implicati in degustarea respectiva. De exemplu, privirile usor pierdute si mimica fetei lui Dan, atunci cand ducea mereu paharul la nas, descoperind un nou set de arome cameleonice. Sau provocarea adusa lui Ionut, cel care s-a plimbat vreo 5 minute dintr-un colt intr-altul al camerei, intrigat peste masura de aceleasi arome care se schimbau cu o frecventa ametitoare. Cand observi asa ceva, este clar ca ai in fata un vin care iti provoaca toate simturile, intelectul si intregul dictionar de descriptori. Si intotdeauna, cele mai intense reactii au fost provocate de vinuri mature sau vechi. Pentru mine, un vin tanar, oricat de bun ar fi, nu va reusi niciodata sa imi testeze simturile cu o asemenea intensitate. Pentru ca exista o limita si o doza evidenta de previzibil. Pe cand, in cazul unui vin vechi, totul este imprevizibil, incepand cu momentul achizitiei si sfarsind cu aromatica generala. Este imperios necesar sa iti dai un reset la hard-ul mental, altfel nu ai nici o sansa de a intelege imaginea de ansamblu.

Despre acest Beausejour nu va pot scrie mare lucru deoarece, asa cum am spus mai sus, cuvintele sunt de prisos. Il pot doar caracteriza ca prezentand un echilibru superb, lipsa completa de agresivitate dar cu o puritate fantastica a fructului chiar si dupa atatia ani, o aromatica extrem de complexa si schimbatoare, o prezenta pe palat care aminteste de matasea fina de calitate, plus o eleganta suprema. Restul e cancan, inclusiv parerea de 2 lei a lui Parker despre acest vin. Nu m-a interesat nimic de genul asta, ci doar de ce am avut parte in acel moment, in paharul care implora sa fie atins de magia licorii...

Chateau La Freynelle 2011 (Franta)

Iata ca au sosit si noile vinuri frantuze in Lidl. De data aceasta, selectia este axata cam 99% pe segmentul low cost, dar nu-i bai. Cred ca sunt cateva exemplare pe acolo care merita explorate si nu cred ca vor da rau alaturi de o masa simpla de zi cu zi. Dupa cateva cautari pe sfantu' gugal, m-am oprit si asupra acestui Bordeaux alb, realizat de o proprietate familiala cu radacini destul de adanci in zona. Am citit doar chestii pozitive despre vin si se pare ca prin SUA se gaseste undeva pe la 13 dolari. Ei bine, la noi a ajuns cu pretul modic de 20 lei. O afacere buna, daca e sa ma intrebati. Avem de-a face cu un blend de Sauvignon Blanc, Semillon si Muscadelle. Acestea din urma ocupa cam jumatate din total, deci ma asteptam la o aromatica mai interesanta. Si nu m-am inselat.

Culoare galben auriu deschis. Nasul aduce in prim plan arome puternic florale si de fruct copt (piersica, para, mar, gutuie). Toate acestea sunt contracarate de aluzii vegetale, nuante de ardei gras, condimente si adieri minerale. Echilibrul dintre arome este neasteptat de bine realizat pentru un vin la un astfel de pret. Gustativ, atacul este direct dar destul de compact, vinul are o linearitate foarte placuta si ofera o senzatie de eleganta surprinzatoare. Fructul este bine infipt, aciditatea este medie dar bine integrata in context. Final scurt spre mediu, dominat de tonuri picante, de gutuie coapta si note vegetal-minerale.

Este cam greu sa gasesti asa ceva facut pe meleagurile noastre, la acesti bani. Semillon-ul aduce in mod clar o dimensiune extra, vinul reusind astfel sa nu devina banal si plictisitor. Si spun inca o data: explorati mai des albele din Bordeaux, mai ales ca preturile raman in continuare destul de mici.

Conde de Valdemar Gran Reserva 1978 - Bodegas Martinez Bujanda (Spania)

As fi dorit sa fiti la fata locului cand am turnat acest vin in pahare si sa observati reactiile celor prezenti. Pentru ca lichidul respectiv ne-a luat ca din oala, nu banuiam defel ca ne va astepta o furtuna plina de fruct in pahar.

Dopul a iesit intr-o bucata, inundat cu lichid dar in stare buna. Prima oara am mirosit vinul direct din sticla si am ridicat intrigat din sprancene. Prune ca la balamuc. Hopa, imi zic, si ma mai uit inca o data pe eticheta: scrie clar 1978. Torn in pahare, si un rubiniu sanatos se revarsa inauntru. Bordurile caramizii sau maronii care sa indice gradul de maturitate nu prea sunt de gasit. Nu mai spun ca peste vreo jumatate de ora de respirat, culoarea vinului a devenit aproape opaca. Nasul este proaspat de-a dreptul si musteste de fruct: afine, prune, visine si cirese negre. Incredibil pentru un batranel de 35 ani. Cu timpul, au aparut si arome secundare de foaie de tutun, piele si cedru dar aceste nuante nu au preluat nici o clipa controlul, fructul rezistand cu brio in linia intai. Gustativ, se continua linia olfactiva, fructul este din nou la datorie, invaluie absolut toate colturile gurii. Atacul este direct si fara mila, aciditatea la cote inalte si taninii extrem de fini sunt aproape complet integrati. Final lung si dominat de note de visine si condimente uscate.

Trebuie sa recunosc, ast Valdemar a fost cel mai proaspat vin matur pe care l-am incercat pana acum. Pun pariu pe oricat ca, intr-un blind, exemplarul de fata ar pacali si pe cei mai experimentati degustatori. Pur si simplu, nu te gandesti nici o clipa ca ceea ce vezi, mirosi si gusti poate avea 35 de ani. Hai, 7-8 ani poate, ii poti da si 10, dar mai mult sa-ti iei o marja de eroare personala. Interesant este ca, peste vreo 2 saptamani, am mai incercat o sticla cu George si vinul s-a prezentat oarecum in aceeasi forma; doar ca de data aceasta, fructul a fost ceva mai light, senzatia lasata fiind mai mult catre un Pinot Noir. In rest, acelasi sentiment de prospetime maxima. Da, a fost o experienta hedonista, cu toate ca urasc termenul. Iar in acea seara, m-am gandit tot timpul cum naiba o fi fost vinul asta in tinerete. Probabil o adevarata bomba de fruct, care tragea cu toate tunurile din dotare...